Motto: Sub icoana Nascatoarei lumanarea licarinda
Insoteste-a mele ganduri urcatoare spre ceresc,
Si din ochii ei in lacrimi, o lumina calda, blanda
Peste mine se revarsa iertatoare, parintesc.
Tot inalt de-o lunga vreme, dintr-o tainita de gand,
Rugi smerite la Maritul sa-mi mai ierte din pacate,
Pentru toate cat facut-am adunate, ani la rand,
Ce-au mahnit a voastre inimi iertatoare si curate.
Nici n-am vrut sa stiu vreodata ca veni-va ceea vreme
Cand chemati la Preacuratul va veti duce la ceresc,
Si-n pomelnicul vietii fi-veti numai doua semne
Cruce puse peste timpul, cat trait-ati in lumesc.
*
Pana fi-voi bob de viata traitor in asta lume
N-am sa-mi iert ca suparat-am al vost suflet imbunat,
Cu a mele multe fapte, ce-n balanta mi s-or pune
Cand in fata la Maritul am sa stau, la judecat.
De-asta, azi, va cer iertare cu-al meu suflet lacrimat,
Sarutand icoana voastra ce o port mereu in gand,
Ca sa stiu ca inc-o data voi de toate m-ati iertat,
Cum ades in viata voastra ati facut-o, suspinand.
**
Ma-nfior cand vad batranii intristati si necajiti
Lepadati in grea uitare de copii si de nepoti,
Ascunzandu-si cea mahnire si lasandu-se mintiti
De-a lor scuze vinovate, ce le-ngana-n vreme toti.
***
Cat mai stau in asta lume bucurati-i, si-n de toate
Sa le tineti clipa vietii pana pleaca din lumesc,
Tot ca ei vei fi, copile, si la urma tu, nepoate,
Cand ajunsi in coada vietii, esti cu gandul spre ceresc.
