"Ar fi un lucru nemaipomenit ca, dupa ce am primit de bunavoie
urgia razbunarii, dupa ce am luat parte frateasca la lupta, dupa
ce impreuna cu rusii am hotarat soarta razboiului, acum, la incheierea
pacii, sa pierdem o parte din vatra noastra stramoseasca. Rusia nu ne
poate lua Basarabia, pentru ca nu are niciun pretext binecuvantat de
a ne pedepsi atat de aspru; iar noi nu i-o putem da, pentru ca, la urma
urmelor, nu avem dreptul de a dispune, dupa placul nostru, de aceasta
parte din tara noastra�; "Romania este singurul stat care azi e in
primejdie de a fi dezmembrat de chiar aliatul ei, dupa ce a incheiat cu
el o conventie, prin care i se garanteaza integritatea teritoriului. Romania
vede zburand ca pleava in vant asigurarile unei conventii ale carei
iscalituri sunt inca umede si pe care a incheiat-o cu o imparatie mare,
pe ale carei cuvinte se credea in drept sa se intemeieze��; "Dar cu
ce drept pretinde Rusia bucata noastra de Basarabie pe care am
capatat-o inapoi, drept din dreptul nostru si pamant din pamantul
nostru? Pe cuvantul cum ca onoarea Rusiei cere ca sa se ia o bucata
din Romania. Vasazica, onoarea Rusiei cere ca sa se ia pe nedrept o
bucata din Romania, si aceeasi onoare nu cere respectarea conventiei
iscalite de ieri. Ciudata onoare, intr-adevar��; "Fost-au Basarabia
cucerita cu sabia? Prin Tratatul de la Bucuresti, din 1812, s-a facut
aceeasi actiune, nu ca pret al pacii, caci Turcia n-avea nevoie de
pace, ci tocmai Rusia��; "Caci prin ce pacatuise tarile romanesti
Rusiei? Nu i-au hranit intr-atatea randuri ostile, nu erau tarile noastre
adapostul lor, doveditu-ne-am vreodata dusmani ai ei? Intr-adevar, nu
gasim cuvinte pentru a califica aceasta pretentiune, necum implinirea
ei. Oare puterea cea mare a Rusiei i-ar da dreptul de a-si bate joc de
lume, de noi, de ea insasi?�; "Drepturile noastre asupra intregii
Basarabii sunt prea vechi si prea bine intemeiate, pentru a ni se putea
vorbi cu umbra de cuvant de onoarea Rusiei, angajata prin Tratatul de
la Paris. Basarabia intreaga a fost a noastra, pe cand Rusia nici nu se
megiesea cu noi. Basarabia intreaga ni se cuvine, caci e pamant drept
al nostru si cucerit cu plugul, aparat cu arma a fost de la inceputul
veacului al patrusprezecelea, inca si pana in veacul al nouasprezecelea��;
"Cuvantul nostru este: �De bunavoie, niciodata, cu sila, si mai putin!�;
Nu e permis nimanui a fi stapan in casa noastra, decat in marginile in
care noi ii dam ospetie�.
In fata randurilor care vor urma am asezat, deloc intamplator, tocmai
aceste emotionante si cutremuratoare randuri despre rapirea
pamanturilor stramosesti ale Mosiei Stefane, cuvinte apartinand
Domnului Limbii Romane � Mihai Eminescu, poetul national, iubitorul de
neam si gazetarul fara pereche. Sunt randuri din cartea subsemnatului
"Furata, tradata mereu�� despre Basarabia, sora noastra
cea mezina, scrise intr-o perioada a unor momente
postdecembriste, in care guvernantii damboviteni incheiau
tratate peste capul romanilor, cand, batand cu pumnul in
masa, unii straini ne impuneau "solutii� uneori in favoarea
celor care ne-au pus genunchiul pe gat si ne-au furat
pamantul mosilor si stramosilor, trimitandu-ne, de fapt, inapoi
la "Doina� eminesciana, sub semnele geniului, sub creatia
caruia � spunea Maiorescu � "va fi punctul de plecare
pentru toata dezvoltarea viitoare a vestmantului cugetarii
romanesti�: "De la Nistru pan�la Tisa/Tot romanul plansu-misa,/
Ca nu mai poate strabate/De-atata strainatate./Din Hotin
si pan�la Mare/Vin muscalii de-a calare,/De la Mare la Hotin/
Mereu calea ne-o atin;/Din Boian la Vatra-Dornii/Au umplut
omida cornii,/Si strainul te tot paste,/De nu te mai poti
cunoaste.�
Din pacate, in decursul zbuciumatei noastre istorii, a
existentei noastre aici, la Portile Rasaritului, prea des am
putut constata venirea muscalilor "de-a calare�, prea des
ne-au atinut calea "De la Mare la Hotin�, si nu numai, cam
prea des omida paroasa ruseasca ne-a umplut cornii "Din
Boian la Vatra Dornii�.
