Asa cum pentru democratia pe care clasa politica a instalat-o
in Romania, dupa decembrie 1989, specialistii n-au gasit un
model de comparatie existent in niciuna din tarile civilizate, motiv
pentru care s-au multumit sa o numeasca "originala�, tot asa stau
lucrurile si cu modelul de economie pe care romanii l-au adaptat in
ultimul sfert de veac. Daca admitem teza conform careia politicul este
expresia concentrata a economicului sau invers, concluzia este ca
lucrurile se leaga ombilical unele de altele si, ca urmare, se poate
spune: "Cum e turcul, e si pistolul.� Adica, la o asa democratie, asa
economie. Cu alte cuvinte, daca romanii au esuat in primul caz, ei au
esuat si in cel de-al doilea, iar rezultatele se vad in cunoscuta noastra
neputinta de a realiza ceva robust si consistent, atat pe taramul socialpolitic, cat si in cel economic.
Cum democratia isi are principiile ei generale dupa care se misca,
si economia adevarata se ghideaza dupa legile ei proprii, a caror
incalcare se simte si costa. Dintre toate acestea, legea cererii si a
ofertei pare cea mai dura. Ea guverneaza economiile sanatoase si,
laolalta cu altele, le scoate de multe ori din necaz, din crize, punandule
pe drumul cel drept. La noi, in Romania, nu avem economie de piata
autentica, iar daca ne incapatanam sa credem ca ea exista, nu numai
ca facem erori de principiu, ci ne comportam ca acei medici care
aplica un tratament la o alta boala decat cea de care sufera pacientul.
Urmarindu-i miscarea in ultimele doua decenii si ceva, constatam
ca economia romaneasca nu este nici centralizata, precum cea
socialista, si nici de piata, precum cea capitalista. E vorba mai mult de
o economie "de paiata�, adica mai degraba electorala, menita sa
serveasca grupurilor de la putere. Ea este atat de sensibila la
impulsurile politice, incat urca sau coboara in functie de vibratiile de pe
scena politica si nu de mersul economiilor europene. Dovada cea mai
elocventa a ineficacitatii ei este produsul intern brut, derizoriu pe cap de
locuitor, al Romaniei, cel mai scazut din Europa, dar si modificarea anapoda a
preturilor, acordarea unor facilitati populatiei in functie de ciclul electoral si
nu de rezultatele din propria economie etc. Si, pentru ca nu-i putem neglija
totusi firava existenta, acceptam faptul ca avem o economie de subzistenta,
care asigura romanului, cu chiu cu vai, traiul de pe o zi pe alta, fara a ne mai
gandi la posibilitatea producerii de surplusuri, cu care sa intram in competitie
cu economiile altor state si pe care sa le valorificam pe piata externa, pentru
a ne asigura o oarecare dezvoltare.
Vazand cum nu se misca aproape nimic in economia romaneasca, cum
multi intreprinzatori dau faliment, iar forta de munca disponibilizata ingroasa
randurile somerilor sau, in disperare de cauza, ia drumul strainatatii, pentru a
recolta strainilor roadele pamantului, pentru a intretine curatenia in casele
bogatilor ori pentru a ingriji batranii, suntem stupefiati sa auzim de la oficialii
nostri gogonata minciuna cum ca economia romaneasca "duduie� de sta sa
explodeze de preaplinul ei. Ca ar fi devenit un fel de "tigru al Europei� si, mai
mult, exportul ar face furori printre concurentii nostri, strainii fiind dornici sa
cumpere marfa doar de la noi. Oameni de mare competenta, probitate, si cu
picioarele mai pe pamant sustin, insa, tocmai contrariul, si anume ca economia
noastra schiopateaza din ce in ce mai tare, iar in privinta exportului suntem
intr-un recul puternic. Adica, anul acesta, am exportat mai putin decat anii trecuti.
In plus, balanta comerciala import-export inclina mai mult ca oricand in favoarea
primului, ceea ce inseamna ca importam de zor, dar mai putina materie prima destinata
a fi incorporata in produse finite la extern si mult mai mult pentru consumul,
care, asa saracacios cum este, nu-l putem satisface prin propriile forte.
Daca economia romaneasca nu este nici socialista, nici capitalista, adica
de piata, miscandu-se atipic, apreciem ca ea poate fi foarte bine definita
ca economie electorala. Adica ea creste si se dezvolta mai mult in cifre
decat in fapte, in functie de nevoile de propaganda ale partidului sau
partidelor aflate la putere, populismul fiind parghia principala pe care acestia
o utilizeaza in raport cu electoratul. De fapt, se poate usor constata ca
Romania nu mai are, practic, cetateni, ci alegatori, iar satisfacerea nevoilor
de viata se face nu in raport cu solicitarile celor multi, ci doar in raport cu a
celor mai aplecati a se indrepta spre urne.
