"CA UN COSAS, IN NISTE FAN...„

Distribuie pe:

In sfarsit, dupa o runda prelungita de ploi,
de vreme mohorata, cu cer acoperit de nori,
dimineata aceasta a rasarit scaldata in lumina
razelor de soare!
Deschid geamul. Privesc la oaza de
verdeata din fata blocului. Inca mai staruie
prin iarba, pe flori, pe frunzele pomilor stropi
din ploaia de azi noapte. In casa intra un val
de aer proaspat, usor racoros.
E o racoare placuta. Simt miros de iarba
proaspat cosita!
Undeva, pe-aproape, vreun orasean cu
nostalgia satului natal o fi cosit postata de
iarba din fata...expresiei civilizatiei urbane,
adica blocul (volumul) de beton si termopane...
Stau pe balcon si inspir cu nesat aerul
innobilat de mirosul inconfundabil al firului
de iarba proaspat cosit, care ma-ntoarce in
timp, in copilarie...!
...Cam pe vremea aceasta, la inceput de
Ciresar, cand gandul nu mai era la carte, la
scoala, incepeam sa numar zilele pana la
inceputul vacantei mari, cand aveam sa plec
la tara, la Studina, la unchiul Nicolae, fratele
cel mai mare al tatei. Cativa ani buni la rand,
doua-trei saptamani din vacanta mare le
petreceam la tara. Acum, revazand cu ochii
sufletului acele locuri, le pot asemui usor cu
un colt de rai!
Dar, cum ni se-ntampla fiecaruia dintre noi,
vine o vreme cand, incet-incet, suntem
alungati din...copilarie, de viata cu
"varstele� ei mereu in schimbare...
...Stau pe scaunelul meu cu trei picioare,
la masuta rotunda si joasa, asezata sub dudul
urias din curte. Privesc la unchiul Nicolae
cum coseste iarba de langa livada de meri.
Imi fac de lucru cu...mirosul ierbii, drept
pentru care, uit de imbietorul miros de lapte
fiert care se ridica din cana (ulcica) de lut
de pe masuta.
Hai, hai, ia de bea lapticu� ca, daca nu,
ciuciu capsuni cu zahar mai pe seara! Stiam
ca voi manca si capsuni mai pe seara, asa
ca nu prea ma-ndemnam cu laptele. Tusica
Ioana nu se lasa cu una, cu doua: Ete,
Niculae, acusica termena si pleaca in sat
cu sareta. Daca nu bei lapticu, te-ai lins pe
bot de plimbare cu sareta! La asemenea
nedorita perspectiva, ma-nvredniceam sa
beau laptele, in timp ce ascultam sunetul
coasei retezand iarba...
Ma-ntorc in realitatea imediata, la oras,
in...civilizatie. Prelungesc sederea in balcon, doar
pentru a simti cat mai mult mirosul de fan!
Maia ma striga din bucatarie, sa merg
sa-mi beau "doza� de cacao cu lapte. Vin
imediat!, ii raspund. Continui raspunsul in
gand, cu un cantec frumos, de dragoste, al lui
Andrei Paunescu: "Sa ma mai lasi/Sa mai
raman/Ca un cosas/In niste fan�...
In sfarsit, m-asez la masa. Am cana de
lapte in fata mea. Nu ma grabesc sa sorb
din ea pentru ca incerc sa recompun in
minte macar o strofa dintr-un cantec frumos,
care miroase-a... fan:
"Iar incepi sa plangi/Cand se-aude-o
coasa/Si abea iti porti/Dorul de acasa/Esti un
om modern/Mintea ti se-ncurca/Dar ai chef
sa-nvarti/Fanul intr-o furca�.
Eei, n-am inceput sa plang, dar dor imi e!
De copilarie! Si, da, sunt un om modern, adica,
beneficiar al tuturor "cuceririlor� (robotizarilor)
postmodernismului. Mai recunosc si
ca, in ciuda numeroaselor zile de vacanta
petrecute la tara, n-am invatat sa cosesc. Cu
toate acestea, desi nu stiu sa-nvart fanul in
furca, mi-e dor sa-ntorc fanul in furca!
Si, mai recunosc, nu cred ca mi-ar fi prea
greu sa ma-ntorc, fie si pentru doua, trei
saptamani, poate pentru o luna, doua, trei,
din postmodernism la civilizatie. Da, la
civilizatia rurala! La civilizatia taranului roman!
La cultura populara! La traditiile populare!
Ceea ce numim noi civilizatie urbana este
mai degraba barbarism instaurat prin dezumanizarea
produsa de performantele tehnico,
electronico, cibernetico stiintifice!
Civilizatia tehnico-stiintifica e pe cale sa
sufoce civilizatia sufletului!
Tare mult mi-as dori ca tara noastra sa aiba
un comisar european la agricultura, care sa
"faca legea�, dar ma tem ca e imposibil! Cum
scriam saptamana trecuta, "Romania nu poate
fi un (adevarat) legiuitor european, ci doar un
