Vasile Bogrea (1881-1926)

In anul 1926, Universitatea din
Cluj, la intervale scurte de timp,
suferise trei pierderi mari: in
luna martie, profesorul Ioan
Paul, titularul catedrei de
estetica literara; in luna
iulie, Clinica stomatologica ramasese
vaduvita de Gheorghe
Bilascu, directorul ei, "bunul
si blandul �Badea Gheorghe�
al suferinzilor�.

La inceputul toamnei, "tocmai
cand generatiile tinere ale
Ardealului se gateau de
sarbatoarea deschiderii noului
an scolar, lama de otel a unui
�neamt fatal�, grabi apoi in
Viena, printr-o operatie plina de
riscul unui deznodamant tragic,
prabusirea unei coloane de baza
a facultatii de filosofie si litere
din inima Daciei Superioare,
pricinui sfarsitul prematur, presimtit
cu groaza, al profesorului
Vasile Bogrea�.

Ilustrul profesor s-a nascut in
comuna Tirnauca, jud. Dorohoi
� azi in Ucraina � la 6 octombrie
1881. A urmat Liceul "Anastasie
Basota� din Pomarla, in
perioada 1888-1902, apoi
facultatile de Litere si de Drept
la Iasi, intre anii 1902-1906.
A functionat ca profesor de
limbile greaca si latina la Liceul
din Piatra Neamt, intre anii
1906-1910, iar mai apoi la Liceul
Internat din Iasi (1913-1919).
Incepand din anul 1920 a devenit
profesor la Catedra de Limbi
Clasice a Facultatii de Litere si
Filosofie a Universitatii din Cluj.
Datorita meritelor profesionale si
activitatii sale prodigioase in cadrul
Universitatii "Babes-Bolyai�,
astazi, una din salile prestigioasei
institutii clujene ii poarta numele.
In perioada 1910-1913, tanarul a
plecat in Germania, la Berlin, unde
a studiat timp de patru ani "filologia
clasica si lingvistica comparativa�,
pregatindu-se pentru examenul de
doctorat, pe care l-a sustinut in anul
1913. In acelasi an Vasile Bogrea
s-a inrolat ca voluntar, in calitate
de simplu soldat intr-o unitate care
lua parte la campania din Bulgaria.
Crudele experiente ale acelor ani
i-au largit viziunea a ceea ce
insemna romanismul, si de aici dorul
de a-i descifra trecutul, servindu-se
de metodele riguros stiintifice, asa
cum invatase in Germania, ceea ce
insemna de multe ori "un exces de
scrupulozitate in culegerea informatiilor�.

In noua constelatie a
raporturilor de forta internationale,
Vasile Bogrea avea un singur gand
central: "organizarea grabnica a
sufletului romanesc intr-un manunchi
de tendinte luminoase,
starpirea nemiloasa a tuturor incoerentelor
sociale, inchegarea
randurilor noastre printr-o armonioasa
conlucrare a tuturor constiintelor neintinate, singura care
ne-ar justifica, istoriceste, situatia
politica creata de actele unirii din
1918. Un astfel de adept al ideii pure,
"altfel� al idealului de progres national
pe calea adevarului stiintific,
singurul care intemeiaza, in viata
popoarelor, reputatii perene, nu
putea lipsi din gruparea de savanti
care a preluat Universitatea din Cluj
in 1919, raspunzand astfel chemarilor
imperative ale Consiliului
Dirigent. "Printre profesorii�

Bogrea era omul-minune. Maruntel
de statura, cu fata intiparita de o
exceptional de nobila expresie a
lirismului moldovenesc, inclinat prin
insasi esenta sa launtrica spre
eroismul smerit al muncii pentru
adevarurile mari ale natiunii pana
la supremul sacrificiu de sine,
natura care se dovedi avara in
proportiile trupului, ii dadu doi ochi
irezistibili, bogati in puterea de a
exprima belsugul de generozitate al
sufletului sau� Inzestrat cu o
agilitate spirituala, care lasa in
urma insasi reputatia bine-intemeiata
a spiritului latin, impodobita,
aceasta agilitate spirituala, cu
decorul pururi��

In afara activitatii universitare, el
a raspuns solicitarilor venite din
initiativa marelui public sau a
societatilor culturale. Astfel, in
1911, el a fost unul dintre conferentiarii
Universitatii populare de
la Valenii de Munte, si in acelasi an
a participat la adunarea jubiliara a
"Astrei�, tinuta la Blaj. Aceasta din
urma si-a gasit in Bogrea un sprijin
constant, el participand fie prin
sustinerea de conferinte, fie prin
articole de specialitate in paginile
organului de presa al "Astrei�,
revista "Transilvania�.

Alaturi de Vasile Barbat si
Stefanescu Goanga, Vasile Bogrea
a infiintat Extensiunea Universitara.
Impreuna cu Sextil Puscariu, a pus
bazele Muzeului Limbii Romane
(1919) si ale Societatii Etnografice
din Cluj (1923), devenind unul dintre
colaboratorii activi ai acestora.
Trebuie mentionat ca incepand cu
data de 10 iunie 1920, Vasile Bogrea
a devenit membru corespondent
al Academiei Romane.

A scris aproape 300 de studii
si articole referitoare la istoria
limbii, lexicologie, etimologie,
toponimie si antroponimie.
Umanist de o vasta eruditie, a
avut o pregatire temeinica si o
vocatie certa pentru filologia
clasica. A fost, de asemenea,
poet si traducator.

Dintre studiile sale stiintifice:
Etimologii si notite lexicografice,
1920; Cateva consideratii
asupra toponimiei romanesti,
in "Dacoromania�, I, 1920-1921;
Pagini istorice si filologice, in
"Dacoromania�, II, 1922; In jurul
Alexandriei, in "Dacoromania�,
II, 1922; Din onomastica folclorica,
in "Dacoromania�, IV/2,
1924-1926; Romanii in civilizatia
vecinilor, 1925; Sfintii-medici in
graiul si folclorul romanesc,
1926; Semantism romanesc si
semantism balcanic, 1927; Dintre
editiile postume, amintesc: Pagini
istorico-filologice, Cluj, Editura
Dacia, 1971; Sacra Via. Pagini
literare si publicistica, Cluj, Editura
Dacia, 1973; Opere alese ,
Bucuresti / Chisinau, Editura
Fundatiei Culturale Romane /
Editura Stiinta, 1998.
La 6 septembrie 1926, la varsta
de numai 45 de ani, cand ar fi
trebuit sa ofere grosul operei
sale, moartea s-a dovedit necrutatoare
si l-a rapit pe vecie.

Lasă un comentariu