DESPRE VACANTE, ZIMBRI SI LIBERTATE

�Zarva mare pe bulevard! Un grup de scolari tocmai a
iesit din cofetarie.
Ce frumos sunt imbracati! Si fetitele si baietii au uniforme
de vara, bleumarin, frumoase, chiar elegante, cu croiala
moderna, "in tendinte�! Pe chipurile si mai ales in glasurile
lor poti deslusi usor bucuria trairii momentului: ei, bine, da, a
inceput vacanta mare!

Ce s-au gandit, dragii de ei, ca ar fi bine sa marcheze
evenimentul, mergand impreuna, de la ultima ora de scoala,
de la festivitatea din curtea scolii, la cofetarie, la o prajitura,
"la o bauta� cu suc! Acum au iesit din cofetarie si se despart,
galagiosi, dar fara a fi deranjanti. Dimpotriva!
Unii dintre ei, merituosii, duc la subsuoara, cu mandrie,
diplome, carti. Ceilalti n-au diplome, n-au carti, dar bucuria o
consuma la fel, si unii si altii. Dupa felul cum se bucura de
primele ore de vacanta, sunt cu totii premianti!
Cofetaria pare "dulcea� sala de asteptare a unei gari, iar
trotuarul din fata ei, peronul. Calatorii au iesit cu totii la peronliniantai, sa intampine trenul mult asteptat, care le aduce
un oaspete drag: vacanta mare!

"A sosit vacanta, cu trenul din Franta!�, asa intampinam
noi, copiii anilor �50-�60, data de 15 iunie! Era data (fixa) la
care toti copiii asteptau la peron, pe linia intai a asteptarilor,
vacanta mare! Sosirea ei insemna plecarea altor trenuri
(adevarate!) spre destinatii de vacanta!
Cu trenul, cu masina (cursa), copiii mergeau la tara, la
bunici, la rude, in tabere, la munte, la mare. Cat despre
destinatii de vacante de lux, excursii cu parintii prin tarile
lumii, mai mult sau mai putin exotice, indrazneam la ele doar
cu gandul, ori in visarile alimentate de "cititul� � vizionatul
atlasului, la orele de geografie.

Revin pe trotuarul (peronul) din fata cofetariei (garii),
printre franturi de dialoguri ale copiilor. Un pusti mai dolofan,
mai in bani, cu oaresce autonomie financiara, vrea sa continue
cheful si ii imbie pe camarazi: care vreti sa mergem sus,
la Platou, sa mai luam o prajitura, un suc, ceva, la "Casuta
din povesti�?; fac cinste! Unu sau doi "achieseaza� la
propunerea "chefliului�, dar cei mai multi se opun. Pai, ce nu
stii, au evadat maimute de la Zoo. Sunt prin apropiere. Daaa,
mai, asa e, zice un altul. E un macac nervos. Daca ne ataca?
Pronunta acel "macac� pe un ton si cu un accent care
trimit nu spre denumirea unei vietuitoare din regnul animal,
ci mai degraba spre sonoritati scatologice. Pronuntia
pustiului desparte substantivul in cauza, in verb,
pronuntat moldoveneste.

Copiii au sesizat nuanta pronuntiei si s-au pus pe ras...
Mi-am amintit de o intamplare povestita de un bun prieten.
Fiul acestuia, elev in clasa a II-a, la inceput de drum intr-ale
gramaticii, a scris in caietul de teme, "m-am dus�, impreunat,
rezultand cuvantul mamdus. Doamna il intreaba pe elev de ce
a scris un verb impreunat. Pustiul, cu prezenta de spirit...
copilareasca, incearca sa repare greseala: doamna, mamdus
este si substantiv, si de aceea l-am scris impreunat! Doamna
a simtit sclipirea din gaselnita rapida a elevului, si l-a incurajat
sa-si continue "disertatia�: ce inseamna si de ce gen este
acest substantiv, mamdus? Pai, este de genul masculin � un
mamdus, doi mamdusi; sunt niste animale micute, asa, ca
hamsterii, brodeaza copilul, pe canavaua minciunii salvatoare.
Eu le-am vazut, cand am fost cu tati la Zoo, depune marturie
micutul bantuit de bogata imaginatie. Inventivul elev a fost
"parat� de doamna la parintele lui despre lacuna gramaticala,
dar si despre istetimea gandirii rapide, despre prezenta de
spirit, cu care multi maturi nu se pot lauda.
Daca tot am vorbit despre vacanta de vara, despre
amintiri cu "trenul din Franta�, despre animale si animalute,
mi-am amintit si eu de o vacanta de vara de acum, iata, fix
o jumatate de secol!

Pentru ca am avut "rezultate bune la invatatura� (dar fara
premiu: premiile nu au fost "specialitatea� mea, niciodata!),
iubitii mei parinti m-au recompensat cu doua saptamani la
Hateg, vorba ceea, la poalele Muntilor Retezat. Nu in vreo
tabara, ci oaspeti ai familiei invatatorului Aristica Hotarascu,
familie veche, prietena cu familia mea.

