Peste cateva zile, elevii, studentii, dar si cadrele didactice vor intra in vacanta cea mare, vacanta de vara, un anotimp binemeritat de odihna si relaxare. Daca in vremea socialismului exista posibilitatea pentru tinerii aflati in vacanta sa castige un ban cinstit, la munca in fermele de stat, in pomicultura, legumicultura, in plantatiile forestiere la degajari si prasit in jurul puietilor, la CFR - la plivit buruieni de pe linia ferata, in industria alimentara, pe santiere de constructii, astazi, tinerii nostri, mai ales cei din mediul urban, sunt obligati "sa taie frunza la caini� pe bani, sau pensia parintilor, fiindca nimeni nu le ofera un loc de munca. Mai anii trecuti, la Grupul Scolar de Constructii din Targu-Mures se organiza o bursa a locurilor de munca pentru tineri, cu rezultate frumoase. Nu cunosc daca anul acesta se va mai organiza un asemenea eveniment binevenit pentru tineri. Mai exista pe vremuri, dupa ce reuseai sa-ti asiguri un ban de cheltuiala, posibilitatea sa te odihnesti intr-o tabara scolara, la munte sau la mare. Mi-au ramas in memorie amintiri despre minunatele zile petrecute in urma cu patruzecicincizeci de ani, in Taberele de pionieri de la Bran, Sambata de Sus, Cozia, cele ale UTC de la Nucsoara si Sighisoara. Pe timpul studentiei am petrecut o frumoasa vacanta de optsprezece zile la Geoagiu si la Malnas Bai, la niste preturi simbolice, de cateva sute de lei. De la varsta de 14 ani, in fiecare vacanta am muncit, dar am si fost rasplatit de scoala si de parinti cu o excursie sau o tabara la munte. Pana la 14 ani aveam atributii serioase in gospodarie, sa ingrijesc de galite, de porci, de un carlan pe care il sacrificau parintii toamna, cand cadea bruma peste struguri. Cativa ani m-a suparat o vaca, Vioala, prea emancipata sa asculte de mine si eram obligat sa alerg dupa ea prin culturile fostului CAP. Nu pot sa uit o intamplare petrecuta intr-o vara alaturi de mama, Dumnezeu sa o ierte. Avea portie la CAP, la sfecla de zahar, si era o caldura inabusitoare, noi, in genunchi, trebuia sa rarim sfecla si sa o prasim. Dimineata pe racoare, luam o traista cu mancare: paine de casa, slanina, oua fierte, branza de oaie, o damigeana cu apa si porneam pe jos la camp. Pana pe la ora 10 mai era cum era, dar cand incepea soarele sa arda iti venea sa pleci in lume. Ma tot uitam pe cer sa vad daca nu-i amiaza, iar cand, in sfarsit, lumea de pe hotar se aseza la masa, cautam si noi o umbra, la salcie, si mancam din traista. Doamne, buna mai era mancarea aceea, chiar daca slanina isi schimba culoarea de la caldura. Apa din damigeana devenea calda, iar izvorul din camp era prea departe sa ma duc dupa apa proaspata. Incercam sa ne odihnim o ora, dar nu prea reuseam din cauza mustelor. La un moment dat, cand sa incepem lucru, am aruncat sapa cat acolo si i-am spus mamei "M-am saturat de sapa si de sfecla, eu ma fac domn��. Am plecat la Tarnava, la baie, unde am petrecut cateva ceasuri. Dupa-amiaza, la ojana, obosit, inmuiat de atata scaldat, m-am intors la mama, in camp si m-am asezat la straita cu mancare, unde am mancat cu pofta painea cu slanina sleita, o mancare de lux. Mama m-a privit cu tristete si mi-a spus: "M-ai lasat aici si ai fugit la Tarnava, macar de te-ai face domn��. N-a fost un repros, a fost o constatare spusa cu tristete, dar care m-a marcat toata viata, m-a urmarit in toate examenele grele pe care le-am sustinut la liceu, apoi in invatamantul superior. Domn n-am ajuns. Am ramas tot un taran scolit, nostalgic dupa lumea ceea dura, uneori obositoare, din sat, dar frumoasa si curata. Mama m-a iertat, iar cand am ajuns un directoras de intreprindere, imi reprosa ca nu ma port ca un domn, la costum si cravata. Vreau sa spun ca vacantele noastre erau frumoase, ca trebuia sa muncim, dar statul avea grija de noi, ne oferea, celor care invatam bine, sansa de a ne petrece vacanta mare in mod util si sanatos in tabere scolare sau excursii. Mai amintesc si faptul ca pe vremuri aproape in fiecare scoala elevii ingrijeau viermi de matase, iar cu banii dupa gogoasele vandute, se organizau excursii de cateva zile. Elevii mai reuseau sa-si castige un ban pe timpul vacantei prin recoltarea plantelor medicinale, cumparate in fiecare sat la centrele de achizitii ale Cooperativei de consum. Tot in aceste centre se achizitionau melci, iepuri de casa, porumbei, oua. Pana sa se importe la noi rasele de iepuri mari, sensibile la boli, in grajdurile din satele noastre cresteau o sumedenie de iepuri de casa, rezistenti si putin pretentiosi. Era la mine in sat o doamna, angajata cooperativei, care de fiecare data cand ii duceam un iepure sa-l cumpere pentru export, imi scadea o jumatate de kilogram, pe motivul ca iepurele meu este satul. Revoltat de acest abuz, stiam ca nu-i place sa i se adreseze copiii cu lele, ea se considera o doamna, fosta slujnica prin Bucuresti, de unde si-a insusit apucaturile domnesti, eu ma adresam de fiecare data cu "lele� si ma distram cand vedeam ca fierbe de manie. Este adevarat ca existau si pe vremea aceea copii care isi risipeau timpul la furat de fructe prin gradinile oamenilor, majoritatea cu doua trei corigente, fiindca in toate scolile satesti au fost repartizati profesori exigenti, calificati, absolventi de scoli superioare prestigioase, obligati sa ramana la sat cel putin trei ani pana isi sustineau cel putin examenul de definitivat. La oras elevii si studentii, marea lor majoritate erau angajati, pe timpul verii, la depozitul de legume-fructe, fabrica de conserve, baze de receptie a cerealelor, chiar si in fabrici si pe santiere. Astazi taberele scolare sunt scumpe, multi parinti nu au bani sa le achite, iar locuri de munca pentru elevi si studenti nu gasesti. Este regretabil ca tinerii sunt obligati sa "taie frunza la caini�, pe cheltuiala parintilor. Nu-i vorba, ca nici in sate nu prea mai au ce sa faca, doar cei ai caror parinti au o afacere de familie se pot lauda ca au de lucru. Cert este ca vacanta mare din acest an, pentru multi copii, nu se arata prea incurajatoare in ce priveste un loc de munca sezonier, iar posibilitatile de relaxare si odihna in tabere sunt scumpe.