In tara,
Cati muncim, cati somam?! "Rata de ocupare„, sub semnul intrebarii!

Din tabloul socant al muncii � denumit "Al ocuparii si al somajului� �
problema cea mai spinoasa o constituie, potrivit analistilor economici
� rata de ocupare a fortei de munca. In planul general, luand in calcul
populatia intre 20 si 64 de ani, conform statisticilor, rata in Romania
este de 58 la suta. Mica, foarte mica. Este la departare de 12 puncte
procentuale de tinta nationala de 70 la suta, stabilita potrivit Strategiei
Europa 2020. Extinzand insa analiza pe categorii de varsta, rata de
ocupare pluteste in necunoscut, fiindca nu stim cu precizie cati
romani sunt ocupati in tara si cati in campul muncii mondial.
O rata relativ buna, urcand chiar peste tinta nationala de 70 la suta
din programul pentru 2020, o gasim la categoria de varsta de 25-54 de
ani. Aici, rata de ocupare � ne spun statisticile � este de 73,3 la suta.
Asta, cu aproximatie. Caci este firesc sa presupunem ca tocmai la
aceasta categorie, incluzand persoanele cu cea mai mare putere de
munca, media sa fie buna, dar e imbunatatita de� cei plecati afara.
La polul opus se afla drama multora dintre persoanele cu varste
cuprinse intre 55 si 64 de ani, de care angajatorii se cam feresc. Cine
ajunge in somaj, la peste 55 de ani, cu greu mai gaseste un
angajament. De aceea, aici, rata de ocupare este de numai 39,3 la
suta. Celelalte persoane, pana la 100 la suta, ce fac, cu ce se ocupa?
Or, atunci revine intrebarea: cum sa ajunga oamenii la bunastare,
la cresterea puterii de cumparare, la alti indicatori � nominalizati de
Eurostat � ca relevanti pentru o tara?! Cum sa nu plece romanii afara?!

Oportunitati exista,
nu si competenta si preocupare!

Desi piata fortei de munca are probleme, Romania ar putea sa nu
aiba atatia someri ca in prezent, nici ca mii si mii de oameni (tineri,
mai ales) sa-si ia� lumea-n cap. Cu toate acestea, piata fortei de
munca are, inca, probleme grave. Cele mai mari dificultati le au la
angajare tinerii, pe care invatamantul romanesc nu-i ajuta sa se
incadreze in cerintele pietei. Potrivit specialistilor in domeniu,
principalele masuri care ar trebui luate pentru rezolvarea problemelor
ocuparii sunt recalificarea si reconversia profesionala, in functie de
cererea de pe piata fortei de munca.
Pe de alta parte, o solutie salvatoare pentru pregatirea fortei de
munca din Romania ar fi proiectele europene, insa accesarea lor se
lasa asteptata. Si banii nu sunt putini, cata vreme, 4,3 miliarde de
euro este valoarea fondurilor structurale pentru dezvoltarea
resurselor umane pe care Romania le-ar fi putut accesa pana in anul
2013. Dar 2013 a trecut, iar, desi au fost depuse mii de proiecte
europene, nu au trecut de evaluare nici macar jumatate din ele. Vina
o poarta � conform ministrului Muncii � oamenii care lucreaza cu aceste
proiecte, carora le este frica sa le avizeze, pentru a evita astfel
eventualele explicatii date la Curtea de Conturi sau plangeri la DNA.
Insa nici legislatia muncii nu este adaptata la nevoile de dezvoltare si la
realitatile economiei romanesti. Exista, inca, numeroase dispozitii lacunare,
confuze sau contradictorii, care complica viata angajatorilor si a
managerilor de resurse umane si care, nu de putine ori, pun in dificultate
instantele de judecata in sutele de litigii de munca care apar ca urmare a
unui cadru de reglementare deficitar, sunt de parere factorii de resort.
Or, toate aceste deficiente, cat si rigiditatea functionarilor,
determina ca piata muncii din Romania sa sufere, iar randurile
somerilor sa se ingroase. Din pacate�

Lasă un comentariu