Intre cei care, de-a lungul vremii, au zabovit, fie si
doar o clipa asupra biografiei de exceptie a lui Avram
Iancu, se numara si Ioan A. Lapedatu. in articolul
sau Patru luceferi, contemporanul Eroului se intreba:
"In fine, ce vom zice despre Avram Iancu? Cand a
fost el mai mare, in eroismul pe campul
de batalie, ori in caracterul cel integru,
cel demn de admiratiune?� Intrebare care
poate provoca, cititorului de azi, nedumerire.
Cum sa te intrebi cand a fost Iancu
mai mare, din moment ce-i recunosti
integritatea caracterului, prin definitie
refractar oricaror atitudini oportuniste,
duplicitare? Vom raspunde, deci, ca
tocmai in virtutea caracterului sau
integru, Iancu a fost "demn de admiratiune�
atat pe campul de lupta, cat si in
atitudinea lui de dupa revolutie.
Intrebarea - de altfel retorica - a autorului, nu e
lipsita, totusi, de temei. Ea dezvaluie consecventa
caracterului Eroului, unitatea indestructibila dintre
idee si fapta. Atitudinea plina de demnitate a marelui
patriot prin refuzul categoric al onorurilor cinicei Curti
vieneze si al oricarui compromis cu valorile,
lumineaza fara echivoc idealurile asumate de Iancu
in numele carora a luptat. Prin acest ultim gest care-l
inalta si mai mult in nemurire, Iancu ne-a redat
demnitatea nationala si mandria de a fi roman. "Iancu arata Ioan Lapedatu - avu constiinta actiunilor sale; el
a stiut ca nu se lupta pentru propriul interes, ci pentru
binele poporului. Drept aceea, Iancu nu putu sa
primeasca decoratiuni, ci trebuia sa reclame
drepturi pentru popor.�
"Acte neconditionate - scria un mare
ganditor - se ivesc in iubire, in lupta, in servirea
marilor cauze�. Iancu pare a fi fost animat de
toate aceste simtaminte si idealuri, caci,
"angajarea intemeiata in neconditionat arata in continuare ganditorul citat - poate
conduce chiar la renuntarea la viata si la
acceptarea mortii inevitabile�, iar conducatorul
motilor a facut din plin dovada
acestei martirice hotarari.
"Avram Iancu - arata contemporanul si
companionul sau de idei si de lupta, George
Baritiu - a fost sacrificiu al timpului sau de libertate si
onoare, al neinfricatei sale dragoste catre natiune si al
devotamentului sau sublim pentru patrie �.
Identificat pana la uitare de sine cu idealurile si
aspiratiile de dreptate nationala si sociala ale poporului
roman, Iancu trebuia sa-i impartaseasca pana la capat
destinul, dar si increderea sa nestramutata in eternitatea
Neamului sau.
