Cultura si arta

IN MEMORIAM

SERGIU CELIBIDACHE

La 28 iunie, se implinesc 102 de ani de la nasterea
unuia dintre cei mai mari dirijori, compozitori si pianisti
romani: Sergiu Celibidache. Nascut la Roman
(jud.Neamt), la data de 28 iunie 1912, dupa o pregatire
minutioasa la Academia de Muzica din Berlin,
muzicianul roman si-a pus amprenta inconfundabila
nu numai asupra vietii muzicale romanesti, ci si
asupra celei internationale, fiind invitat cu regularitate
la pupitrul unor orchestre simfonice europene,
de prestigiu, ca Orchestra Radio din Stuttgart
(Germania), Orchestra Nationala din Paris (Franta),
Orchestra Simfonica Radio din Stockholm (Suedia).
Totodata, ilustrul dirijor a cochetat si cu profesoratul,
tinand cursuri de perfectionare in arta
dirijorala in Italia, Franta si Germania.

Pe langa faptul ca Sergiu Celibidache a fost un
mare interpret al muzicii post-romantice, stilul sau
dirijoral era cunoscut prin originalitatea lui, care
decurgea din varietatea tempo-urilor. Astfel, cu cat
pasajul muzical era mai bogat si mai complex, cu
atat tempo-ul devenea mai lent, un stil care dadea
un efect deosebit in sala de concert.
Tocmai din aceste motive, a refuzat cu incapatanare,
de-a lungul anilor, orice fel de inregistrari
audio, pe motiv ca acestea ar scadea emotia
prestatiilor sale.

Din activitatea sa creatoare pot fi amintite patru
simfonii, un impresionant Recviem si un Concert pentru
pian si orchestra, ramase in cea mai mare parte inedite.
Pentru intreaga sa activitate artistica, Sergiu
Celibidache a primit diverse distinctii, printre care:
Cetatean de onoare al orasului M�nchen (1992), membru
de onoare al Academiei Romane (1992), Doctor Honoris
Causa al Universitatii din Iasi (1992), Ordinul Maximillian
pentru Stiinta si Arta (Germania, 1993). In ziua implinirii a
o suta de ani de la nasterea muzicianului, in piata ce ii
poarta numele, din municipiul Roman, a fost dezvelit un
bust al compozitorului si dirijorului Sergiu Celibidache.
Pentru posteritate, a ramas celebru prin citatul sau:
"In muzica nu e nimic de inteles�, precum si prin faptul
ca a schimbat in mod esential ceea ce inseamna relatia
unui dirijor cu orchestra. Prin tot ceea ce facea, conta in
primul rand arta educatiei, adica voia ca membrii
orchestrei, la capatul unei prestatii sub conducerea sa,
sa se transforme, sa devina alti oameni. Exact idealul in
educatie in orice domeniu: cei pe care ii ai in fata ta sa
nu fie nici obiecte, nici persoane care procedeaza rutinar,
repetand aceleasi actiuni, conform unor retete. Cateva
din reflectiile celebre ale lui Celibidache, referitoare la
muzica, sunt in intregime valabile si in matematica, in
filozofie sau in viata: muzica se sustrage oricarei
definitii; tot ceea ce consideram ca fiind o evolutie
organica exista si in muzica; desigur, poti invata sa
stapanesti un instrument, dar despre muzica sa nu stii
absolut nimic; sa traiesti inseamna sa traiesti evolutia
sunetului, evolutia starilor afective, nu sa le intelegi;
faptul de a intelege nu te ajuta cu nimic;
Sergiu Celibidache a fost definit in toata cariera sa
megaloman, dictator, mentor spiritual, geniu, atatea
definitii pentru un singur om, care a transformat pasiunea
sa pentru muzica intr-o adevarata religie.

MIHAELA RASCU

Scrisoarea lui Seattle

Presedintele Statelor Unite
ale Americii, Abraham
Lincoln (1809-1865), a facut
oferta, in anul 1854, ca statul
sa cumpere o mare parte din
teritoriul indian, iar poporului
indian i-a fost promisa o
rezervatie. La aceasta oferta
a primit un raspuns din partea
capeteniei indiene
Noah Sealth (Seattle). Scrisoarea
se numara printre
cele mai frumoase si mai
profunde ganduri care au fost rostite vreodata despre
mediul inconjurator al omului, iar orasul Seattle si-a
primit numele dupa seful celor doua triburi de nativi
americani care locuiau in zona aceea. "Seattle� este
de fapt o transcriere anglizata a numelui de familie al
sefului. "Cand Marele Sef Alb din Washington isi trimite
glasul ca doreste sa cumpere pamantul nostru, ne cere
prea mult! Cum se poate vinde sau cumpara cerul si
caldura pamantului? Asa ceva ne este cu totul strain.
Noi nu suntem proprietarii prospetimii aerului si
limpezimii apei. Fiecare particica a acestui pamant e
sfanta pentru poporul meu. Fiecare ac stralucitor de
pin, fiecare bob de nisip din vadul raului, fiecare mica
negura din intunecimea padurii sunt sfinte in gandurile
si viata poporului meu, suntem parte a pamantului si el
e parte din noi. Ierburile mirositoare ne sunt surori.
Cerbul, armasarul, vulturul cel mare � ne sunt frati.
Culmile stancoase, pasunile suculente, trupul invelit
in caldura al poneyului si omul, toate apartin
aceleiasi familii. Aceasta apa stralucitoare ce curge
prin torente si rauri nu este numai apa, ci si sangele
stramosilor nostri.