Mai deunazi eram noi, romanii, martorii unor amenintari
ale Tarului Putin, mereu pe urmele lacomului Petru I, cu
dorintele lui nepotolite ale "iesirii la mare�, dar, mai ales,
eram martorii declaratiilor unui ins, Rogozin, vicepremierul
cu votca-n nas si in cap, deopotriva, aratand spre Romania
cu degetul aratator al arhicunoscutei obraznicii rusesti. Si
ne-am intors repede, cu gandul, in timp, spre spusele lui
Mihai Eminescu, despre "onoarea Rusiei�, nu o data, in
zbuciumul acesta al istoriei noastre, dandu-se stapan in
casa noastra, fara ca acest neam bland, iertator, tolerant
sa-i fi acordat aceasta ospetie. Viclenia si forta fostului
"jandarm al Europei� i-au supus pe fratii basarabeni, pe cei
din sudul Bucovinei si Tinutul Hertei, unor suferinte si jertfe
inimaginabile. Cnutul suierator a cazut naprasnic pe spatele,
pe limba, pe credinta lor. "Elanul comunist sovietic� lovea,
in primul rand, in matca suferintei, a limbii si a obiceiurilor
stramosesti, cand, deloc cu "priglasenie� (invitatie), erau
luati de la casele lor, intr-un "Pahod na Sibir�, in dricul noptii,
incarcati in vagoanele de vite si dusi, cu saptamanile, fara
apa si hrana, la mii de kilometri departare, pana in Vorkuta,
Kalama, Magadan, pana dincolo de Cercul Polar, sa inchida
ochii "la capatul Pamantului�, sa fie dati, spre odihna
vesnica, taranii straine a gheturilor si zapezilor. Pentru multi,
acel drum a fost fara intoarcere, albindu-l cu oasele lor. Pe
cei odata ajunsi acolo, dorul de casa, de vatra nasterii lor,
precum si o strainatate ostila i-au macinat! De atunci, noi,
fratii celor dusi, prin "Siberii de gheata�, am auzit, cu lacrima
duruta a neamului, sub voiosie si larma de "Kazaciok�, sub o
harta si o rana sangerande, glasul Basarabiei, "Trecura prin
foc si prin sabie�: "E glasul blandei Basarabii,/Ajunsa-n ziua
de-apoi/Si sora noastra cea mezina,/Gemand sub cnutul de
calmuc,/Legata-n lanturi de o mana,/De streang, tarand-o,
ei o duc.� Sub chipul acela had al rapirii, ecou indepartat,
rasunau si versurile lui Ion Valerian din poezia "Aiasta n-o
putem uita!�: "Crescuse graul pan�la brau,/Si cantul hohotea
pe glia basaraba/Si holda rau de aur valurea;/Tarani, osteni
se indemnau la treaba,/Ca niciodata le radea belsugul,/Caci
umbra Domnului se apleca/De-a valma secerand pe-ogoare/
Si ciocarlia asvarlea imnuri spre soare,/De glasul ei, vazduhul
tresalta./Aiasta n-o putem uita! //. Deodata se porni urgia/
Din tarmul had al Soarelui Rasare,/De unde - odinioara cu
ochi piezisi/In hoarde navaleau lifte barbare,/Dar nimeni
calea n-o tinu,/Nici Stefan cu arcasii din Soroca,/Nici
lapusnenii, nici orheienii,/Nevolnici ne ramasera ostenii,/
Osanda grea ii transformase-n pietre/Se tanguiau nevestele
la vetre./Chiar umbra Domnului incremeni,/Ascunsa-n fum
in miez de zi./Astfel, puhoiul rosu inainta./Aiasta n-o putem
uita!//Apocalipsul, Doamne,/Iata antihristii!/In zbor de lilieci
cadeau din slava,/Lacuste pangarind holda moldava,/Si
elefanti de fier strivira sub picioare/ Altarele-Cetati de la
hotare;/Iar Dumnezeu privea fugar in gheata/Pe cei infranti
in lupta; fara sa se bata,/El fruntile, cu maini de vant, le
racorea/Si fiecare suflet de ostas gemea,/Asa cum cerbul
haituit de larma,/Iar pumnul inclestat pe arma/Zadarnic se
zbatea�/Aiasta n-o putem uita!//Acolo unde rasul luminase
cerul/In suflet cald demultul seceris,/ Paganii implantara
fierul/ Si graul fu luat in chiot din hambar;/ De fiecare bob �
o lacrima de gospodar,/ Iar painea noastra, framantata-n
truda,/ O hapai dusmanii-n sange uda./ Si crucea de pe turla
aurita/ Pe inima lui Dumnezeu fu pravalita./ Ardeau troitele
pe la rascruce/ Si-n noi murea un Crist pe Cruce./ In stepe,
fratii iar pornira sir,/ In vaier lung, pahodul na Sibir./ Si hohotul
mongol pe camp salta./Aiasta n-o putem uita!�.
