IOAN LUPAS „ ISTORIC, PROFESOR, OM POLITIC, PREOT (1880-1967)

Ioan Lupas s-a nascut la
9 august 1880, in comuna
Saliste, jud. Sibiu.
El a devenit membru corespondent
la 29 mai 1914 si membru titular
la 17 mai 1916 al Academiei
Romane; a fost repus in drepturi
ca membru titular al Academiei
Romane, la data de 3 iulie 1990;
presedinte al Sectiunii Istorice a
Academiei Romane (1932-1935).
Discurs de receptie: Nicolae Popa
si Ioan M. Moldovan (8 iunie 1920).
A urmat cursurile scolii primare
ortodoxe din satul natal, intre anii
1886-1890. A invatat apoi la Liceul
maghiar din Sibiu, intre anii 18921899 � dupa alte surse a inceput
studiile aici in anul 1890 �, unde a
fost coleg cu Octavian Goga. Cand
acesta a fost eliminat din liceu in
anul 1899, din cauza ca intrase in
conflict cu un profesor care ii
jignea pe elevii romani si s-a mutat
la gimnaziul din Brasov, azi Liceul
"Andrei Saguna�, Ioan Lupas a
plecat si el la aceeasi institutie de
invatamant, pe care a absolvit-o
in anul 1900. Aici l-a avut profesor
de istorie pe Vasile Goldis.
A urmat cursurile Universitatii
din Budapesta, Facultatea de
Litere si Filosofie, intre anii 19001904. Si-a luat doctoratul in anul
1904 cu "magna cum laudae�, teza
de doctorat fiind intitulata
"Biserica ortodoxa romana din
Transilvania si unirea religioasa
in cursul veacului al XVIII-lea�.
Intre 1904-1905 a urmat o specializare
in istorie la Universitatea
din Berlin, fiind bursier al Societatii
"Transilvania�. In anii studentiei,
a facut parte din Societatea
studentilor romani "Petru
Maior� si s-a numarat printre
intemeietorii revistei "Luceafarul�
(1902). In 1905, a efectuat o calatorie
de studii in Bavaria, Tirol si
Italia. In timpul studiilor, s-a inscris
in Partidul National Roman. Ulterior,
s-a intors la Sibiu, unde a
functionat la Institutul "Andreian�,
intre anii 1905-1909 ca profesor de
istorie bisericeasca, si inspector
scolar confesional in perioada 19091919. Totodata, a urmat cursurile
seminarului, devenind astfel si
preot. Pentru ca era sustinator al
invatamantului romanesc,el a fost
puternic afectat de legislatia maghiara
a timpului, motiv pentru care
a intrat in conflict cu autoritatile,
si in cele din urma a fost nevoit sa
paraseasca Sibiul si sa se stabileasca
la Saliste, unde a profesat
ca protopop intre 1909-1920.
Din cauza activitatii sale politice,
autoritatile ungare de la Cluj l-au
condamnat in anul 1907, pentru ca
scrisese in revista "Tara noastra�
din Sibiu un articol favorabil taranilor
din Romania care s-au rasculat
in acel an. A fost inchis la Szeged,
Ungaria, timp de trei luni, incepand
cu 1 august 1908.
Fiind sustinator al intrarii Romaniei
in Primul Razboi Mondial impotriva
Puterilor Centrale, a fost arestat de
autoritatile austro-ungare in anul
1916 si inchis in lagarul de la Sopron,
Ungaria, unde a fost detinut timp
de un an si sapte luni. A avut
domiciliu fortat pana in anul 1917,
la Sopron si la Budapesta.
Nemultumit de fuziunea Partidului
National Roman cu Partidul Taranesc
condus de Ion Mihalache, a
trecut in anul 1927 in randurile
Partidului Poporului, condus de
Alexandru Averescu. In anul 1932, a
facut parte dintre membrii fondatori
ai Partidului National Agrar, condus
de Octavian Goga. Dupa ce, in 1935,
acest partid a fuzionat cu Liga
Apararii National Crestine, a devenit
membru de seama al Partidului
National-Crestin.
Intre 1919-1946, a functionat ca
profesor de "istorie noua a romanilor
si de istoria Transilvaniei�, apoi de
Istoria romanilor, la Universitatea din
Cluj. Impreuna cu Alexandru Lapedatu,
in 1920, la Cluj a pus bazele Institutului
de Istorie Nationala, pe care
l-a si condus, cadru in care a lucrat
pana la pensionarea sa in 1946,
publicand 10 "Anuare� ale acestuia.
