N-aveau cum sa nu vina de-acolo, pentru ca erau atat de blanzi si de
buni, incat sunt sigur ca au fugit din carti. Gandindu-ma la ei, la toti cei
care au parasit marea scena a vietii, mi-am adus aminte de versurile lui
Nicolae Labis, din poezia "Bunica�:
"O sfanta din icoane cu fata zambitoare,
Cu ochii de carbune, cu parul ca de nea,
De-o bunatate rara, cu inima deschisa,
Curata ca si crinul. Asa-i bunica mea.
O, cum o vad si-acum, cu furca-n brau infipta,
O vad si simt cum trece prin mine un fior,
Caci parca-aud si-acum povestea cu craiese
Si fusul la ureche cum sfaraie usor.
Aceasta poezie iti este inchinata,
Bunica scumpa, tie, din tot sufletul meu.
Esti sacra pentru mine si te asigur buno,
Ca vie si mareata ramane-vei mereu�.
Astazi nu gandesc la bunici fara sa mi se umple ochii de lacrimi. Ii
iubesc de nu mai pot!
Parintele GHEORGHE SINCAN, paroh la Targu-Mures
(Din volumul "Mi-e dor de Tine, �Doamne-Doamne��, aparut la
Editura NICO � Targu-Mures si care se gaseste la Catedrala Mare)