bun executant, intocmai si la timp, al unor
legi...� Sa nu ne amagim! Tarile "grele� ale
Europei, Germania, Franta, Anglia, decid
soarta "coloniilor�. In uniunea tarilor europene,
"colosii� interpreteaza rolul URSS din
fostul lagar socialist...
Si, totusi! In contextul european-globalizantcolonizator, avem o sansa! Sa n-o
irosim: intoarcerea la (respectul pentru)
civilizatia populara!
Drumul spre adevarata civilizatie, spre
conservarea identitatii nationale trece prin
satul romanesc! Drumul cu dus-intors spre si
dinspre civilizatia europeana trece prin
civilizatia populara.
Se pare ca printul Charles a inteles mai
repede decat noi acest lucru...
Iubim Europa, dar parca ea nu ne iubeste
pe noi asa cum o iubim noi pe ea. Parca-mi
vine a-i canta batranei doamne "de la oras�,
Europa, cantecul domnului Andrei,: "Sa ma
mai lasi...Europo!/Sa mai raman/ Ca un cosas/
In niste fan�!
Acum 30-40 de ani taranii "emigrau� (de
voie, de nevoie) dinspre sate spre orasele tarii,
amagiti de standardul traiului urban. Azi, au
lasat in urma orasele tarii si pleaca-n alte tari...
Mi-am amintit un cantec al lui Hrusca, scris
pe versurile lui AP. Un cantec frumos, valabil
si in urma cu peste 30 de ani, cand a fost scris,
valabil si azi. De ascultat si de taranul roman
colindator azi pe meridianele lumii, dar si de
oraseanul postmodernist care a uitat ca, in
ultima instanta, prin inaintasi, leaganul lui
este tot in sat!
"Apleaca-ti fruntea de stapan/Spre brazda
noastra milenara/Reinviat taran roman/Si
facatorule de tara (...) Taran roman, Maria Ta/
Sa nu lasi satul tau sa moara/Ti-au dat
stramosii ce lucra/Cu mainile-au facut o
tara(...) Taran roman, Maria Ta/Indreapta cai
ce se strambara/Prin tine tara va dura/Ca tu ai
palma cat o tara/Ai colindat ce-ai colindat/In
lumea vesnic friguroasa/Acum, bine-ai venit
in sat/Mai cald e totusi pe acasa/Te-asteapta
brazda s-o-nfloresti/Si grajdul sa-l indesi cu
vite/Si vechi colinde romanesti/Te mustra
parca parasite�.
Taranul roman, satul romanesc, civilizatia
rurala vin din stravechime, de dinaintea
civilizatiei urbane si in niciun caz n-ar trebui
sa le privim superior, de sus! De fapt, azi,
vorba lui Sorescu, nu le mai privim "nicicum�
(pronuntat olteneste)! "Prezentul e ocupat
cu viitorul! Cat prezent mai irosim pana sa ne
dam seama ca nu putem privi in viitor
ignorand trecutul acestei civilizatii rurale
nascute odata cu neamul?� (fragment din
articolul "Taran roman, Maria Ta�, aparut in
"Cuvantul liber�)
Iata, mai jos, fragmente din tulburatorul
discurs "Elogiul satului romanesc�, tinut de
poetul, filosoful Lucian Blaga, acum 77 de
ani, in 5 iunie 1937, cu prilejul intrarii acestuia
in Academia Romana: "A trai in sat inseamna
a trai in zaristea cosmica si in constiinta unui
destin emanat din vesnicie. (...) Imi amintesc
foarte bine cum ieseam cateodata seara in
ograda. In bezna zaream dintr-odata Calea
Laptelui si stelele, ca ciorchinii grei si mari,
coborate pana aproape de acoperisele de
paie.Privelistea era coplesitoare; sub
impresia ei traiam in credinta ca intr-adevar,
noaptea, stelele coboara pana aproape in
sat, participand intr-un fel la viata oamenilor
si ascultandu-le rasuflarea in somn.(...)
Mandria satului de a se gasi in centrul lumii
si al unui destin ne-a mentinut si ne-a salvat
ca popor, peste veacurile de nenoroc. Satul
nu s-a lasat ispitit si atras in istoria facuta
de altii peste capul nostru�.
Unde sunt "nemuritorii de rand� ai satului
romanesc, viata satului romanesc, taranii?
Mai pot fi ei, taranii - cati mai sunt -,
"temelie sigura a unei autentice istorii
romanesti� (Lucian Blaga)?
Mai pot fi ei, taranii, temelie sigura a
"destinului nostru ca neam, ca stat si ca
putere culturala� (Liviu Rebreanu)?
..."Sufletul satului falfaie pe langa noi/Ca
un miros sfios de iarba taiata/Ca o cadere
de fum din stresini de paie/Ca un joc de iezi
pe morminte inalte�. (Lucian Blaga - fragment
din poezia "Sufletul satului�)

Lasă un comentariu