Maior s-a nascut in
anul 1859, in Ormenisul de Campie,
unde tatal sau era preot. Ramas
orfan inca de cand era mic, un
unchi l-a luat in grija sa si, in 1866,
l-a trimis la scolile primare din
Targu-Mures, apoi, in 1868, la
scolile din Blaj, unde, cu un stipendiu
din partea Fundatiei "Petru
Maior�, absolva gimnaziul si isi
sustine examenul de maturitate. In
toamna aceluiasi an, e primit la
seminarul teologic, unde termina,
in 1884, cursul de patru ani. Inca
cleric fiind, in anul III, Gregoriu
Maior se distinge prin publicarea
unui roman intitulat "Coroana
Sicriului�. Dupa terminarea studiilor
teologice si pana in toamna
anului 1885, tanarul petrece pe
acasa pe la rudeniile sale si, in
acest timp, devine un zelos corespondent
al ziarului "Gazeta
Transilvaniei�. In acest timp, incoltea
in mintea lui ideea de a veni
in ajutorul culturii poporului prin
infiintarea de biblioteci ambulante,
scop in care initiaza pe
Campie chiar si o colecta. Din
toamna anului 1885, Gregoriu Maior
este angajat in calitate de colaborator
intern la ziarul mentionat,
iar in perioada 1890-1900 a muncit
ca redactor-responsabil al acestui
vechi ziar. Pe langa toata munca
incordata ce o avea de savarsit in
imprejurarile de atunci un publicist
roman, el isi facea timp si pentru a
aduce un serviciu oricarei cauze
care i se parea ca ar contribui la
luminarea si progresul cultural si
national al neamului din care facea
parte. Astfel, el servea si marea
cauza a "Asociatiunii pentru literatura si cultura poporului roman�
(ASTRA) contribuind mult la
dezvoltarea Despartamantului
Brasov al "Asociatiunii� pe care
dorea sa-l vada adus la "rangul
prim� intre celelalte despartaminte,
si sa serveasca drept
exemplu prin felul in care a
priceput sa lucreze pentru "cultura
poporului roman� � pana la
aceasta data el infiintand deja 17
agenturi comunale si 12 biblioteci
poporale ambulante. In semn de
recunoastere a meritelor sale,
adunarea generala a "Asociatiunii�,
tinuta in zilele de 9 si 10
septembrie 1900 la Herculane, l-a
ales membru al sectiunilor literare,
distinctie la care merituosul Maior
a fost nevoit sa renunte "din
cauze sanitare�. Pe la mijlocul lui
decembrie 1900, o grea boala �
nediagnosticata � de nervi
l-a silit sa-si caute sanatatea
prin spitalele Vienei, de unde
nu s-a mai intors. La 11 februarie
1901, necrutatoarea boala i-a
adus sfarsitul.