Versuri ale durerii, ale tristetii si revoltei, despre acel moment
al hohotului mongol saltand pe campurile basarabene, cand,
peste glia basarabeana valurind in raurile de aur ale
belsugului, deodata urgia se porni, Basarabia fiind reocupata
de rusi, dupa Unirea din 1918 cu Romania, in urma notelor
ultimative din iunie 1940. Din tarmul Soarelui Rasare, liftele
barbare navaleau in puhoiul lor rosu, intr-o pornire de
Apocalipsa a antihristilor, daramand altare si cetati, graul era
luat din hambare, crucile de pe biserici erau pravalite "pe
inima lui Dumnezeu,� iar fratii basarabeni incepeau "urcusul
Golgotei� in acel "Pahod na Sibir�. Versuri carora le alaturam
si pe cele ale poetului Andrei Ciurunga: "La ora cand cobor,
legat in fiare,/ sa-mi ispasesc osanda cea mai grea,/cu fruntean
seara strig din inchisoare:/ Nu-s vinovat fata de tara mea!//
Nu-s vinovat ca i-am iubit lumina,/curata, cum in suflet mi-a
patruns,/nici ca vrajmasii i-au pradat gradina/si ca sutasii
coasta i-au patruns//�// Dac-am strigat ca haitele ne fura/
adancul, codrii, cerul � stea cu stea,/si sfanta noastra paine
de la gura,/nu-s vinovat fata de tara mea.// Cand, trasi la zar,
camasa ne-o castiga/mai-marii Lumii, pe-un dolar si-un zlot,/
nu-s vinovat ca Prutul vremii striga,/sa-l dam la caini cu
granita cu tot.// De-aceea, cand cobor, legat in fiare,/
impovarat de vina cea mai grea,/cu fruntea-n slava strig din
inchisoare:/Nu-s vinovat fata de tara mea!�. Suficiente motive
pentru ca un alt poet sa se intrebe: "Romanie, Romanie,/ceai
lasat rusii sa vie?!�.
Ei au venit fara sa vrem, fara sa-i chemam noi! Sub generalii
Lebed, Netkacov si Rutkoi, ai Armatei a 14-a de ocupatie, si
azi Transnistria geme de atatia rusi, facandu-se stapani pe
mosia moldava. Pactul Ribbentrop-Molotov asaza, inca, si azi,
acest pamant romanesc sub cnutul ciumei rosii, sub cizma
cruzimii si obrazniciei muscalesti, cu toti fratii nostri de acolo,
aruncati in gura timpului de vremi potrivnice, cele ale
narcoticului rusesc.
Basarabia din versurile lui Ovid Densusianu, cea odinioara
dormind "in umbre cufundata�, "pierduta ca-n pustiu�, sub
acel gand strain, hain, s-o-nchida in sicriu�, s-o "adoarma
peste moarte�, s-a intors la liman, precum o corabie infruntand
furtuna: "Asa te-ntorci langa aceia/Ce te-asteptau de-atata
vreme/Ca pe o sora catre care/Suspine alearga sa o cheme.//
Te-ntorci sub pavaza intinsa/De mani puternice ca fierul//Si
drumul sa ti-l lumineze/Si sa coboare parca cerul�.