M-am bucurat foarte mult, pentru ca in "sejur� intra si o
vizita la rezervatia de zimbri! Waw!, ar zice copiii de azi, daca,
fireste, ar (mai) fi interesati de zimbri. Eu, unul, la acea vreme,
stiam ca zimbrul rimeaza perfect cu... timbrul! Stiam ca exista
un timbru cu un cap de zimbru si ca e cel mai valoros. Si
timbrul, si zimbrul! Mai stiam eu, vag, asa ca la nivelul unui
pusti usor trecut de 10 ani, ca zimbrul era odata, demult, stema
de pe steagul Moldovei.

Timbrul cu zimbrul era o raritate (putini filatelisti il aveau),
iar din stema Moldovei el coborase demult, asa ca nici in... 2D nu
prea aveam sansa sa vad un (cap de) zimbru! Si, uite ca, dintr-o
data, aveam sa vad un zimbru adevarat, in carne si oase!
Ca bonus, aveam drumul de la Craiova la Subcetate, cu
trenul. Beno, prietenul meu, imi povestise ca atunci cand a
fost cu trenul, cu ai lui, la Petrosani, au trecut prin 39 de tuneluri.
Waw! Eu nu-l credeam si-l necajeam: hai, Beno, ca-s prea
multe!; poate ca pe unele le-ai numarat de doua ori! Beno nu
se sinchisea: treaba ta, daca nu ma crezi; daca vrei sa stii, e
unul care tine 5 minute si ceva.
A avut dreptate Beno! Le-am numarat si eu! Sunt 39.
Credeti-ma, pe cuvant!

Am ajuns in gara Subcetate. In spatele garii ne astepta
nenea Tica. Ne-am mutat bagajele intr-un IMS (sau GAZ, nu
mai stiu) , cu care am ajuns dupa un drum scurt, la Hateg. IMS-ul
cu sofer cu tot era al GAC-ului, sau IAS-ului � nu mai stiu exact
ce era � care avea sediul intr-un...castel! Si ce castel! Castelul
Kendeffy! Cred ca este cel mai frumos castel pe care l-am
vazut (in realia) eu vreodata! Si castelul, si imprejurimile erau
de o frumusete picturala! Intreg peisajul parca avea in el
ceva magic, tainic, de poveste...!

Nenea Tica fiind prieten bun cu "castelanii� de la GAC
(IAS), a mai imprumutat de cateva ori masina, cu care am
facut adevarate (mini) excursii prin minunatele imprejurimi.
Am fost la un alt castel, in imediata apropiere a Hategului, la
Nalat-Vad, unde era o tabara de copii, am fost pe malurile
raurilor Raul Mare si Strei, la pescuit, cu tata si cu nenea
Tica, dar unde n-am fost...

Si, desigur, am fost sa vad zimbri, in rezervatia din padurea
Slivut, aflata foarte aproape de Hateg. I-am privit, i-am
admirat, fara a intelege atunci ca acei zimbri, de fapt, erau
prizonieri in interiorul unei libertati controlate.

Imi amintesc de "focul de tabara� facut de nenea Tica si
de tata, in curtea casei, in seara de dinaintea intoarcerii la
Craiova. Am mancat afara, pe veranda, la lumina focului. Ai
batrani au cantat de-ale lor: "S-au scuturat toti trandafirii�,
"Calugarul din vechiul schit�, "Cui nu-i place dragostea�,
"De-ar fi mandra-n deal la cruce�. Tocmai cand mesenii atacau
repertoriul mai...licentios, s-au intrerupt din primele acorduri ale
cantecului "Pavele, Pavele� (uncensored version!) si au
decretat toti, in unanimitate, ca eu sunt cam somnoros si
ca trebuie sa merg la culcare, ca altfel, maine o sa dorm in
tren si n-o sa pot numara tunelurile. Curiozitatea, bucuria de a
trece din nou in revista tunelurile au invins curiozitatea, fireasca
varstei, de a afla ce a "catat Pavel la Marioara�...

Pot sa spun ca acele doua saptamani cat am stat la Hateg
au fost pentru mine un fel de prelungire a orelor de scoala.
Am vazut multe, am invatat multe, despre oameni frumosi,
despre locuri frumoase. A fost un fel de scoala...altfel, cum
se spune azi. Un fel de scoala altfel, pe care nu m-am suparat
ca mi-a mancat din vacanta de vara doua saptamani.
Am citit prin ziare ca englezii vor sa mai reduca vacanta
mare, si asa mica, de 9 saptamani. Sa speram ca nu ne vom
lua dupa englezi. Noi nu suntem englezi. Si-asa, copiilor
le-a fost "taiat� un an din copilarie, si-asa, materiile sunt
supraincarcate cu inutilitati, si-asa, ghiozdanele copiilor sunt
incarcate cu inutilitati, mult peste limita admisa, si-asa copiii
au "program de lucru� mai lung decat al multor maturi,
si-asa, la fiecare inceput de an constatam gradul ridicat de
insalubritate din multe scoli, si-asa, se-ntampla drame
familiale cu copii care se sting de dorul parintilor plecati in
lume sa le faca lor un viitor...

Oare vor mai veni vremuri in care sa regasim, "ca oameni
si ca tara�, libertatea (necontrolata) falnicilor zimbri de acum
cateva sute de ani?

Lasă un comentariu