Coltul spiritual
Cei obositi de lungul drum

Intr-o lume in care cultura se afla de mult pe ultimul loc, o lume in
care aceasta nu mai primeaza de atata timp, iar incultura i-a luat locul,
se mai scrie poezie buna. Mircea Dorin Istrate ne cucereste cu o
poezie speciala, emotionanta, cu versuri de o nespusa frumusete si
candoare. Sunt sigur ca o sa va placa si dumneavoastra!

Batrani zbarciti, uscati de timpuri,

Smerite umbre trecatoare,

Trecute scorojite chipuri

Cu supti obraji fara culoare,

Cu pas tarsit si negrabit

In sprijin pe-un toiag de lemn,

Cu trup bolnav si obosit

Dar sufletul curat si demn,

Crescuti in buna preacuviinta

O viata au trudit din greu

Si-acum, nedreapta umilinta

Mi-i intineaza, mai mereu.

E drept, incurca multa lume,

Nu mai aud, uita usor,

Nu tot ce fac mai sunt si bune

Si tot mai mica-i lumea lor,

Nu mai incap in vreo masura,

Stau clipe lungi in timp intorsi,

Un soare bland la somn mi-i fura,

Nimic nu cer, de-s sanatosi.

De-i certi in vorbe, se-ntristeaza

Si lacrimi varsa-n pumni ascunsi,

Un junghi de rau i-nfioreaza

Si-n rugi firbinti dori-s-or dusi.

Ca toti nascuti intr-o durere

In ea se duc si la sfarsit,

A vietii indulcita miere

Demult a fost, azi s-a sfarsit.

***

De-i intalniti le dati binete,

C-o vorba buna-i multumiti

Si nu uitati, ce-a tinerete

O vesnicesc doar marii sfinti.

Si voi veti fi batrani ca maine

Poate mai rau ca ei acum,

Gusta-ve-ti dara neagra paine

A celor obositi de drum.

(Din volumul
"Picuri de lacrima�,
in curs de aparitie)

Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures

(Cartea "Mi-e dor de Tine,
�Doamne-Doamne��,
aparuta la Editura NICO
Targu-Mures, se gaseste
la Catedrala Mare)

Lasă un comentariu