Economia electorala are cu totul alte principii de miscare. Ea nu se supune
legilor economice, ci doar comenzilor politice, care se schimba foarte usor,
de la un ciclu electoral la altul, motiv pentru care miscarea tipica de "doi pasi
inainte si unul inapoi� din cadrul unei guvernari poate fi usor anihilata de "un
pas inainte si doi pasi inapoi� ale celeilalte guvernari. Si nici nu poate fi altfel
din moment ce, nou-venitii la putere arunca la cos, si fara discernamant,
toate planurile si proiectele predecesorilor politici, anuleaza lucrari si inchid
santiere, operand in economie, ca si in alte domenii, doar cu ale lor, care pot
sau nu pot fi, sau care sunt mult mai proaste, dand astfel turnuri ciudate
economiei, balansand-o cand in sus, cand in jos, cand inainte, cand inapoi.
Daca ne aducem bine aminte, in perioada Guvernului Tariceanu, cand
economia "mergea bine� nu din interior, ci ca urmare a intrarilor masive de
valuta de la capsunari si ceilalti, acesta a gasit de cuviinta sa mareasca
pensiile, nu de dragul pensionarilor, ci de dragul voturilor, sa creasca cu un
milion numarul functionarilor la stat, ca apoi guvernul urmator, cel al lui Boc,
amenintat sa intre in insolventa din cauza pomenilor anterioare, sa fie nevoit
sa reduca veniturile, si ale unora, si ale altora. O masura nu tocmai ortodoxa,
avandu-se in vedere ca, pentru sporirea incasarilor la Bugetul de Stat, el
avea surse neexplorate mult mai consistente: privatizarile oneroase, licitatiile
pe baza de comisioane grase, evaziunea fiscala si economia subterana. Adica
au gresit si unii si altii, pentru ca au abordat relatiile economice si nevoia de
dezvoltare a tarii, doar electoral.
Cu o economie electorala, pe care o promoveaza clasa noastra politica,
nu se poate realiza nici dezvoltare, nici prosperitate, si nici echitate, lucruri
pe care noi, romanii, le simtim, pe propria piele. Ea nu produce nici PIB, nici
locuri de munca, nici relatii corecte in societate. Asa cum se poate vedea:
doar saracie, inechitate si coruptie, iar motorul economiei electorale sau
carburantul cu care aceasta supravietuieste si merge inainte sunt tocmai
ingredientele amintite, ale caror surse sunt nu productivitatea muncii, nici
calitatea produselor, ci sustragerea din sistem a cat mai multor venituri, cu
scopul de a mentine in forma politicul si clientela acestuia, raspandita in
structura societatii pana in straturile ei cele mai adanci. V-ati pus intrebarea
de ce, odata cu instalarea unui nou partid la putere, sunt schimbati din functie
toti conducatorii de institutii, de deconcentrate, indiferent de eficienta,
profesionalismul si, corectitudinea lor? Tocmai pentru a se asigura comanda,
la toate nivelurile, in realizarea scopului partidului de guvernamant, in a carui
preocupare nu intra nici nevoile generale ale tarii, nici ale cetatenilor, si nici
intentia de a se asigura o democratie autentica pentru cei multi.
De 25 de ani, sondajele spun clar ca Romania merge intr-o directie gresita,
pentru ca ea nu este competitiva, nici din punctul de vedere al democratiei
promovate si nici al economiei, al intregului sistem social politic. A crede ca
un partid este mai bun decat altul, chiar daca se amalgameaza intre ele, desi
atunci cand au fost la putere si-au dovedit incapacitatea, este sinonim cu a
accepta iluzia desarta ca, odata cu parul, lupul isi schimba si naravul. Nimic
din ceea ce a construit actuala clasa politica in acest sfert de veac pe cale
de a se incheia nu este nici de calitate si nici durabil. Neimplicata cu deplina
raspundere in faurirea propriului destin, Romania a pierdut enorm. Ajunsa la
cheremul partidelor, al liderilor acestora, care, practic, o invart pe degete,
Romania nu va avea nicio sansa de schimbare daca cetatenii ei nu vor
constientiza raul pe care acestia l-au facut si capcanele in care au fost
prinsi. Pentru ca o economie electorala care raspunde doar la comenzile
acestora, atunci cand le vine bine, nu poate satisface nevoile multimii, nu
poate duce tara pe drumul adecvat, al dezvoltarii si prosperitatii. Ea ramane
tributara unor interese meschine, bineinteles, electorale, si atat.