Doamne, dar cate sunt potrivniciile in timp, venite inspre noi
de la Moscova, pe care, ca buni crestini, le-am prea iertat, pe
toate, dar nu le putem uita?! Sa-i uitam, oare, pe cei, dupa unii
400.000, dupa altii 800.000 de frati basarabeni si bucovineni,
luati de la casele lor si dusi, multi pe drumul fara intoarcere,
spre fundul Siberiei, prin stepele nesfarsite ale pierderii
urmelor, ofiliti de ura bolsevica? Dar oribila crima de la Fantana
Alba si urmarile ei? "Aiasta n-o putem uita!�. Ei, fratii nostri,
cei traitori parca mereu insotiti de versurile poetului Vasile
Tarateanu, murmurau sub povara apasarilor bolsevice, atunci
cand urcau Basarabia si nordul Bucovinei pe cruce: "Rastignit
pot fi eu, Doamne,/Numai nu pe doua harti!�, stiind ca asa
cum spunea Leonida Lari: "Suntem un singur popor, cu un
singur mormant,/La Putna lui Stefan cel Mare.�
Multi din randul veteranilor de razboi, care au luptat si pe
frontul de Rasarit, unii pana la Cotul Donului � Stalingrad, apoi
pe cel de Apus, pana in Muntii Tatra si la portile Vienei, atunci
cand se nastea cartea eroismului lor, "Epopeea de pe Mures�,
despre bataliile din toamna anului 1944, de la Oarba de Mures,
pentru eliberarea nordului Ardealului dat Ungariei prin Diktatul
de la Viena, din 30 august 1940, povesteau cele intamplate
atunci, cand sovieticii, aflati doar la cativa kilometri, privind
cu binoclurile la crancenele inclestari, razbunatori, desi aliati
dupa 23 august 1944, doreau macinarea Diviziei 9-Constanta,
cea a "ostasilor marii�, cu numele "Marasesti�, mandra divizie
care s-a acoperit de glorie in bataliile Primului Razboi Mondial
din Moldova. Invitat sa vada sumedenia de morti, secerati de
dusmanul aflat pe culmea dealului, la trecerea Muresului rosu
de sange, in urma bataliilor cumplite pentru cucerirea cotei
blestemate 495, colonelul sovietic, ironic, s-a adresat
generalului roman: "Felicitari! Luptati, voi, romanii, asa cum
ati luptat, si la Odessa, si la Stalingrad!�. Or, "Aiasta n-o putem
uita!�. Dornici sa macine diviziile romanesti, "aliatii� sovietici
nu au sarit, nici macar o zi, cu nimic, in sprijinul Armatei
Romane, macar din elementarul sprijin camaraderesc in astfel
de situatii!
De fapt, nu-i prima oara cand ne-a fost intors spatele in
grele situatii in care ne-am aflat intr-o inclestare pe viata si pe
moarte cu dusmanul. In urma intorsaturii situatiilor
neasteptate pe fronturile Primului Razboi Mondial, in urma
revolutiei bolsevice din Rusia, din octombrie 1917,
debandada creata de Lenin si oamenii lui a condus la
nerespectarea unor intelegeri clare pe timp de razboi,
lasand segmente neacoperite pe linia frontului, in urma
dezertarilor soldatilor rusi si a boicotarii, din partea
bolsevica, a noii puteri instalate la Petrograd. Sa nu mai
amintim de refuzul de a ne mai inapoia "Tezaurul romanesc�,
pe care ciuma rosie, bolsevica, a pus mana, incalcand, de
fapt, o intelegere prealabila a Guvernului roman cu puterea
tarista, prin care, dupa terminarea razboiului, trebuia sa ne
fie restituit intact. Numai ca Lenin, apoi Stalin, niciunul nu
stiau ce inseamna onoarea, despre care pomenea
Eminescu, si respectarea cuvantului dat, a unei conventii
semnate de cele doua parti. Ca si Hitler, Stalin spunea ca
tratatele sunt incheiate si semnate "ca sa fie incalcate!�.
Iar "Tezaurul� ramane, in continuare, la Moscova! "Aiasta
n-o putem uita!�.