A participat la Marea Adunare
Nationala de la Alba Iulia, din 1
Decembrie 1918, fiind numit apoi
secretar general al Resortului Culte
si Instructiune Publica din cadrul
Consiliului Dirigent al Transilvaniei;
a devenit deputat al Salistei in primul
Parlament al Romaniei reintregite,
apoi ministru al Sanatatii si Ocrotirilor
Sociale (1926-1927) si ministru
al Cultelor si Artelor (1937-1938); a
fost si deputat in Congresul National
Bisericesc din Bucuresti si in Sinodul
Eparhiei Cluj. De asemenea, a
devenit membru in Comitetul central
si presedinte al Sectiei istorice a
Asociatiunii Transilvane pentru
Literatura Romana si Cultura Poporului
Roman (ASTRA). Lupas s-a
consacrat indeosebi studierii istoriei
Transilvaniei: O incercare de
"reunire� a bisericilor romane din Ardeal
la anul 1798 (1913); Contributiuni la
istoria romanilor transilvaneni (1915);
Istoria Bisericeasca a romanilor
ardeleni (1918); Istoria romanilor
(1921); Revolutia lui Horea (1921);
Rascoala romanilor din Transilvania
(2 vol., 1933); Inceputul domniei lui
Matei Basarab si relatiunile lui cu
Transilvania (1933); La chute de la
Monarchie austro-hongroise et la
lib�ration de la Transylvanie (1934);
L�empereur Joseph II et Horia (1935);
La Transilvania nel quadro geografico
et nel ritmo storico romeno
(1942) s.a. In 1940, i-a aparut un
volum de Documente istorice transilvane.
A lasat cateva monografii
ale unor mari personalitati ale
istoriei si culturii nationale romanesti:
Mitropolitul Andrei Saguna (1911);
Misiunea episcopilor Gherasim
Adamovici si Ioan Bob la Curtea din
Viena in anul 1792 (1912); George
Barit (1913); Principele ardelean
Acatiu Barcsai si mitropolitul Sava
Branovici. 1658-1661 (1913); Episcopul
Vasile Moga si profesorul
Gheorghe Lazar (1915); Mitropolitul
Andrei Saguna. Scriere comemorativa
la serbarea centenara a
nasterii lui (2 vol., 1921); Avram Iancu
(1924); Regele Ferdinand (1929);
Ioan Bogdan 1862-1919 (1930); Episcopul
Nicolae Popa (1933); Dr. I.
Piuariu Molnar. Viata si opera lui
1749-1815 (1939); Un martyr transilvain
le pasteur St. L. Roth (1939)
s.a. A lasat lucrari referitoare la
istoria presei romanesti: Din istoricul
ziaristicii romanesti (1916); Din
activitatea ziaristica a lui Andrei
Muresanu (1925).
Arestat la 5/6 mai 1950, a fost
internat la Sighet pe timp de 24 de
luni, incadrat ulterior in Decizia
M.A.I. nr. 334/1951; pedeapsa majorata
cu 60 luni, conform Deciziei
M.A.I. numarul 559/1953. A fost
eliberat la 5 mai 1955.
Din "Fisa matricola penala�,
intocmita cu ocazia arestarii sale
de catre Securitatea din Sibiu,
aflam o serie de amanunte privitoare
la situatia sa de moment,
respectiv: 1. nu avea casa trecuta
pe numele sau (in trecut detinuse o
casa taraneasca in Saliste); 2. sotia
nu avea nici ea casa (in trecut a
avut casa in Cluj); 3. parintii lui
fusesera posesorii unei case si a
unei jumatati de iugar de fanate;
4. la originea sociala nu apare nicio
mentiune; 5. starea civila: casatorit
cu Ana, nascuta Blatiu (?),
avand impreuna un baiat si doua
fete; 6. nu are apartenenta politica,
dar in trecut fusese membru
al Partidului Poporului; 7. serviciul
militar: dispensat; 8. starea sanatatii:
hernie bilaterala si colita. Sub
aspectul "situatiei juridice�:
a) antecedente penale: condamnat
de Curtea cu jurati din Cluj
pentru agitatie de clasa contra
mosierimii; b) internat de catre:
Securitatea din Sibiu, cu ord. nr. �
la 5 mai 1950; este fiul lui Toma Lupas
si al Marinei n. Popa; domiciliat
in Sibiu, strada Deacului nr. 5.
Ultimii sai ani de viata i-a petrecut
la Bucuresti, unde a decedat
la 3 iulie 1967 si a fost inmormantat
la Manastirea Cernica.
In epoca, numele sau era gazduit
in publicatii de prestigiu
precum revista "Transilvania� a
Astrei de pilda, iar in zilele noastre
figureaza la loc de cinste in:
Dictionarul teologilor romani, autor
Mircea Pacurariu, (Bucuresti, Editura
Univers enciclopedic, 1996),
Dictionar enciclopedic, vol. IV
(Bucuresti, Editura Enciclopedica,
2001), si mai presus de toate in
Membrii Academiei Romane �
Dictionar 1866/2003, autor Dorina
N. Rusu (Bucuresti, Editura Enciclopedica,
Editura Academiei
Romane, 2003).

Lasă un comentariu