Ziua de 12 iunie a fost declarata
"Ziua Mondiala Impotriva Exploatarii
Copiilor prin Munca�, in anul
2002, de catre Organizatia Internationala
a Muncii de la Geneva,
in scopul de a atrage atentia
lumii intregi asupra necesitatii
imperioase de a eradica exploatarea
prin munca a copiilor, sub
toate formele ei.
Desi Constitutia Romaniei prevede
ca "exploatarea minorilor,
folosirea lor in activitati care le-ar
dauna sanatatii, moralitatii sau
care le-ar pune in primejdie viata
ori dezvoltarea normala sunt interzise��,
iar "minorii sub varsta de
15 ani nu pot fi angajati ca salariati�,
in realitate, in tara noastra
au fost semnalate sute de cazuri
in care copiii efectueaza activitati
lucrative considerate deosebit de
grele. Cea mai frecvent intalnita
forma de exploatare din tara noastra
este, insa, cersetoria. Evenimentul
sarbatorit la 12 iunie are
ca scop informarea privind cauzele
reale si consecintele exploatarii
copiilor care cersesc si de a
lansa un apel catre cetateni,
pentru o implicare activa in protectia
acestora.
Totodata, este necesar a se
cunoaste faptul ca, in urma interventiei
celor care vor sesiza
cazurile de copii exploatati prin
munca, toti copiii vor primi un
sprijin specializat individualizat
(protectie, consiliere si educatie)
in scopul integrarii sociale
si scolare.
"Indiferent de conditiile care le
sunt oferite sau formele pe care le
imbraca activitatile pe care le
presteaza, copiii exploatati prin
munca isi pun uneori viata in
pericol, sunt privati de dreptul la
educatie sau servicii medicale de
calitate, iar drepturile lor fundamentale
sunt incalcate�, este
mesajul transmis cu ocazia acestei
zile de catre Ministerul Muncii,
Familiei, Protectiei Sociale si
Persoanelor Varstnice.
Alte tari se confrunta cu alte
situatii, copiii nici macar nu ajung
la scoala si sunt trimisi direct la
munca. Exploatarea copiilor este
una din cele mai controversate si
scandaloase probleme din lumea
actuala. Copiii trudesc in Peru in
galeriile de piatra, se scufunda in
Filipine dupa bureti, tabacesc
pielea in Egipt si tes covoare in
Pakistan. Expertii Organizatiei
Internationale a Muncii, cu sediul
la Geneva, estimeaza ca in lumea
intreaga, cu precadere in tarile in
curs de dezvoltare, sunt pusi anual
la munca 250 de milioane de copii.
Acestia sunt deseori victime ale
accidentelor de munca � din cauza
conditiilor proaste de protectia
muncii, a pregatirii si experientei
profesionale defectuoase sau
pentru ca lucreaza cu masini si
unelte construite pentru adulti.
Exista insa si alte ocupatii pe care
copiii sunt obligati sa le faca �
prostitutie, cersit, furturi din buzunare.
Ca la orice alt tip de actiune
de exploatare a copiilor, si aici cei
care organizeaza aceste activitati
si profita de pe urma lor sunt adultii.
Articolul 4 al Conventiei Europene
(CEDO) interzice sclavia si
munca fortata si precizeaza care sunt
cazurile ce nu pot fi considerate ca
fiind munca fortata sau obligatorie.
Cele mai grave forme de exploatare
prin munca a copiilor sunt:
a) toate formele de sclavie sau
practicile similare, ca de exemplu:
vanzarea de/sau comertul cu copii,
servitutea pentru datorii si munca
de servitor, precum si munca
fortata sau obligatorie, inclusiv
recrutarea fortata sau obligatorie
a copiilor in vederea utilizarii lor in
conflictele armate;
b) utilizarea, recrutarea sau
oferirea unui copil in scopul prostituarii,
productiei de material
pornografic sau de spectacole
pornografice;
c) utilizarea, recrutarea sau
oferirea unui copil in scopul unor
activitati ilicite, mai ales pentru
productia si traficul de stupefiante,
asa cum le definesc conventiile
internationale pertinente;
d) muncile care, prin natura lor
sau prin conditiile in care se
exercita, sunt susceptibile sa
dauneze sanatatii, securitatii sau
moralitatii copilului.
Exploatarea copiilor scandalizeaza
nu neaparat pentru ca li se
refuza plata muncii lor, ci pentru
ca, in primul rand, le este furata
copilaria. Plecand de la premisa ca
doar cu apeluri de incetare a
acestor practici nu se rezolva
nimic, manifestarile care au loc cu
ocazia "Zilei Mondiale Impotriva
Exploatarii Copiilor prin Munca� au
ca scop identificarea si eliminarea
cauzelor economice si sociale ale
acestui fenomen, precum si atragerea
cat mai multor factori implicati
in viata politica, sociala si
economica, in lupta sustinuta de
combatere, cu toate mijloacele
posibile, a exploatarii copiilor sub
orice forma.
Exploatarea copiilor este o
consecinta a saraciei, dar nu
poate fi combatuta ca o conditie
izolata a unei societati. Intreaga
societate trebuie sa evolueze, nu
doar economic, ca sa puna punct
acestui fenomen, dupa cum ne
demonstreaza istoria multor tari
industrializate. Un lucru este clar:
investitiile in educatie fac cel mai
mult bine societatii pe termen
mediu si lung si asigura ramanerea
copiilor pe bancile scolii, acolo
unde este, de fapt, locul lor.
