Intr-o lume in care cultura se afla de mult pe ultimul loc, o lume in
care aceasta nu mai primeaza de atata timp, iar incultura i-a luat locul,
se mai scrie poezie buna. Mircea Dorin Istrate ne cucereste cu o
poezie speciala, emotionanta, cu versuri de o nespusa frumusete si
candoare. Sunt sigur ca o sa va placa si dumneavoastra!
Batrani zbarciti, uscati de timpuri,
Smerite umbre trecatoare,
Trecute scorojite chipuri
Cu supti obraji fara culoare,
Cu pas tarsit si negrabit
In sprijin pe-un toiag de lemn,
Cu trup bolnav si obosit
Dar sufletul curat si demn,
Crescuti in buna preacuviinta
O viata au trudit din greu
Si-acum, nedreapta umilinta
Mi-i intineaza, mai mereu.
E drept, incurca multa lume,
Nu mai aud, uita usor,
Nu tot ce fac mai sunt si bune
Si tot mai mica-i lumea lor,
Nu mai incap in vreo masura,
Stau clipe lungi in timp intorsi,
Un soare bland la somn mi-i fura,
Nimic nu cer, de-s sanatosi.
De-i certi in vorbe, se-ntristeaza
Si lacrimi varsa-n pumni ascunsi,
Un junghi de rau i-nfioreaza
Si-n rugi firbinti dori-s-or dusi.
Ca toti nascuti intr-o durere
In ea se duc si la sfarsit,
A vietii indulcita miere
Demult a fost, azi s-a sfarsit.
***
De-i intalniti le dati binete,
C-o vorba buna-i multumiti
Si nu uitati, ce-a tinerete
O vesnicesc doar marii sfinti.
Si voi veti fi batrani ca maine
Poate mai rau ca ei acum,
Gusta-ve-ti dara neagra paine
A celor obositi de drum.
(Din volumul
"Picuri de lacrima�,
in curs de aparitie)
Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures
(Cartea "Mi-e dor de Tine,
�Doamne-Doamne��,
aparuta la Editura NICO
Targu-Mures, se gaseste
la Catedrala Mare)
