Punerea in functiune a uzinei SODA AS-SHIRAZ Iran, era conditionata,
in primul rand, de punerea in functiune a cuptoarelor de var, prima
faza tehnologica a acestui proces, trei colosi inalti de 36 m, cu o
incarcatura de zeci de tone de calcar, operatiune tehnica de mare
complexitate, care presupunea cunostinte temeinice si o foarte mare
experienta. Aceasta operatiune esuase in trei randuri, urmata de tot
atatea explozii, din fericire fara victime omenesti, dar cu avarierea
instalatiei si cu mari pagube materiale. Operatiunea a fost condusa
de venerabilul proiectant ing. Tomescu Petre si de cei cativa specialisti
romani, aflati acolo cu mult timp inaintea mea, foarte curajosi, dar
lipsiti de experienta necesara. Scandalul SODA AS-SHIRAZ � Petrom
Bucuresti devenise unul romano-iranian, comentat pana si de catre
posturile de radio "Europa Libera� si "Vocea Americii�, ca fiind un
mare esec al tehnologiei romanesti peste hotare.
Intamplator sau nu, chiar in acea perioada 1973-1974, se contura o
importanta vizita a sahinsahului Mohamed Reza Pahlavi Ariomehr in
Romania, pe seama relatiilor bilaterale romano-iraniene foarte bune si
de mare importanta pentru ambele tari. Se banuia si se presupunea, mai
mult ca sigur, ca discutiile dintre sahinsah si Nicolae Ceausescu vor
aborda si necazurile ivite la Shiraz. In aceste conditii, in mare graba si in
mare panica, directorul Pricop de la Petrom Bucuresti (care patrona
aceasta afacere), face o vizita in interes de serviciu la uzina SODA
AS-SHIRAZ, construita in intregime cu instalatii si utilaje romanesti, pentru
o analiza la fata locului si dispunerea masurilor necesare, in vederea
remedierilor si solutiilor tehnice de urgenta. Concluzia: domnul
ing. Tomescu Petre, care ma cunostea foarte bine, in urma colaborarii
noastre de la Tarnaveni, solicita deplasarea si detasarea mea de urgenta
la Shiraz, propunere care prin intermediul domnului director Pricop, reintors
la Bucuresti, ajunge pe masa ministrului Industriei Chimice, domnul Mihail
Florescu, care dispune, tot de urgenta, prin ordin si telex transmis
Combinatului Chimic Tarnaveni (director general Ioan Boitan), deplasarea
si detasarea mea la Shiraz, in detrimentul investitiei de la Tarnaveni.
Ajuns la Shiraz, cand cobor din avionul de Teheran, parca am intrat
intr-un cuptor supraincalzit si dogoritor, topit de un miros de seu de oaie,
pentru moment insuportabil, atmosfera si peisaj selenar, care ma puneau
serios pe ganduri, alaturi de un mare complex de inferioritate, pentru ca
ajunsesem si pasisem intr-o cu totul alta lume. Nu am ajuns sa fiu coplesit
total, constatand cu repeziciune ca sunt asteptat cu mare alai de catre
oficialitatile Shirazului, tehnicieni romani si iranieni. Ma obseda, totusi,
teama, bine mascata, ca imi va fi imposibil sa ma adaptez la aceasta
lume necunoscuta, caldura infernala, salvari si femei acoperite, oameni
foarte bogati si foarte saraci, trafic auto extrem de aglomerat, munti
inalti si pietrosi, dune de nisip galben, triburi de nomazi, in mijlocul unui
peisaj fabulos, dar inspaimantator.
Sunt preluat de alaiul care ma astepta in aeroport, condus si cazat la
"Park Hotel� Shiraz, insotit de specialisti romani, in frunte cu inginerul
Serbanescu Damian, seful acestui grup, curiosi sa afle ultimele noutati
din tara, sa guste slanina si carnatul ardelenesc si apoi lasat pentru
odihna si "reculegere�. Sunt incurajat la toate capitolele, curiosi din
cale-afara de competenta si profesionalismul meu, promovat cu entuziasm
de catre inginerul Tomescu Petre, aflat de mai multa vreme in mijlocul lor.
A doua zi, dis-de-dimineata, sunt preluat de catre inginerii Serbanescu
Damian si Tomescu Petre si, intr-un peican rosu, dus la sediul uzinei, 40
km distanta de Shiraz, aproape de inegalabilul PERSOPOLIS. Intr-o sala
mare de "meting� mi se pune la dispozitie un translator in persoana
inginerului Zabet Daniel, specialist roman energetician, cunoscator
perfect de engleza si farsi, o tabla mare pentru desene si clarificari, in
sala fiind foarte multi iranieni. Mi se pun foarte multe intrebari si mi se cer
foarte multe explicatii pe care mi le notez cu mare grija. Imi cer scuze si
cu eleganta, prudenta, amabilitate si respect, ii rog sa-mi acorde 3 zile
pentru vizitarea instalatiei, un inventar de probleme si prioritati la fata
locului, cu ochiul specialistului, dupa care o sa clarific toate problemele
tehnice si defectiunile, grafic de lucrari, manopera si termene de realizare.
Eram foarte ingrijorat de raspunderea mea si de faptul ca eram asteptat
ca un fel de MESIA pentru tratarea si vindecarea tuturor ranilor.
- va urma -