Cu japca ne-au fost luate, cum aminteam mai sus,
Basarabia, nordul Bucovinei, Tinutul Hertei, dupa notele
ultimative din iunie 1940, parti ale Romaniei Mari, faurita
dupa 1 Decembrie 1918. In urma destramarii Golemului cu
picioare de lut, a URSS, acele parti privind nordul Bucovinei,
Tinutul Hertei, Insula Serpilor, o parte din Platoul
Continental al Marii Negre au revenit Ucrainei, ajungand
Romania, cu tara vecina, in procese la Curtea
Internationala de Justitie de la Haga. Nici macar azi nu au
fost descalcite itele incalcite de mai-marii Kremlinului, desi
ar fi fost cazul ca ratacitoarea corabie a suferintelor
romanesti, ale fratilor bucovineni, de la Cernauti la Odessa,
sa ajunga la limanul asteptat.
De la 1812 incoace, mereu "Straine pofte ne-au rapit,/
cand via dulce, cand ogorul�. Desi dupa 23 august 1944,
Armata Romaniei a luptat, alaturi de URSS in cadrul Coalitiei,
dupa incheierea ostilitatilor celui de-Al Doilea Razboi
Mondial, tarii noastre i s-a refuzat, la insistentele vecinului,
a "fratelui�de la Rasarit, statutul de cobeligerant, urmand
sa platim inrobitoare despagubiri de razboi, pana dupa 1958,
cand Gheorghe Gheoghiu Dej a reusit sa-i scoata pe rusi
din tara. Obisnuiti sa ne scrie istoria acestui segment cu
condeiul rosu, cu cerneala invingatorului-aliat, razbunatori
sa ne plateasca polita neagra pentru indrazneala
maresalului Ion Antonescu, pentru ordinul "Ostasi, va ordon:
Treceti Prutul!�, din zorii zilei de 22 iunie 1941, indaratnici sa
stearga, daca s-ar fi putut, chiar si acele "valuri ale lui
Traian� de pe la Borisauca, Eschipolos, Cortal, Satu Nou,
ne-au impovarat cu grele despagubiri de razboi. Granele
Baraganului, porumbul, aurul, petrolul, zacamintele de
minereuri, uraniul de la Stei, lemnul padurilor, carbunele
luau drumul URSS, plecand dintr-o tara si asa prea saracita,
sleita, dupa razboiul pustiitor. Nu conta nimic! Legea
celui mai puternic opera in acel "aberant deceniu� al
"holocaustului rosu�. Bravii ofiteri romani, luptatori pe frontul
de Rasarit, apoi pe cel de Apus, dupa incheierea pacii, au
fost dusi si judecati la Moscova! Multi, printre care si
maresalul Ion Antonescu, condamnati si executati, au platit
cu viata credinta lor in vrerea neamului si a legii stramosesti.
"Aiasta n-o putem uita!�.
Ne intoarcem cu gandul la incendiarele articole ale lui
Eminescu, ale adevarurilor incontestabile, si, intr-adevar,
"A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra
dominatiunii rusesti�, iar sub timpul neindurator, noi si fratii
nostri de dincolo de hotare am avut mereu de suferit din
cauza vecinului hapsan, a mancaului strain. Ne-am amintit
toate acestea in urma amenintarilor Tarului Putin, potopit
de ambitia de a deveni, probabil, din nou, stapanul din umbra
al continentului, in postura fostului "jandarm al Europei�, si
ale acelui vicepremier Rogozin, cu votca-n cap, care
continua sa fie adeptii acelui "tavaluc rosu�, acum cand
Golemul cu picioare de lut demult a murit. Ideile lui (anexarea
Crimeii, dorinta, esuata, de a duce Ucraina alaturi de Belarus
in CSI este o dovada elocventa!), insa, au ramas! Numai sa
nu uite, cumva, Tarul Putin si ai lui celoveci, cuvintele acelui
preot maramuresean, care a suferit si a indurat chinurile
inchisorilor pentru credinta lui: "Noi n-am venit aici (n.n. ca
altii!) ca un scai agatat de coada unui cal!�. Noi, patitii
si prea des incercatii de soarta, carora nu li s-a iertat
ordinul maresalului Ion Antonescu, dar nici indrazneala
lui Ceausescu din august 1968, cand URSS si trupele
Tratatului de la Varsovia (exceptand Romania) au invadat
Cehoslovacia, cu pagina istoriei in fata, avem dreptul sa
exclamam, odata cu poetul: "Aiasta n-o putem uita!�.