Daca va vindem pamantul, trebuie sa stiti ca e sfant.
Ca fiecare reflectare din lacul limpede vorbeste despre
intamplari si amintiri din viata poporului meu. Murmurul
apei e glasul tatalui tatalui meu. Raurile ne sunt frati,
ne sting setea. Raurile poarta canoele noastre. Ne
hranesc copiii. Daca va vindem pamantul, trebuie sa
va amintiti si sa invatati copiii vostri ca raurile sunt
fratii nostri si ai vostri. De aceea, va trebui sa oferiti
raului bunatatea pe care nu ati oferit-o fratelui.
Stim ca omul alb nu ne intelege. Pentru el un pamant
e la fel ca si oricare altul� Fata de pamantul-mama si
fratele-cer se poarta ca fata de lucruri care se pot
cumpara, prada, vinde ca vitele sau podoaba stralucitoare.
Lacomia lui va distruge pamantul si va lasa in
urma pustiu. Nu stiu. Modul nostru de viata se
deosebeste de al vostru. Numai privind la orasele
voastre, pe omul rosu il dor ochii� In orasele omului
alb nu exista un coltisor de liniste. Nu exista loc in care
sa se auda deschiderea frunzelor primavara sau
tremuratul aripii musculitei.

Cea mai mare comoara a omului rosu este aerul�
Omul alb parca nici nu observa aerul pe care il respira.
Ca unul care e de multa
vreme muribund � e imun la
duhoare. Daca va vindem
pamantul, trebuie sa va
amintiti ca aerul ne este
pretios. Ca aerul isi imparte
spiritul cu intreaga viata pe
care o intretine. Vantul care
i-a dat bunicului meu primul
suflu va primi si ultima lui
rasuflare. Daca va vindem
pamantul, trebuie sa-l paziti ca pe ceva sfant. Ca pe un
loc in care si omul alb va putea sa inspire aerul indulcit
cu mireasma florilor.

Vom examina oferta voastra de a ne cumpara
pamantul. Daca vom decide sa fim de acord, va vom
pretinde sa indepliniti urmatoarea conditie: Omul alb
va trebui sa se poarte fata de animalele acestui pamant,
ca fata de fratii sai. Ce este omul, fara animale? Daca
animalele ar disparea, omul ar muri de marea insingurare
a spiritului. Tot ceea ce li se intampla animalelor curand
i se va intampla si omului. In lume totul se leaga. Va
trebui sa va invatati copiii ca sub talpile lor este cenusa
stramosilor nostri. Pentru ca sa respectati pamantul, le
veti spune ca pamantul lor este bogat prin viata
strabunilor nostri. Va trebui sa va invatati copiii, asa
cum ii invatam noi pe ai nostri, ca pamantul ne e mama.
Ce pateste pamantul patesc si copiii lui. Daca omul
scuipa pe pamant, se scuipa pe sine insusi. Pamantul
nu apartine omului. Omul apartine pamantului!�

Arhiva... sentimentala

(fragment dintr-o scrisoare)

Stimata Doamna
MARIANA CRISTESCU,

Va multumesc pentru modul impecabil in care ati organizat lansarea
volumului "FRANCMASONERIA PRO SI CONTRA� pe toate palierele care
se insumeaza unei asemenea intreprinderi:

1 � Organizatoric � de la economisirea timpului, preluandu-ne de la
Sighisoara, la cazarea confortabila, de la mesele festive slujite afectuos
si profesional de simpaticul Laci (daca-mi aduc aminte); de la alegerea
"referentilor� la alegerea salii, totul a fost in parametrii optimi, tinand
cont si de mediul socio-politic muresean, care putea tulbura, intr-un fel
sau altul, intalnirea.

2 � Prezentarea cartii facuta de cei doi universitari mureseni: prof.dr.
Cornel Sigmirean si prof.dr. Vasile Dobrescu, si senator � mi-ati notat,
a demonstrat deopotriva patrunderea la esenta si mesajul volumului,
urmare a unei lecturi atente si devoratoare de timp (500 de pagini de
literatura politica-document presupun efort, consultare de bibliografie,
analize, sinteze); demnitatea si responsabilitatea actului public, precum
si respectul de sine si de invitatul Asociatiei "Punti de lumina�, generalul
dr. Mircea Chelaru, initiatorul acestui fapt de cultura si atitudine civica
demonstrand si aici ca se mentine in spatiul romanitatii dinamice pe
care-o slujeste cu energie si secatuitoare daruire de sine.

Confratele meu, darzul si neinduplecatul Lazar Ladariu, prin prezenta
lui echilibrata, prin cuvantul fratesc, mi-a asigurat linistea interioara
necesara unui asemenea moment de tensiune.

Moderatoarea, atenta la reactia salii, la prestatia vorbitorilor, a condus
operatiunea fara sincope, nuantat, subliniind esentialele, imblanzind
solemnitatea spre o intalnire familiala, tonica, destinsa, dar si distinsa.
Adaugand cartile daruite semnate Mariana Cristescu si drumul de
intoarcere la Sighisoara, amfitrioana si presedinta Asociatiei "Punti de
lumina� mi-a oferit un model dezirabil de organizare a manifestarilor
culturale de gen; iar muresencele prezente mi-au intarit convingerea
ca, la acest ceas de cumpana, romancele, dascalite, mame, implicate in
socio-cultural, dau timpului masura neamului.

Va saruta mana,
General de Flotila Aeriana RADU THEODORU,
veteran de razboi, membru titular al Uniunii Scriitorilor
din Romania, premiat al Academiei Romane
(pentru tetralogia "Vulturul�)

P.S. Nu-l uit pe tacutul domn Nicolae Dan Cetina, care ne-a oferit
magnificul drum Sighisoara � Tg.-Mures cu salcamii grei de floare.

O exceptie: avocat tacut.

Gradistea pe Arges, 19 iunie 2014

Lasă un comentariu