"VREAU O TARACA AFARA!„

O profesoara, care tocmai s-a intors de la Viena, imi povestea, zilele trecute, cum trenul care abia trecuse granita din Ungaria spre Romania rasuna de melodia cantecului "Vreau o tara ca afara�, interpretat de niste tineri bucuresteni care veneau acasa dintr-o excursie din Franta. Evident ca, din moment ce au ajuns pana acolo, au avut posibilitatea sa vada mai multe tari, in mod obligatoriu: Ungaria, Austria, Germania si, bineinteles, tara-gazda. Sentimente de acest gen am trait si noi in anii tineretii. Ele sunt specifice fiecarui roman onest, care are posibilitatea sa calatoreasca, sa vada si sa compare. Diferenta intre vremurile din anii �80 ai secolului trecut si de-acum este ca, in timp ce atunci nu puteai gandi cu voce tare, pentru ca te auzea cineva, acum poti spune orice si poti striga oricat de puternic si de mult, pentru ca nimeni nu te baga in seama. De altfel, cei care ar trebui sa auda si sa ia seama fac aproape zilnic naveta in Occident, fie cu treburi pe la Strasbourg sau pe la Bruxelles, in asa-zisul interes de serviciu, fie la cumparaturi cu sotiile sau amantele, prin magazinele de lux ale Vienei sau Parisului, fara a mai vorbi de vacantele somptuoase de prin Alpi. In plus, de ani de zile avem trimisii nostri speciali in inima Europei, care vietuiesc aproape zi de zi pe acolo unde am vrea si noi sa fim, dar se vede, cam degeaba. Este vorba, desigur, de europarlamentarii nostri, cu intreaga lor suita, pe care abia de putin timp i-am desemnat din nou. Oamenii acestia, si alaturi de ei foarte multi altii, vad, dar din pacate nu aud glasul poporului, si nici nu se incumeta a se autosesiza cu privire la starea natiei si mai ales la imaginea Romaniei, care contrasteaza, in raport cu celelalte tari occidentale, iar diferenta se vede de indata ce treci granita spre Ungaria. Tinerii despre care vorbim si se exprimau in felul lor n-au avut posibilitatea sa studieze fenomenul occidental in profunzime, pentru ca ar fi descoperit, desigur, printre multe lucruri bune, si ceva rele. Rele sunt pretutindeni, iar la noi cu duiumul. Dar, in vreme ce la noi rabufnesc toate si dau pe dinafara, ca la o taraba in plin centru urban, occidentalii au cel putin grija de a arata altfel. Ce au putut vedea tinerii nostri pe intreg traseul parcurs? Fara indoiala, mai multa curatenie, ordine si liniste, comportament civilizat, drumuri largi si bine intretinute, frumos marcate, inclusiv multe autostrazi, orase cu cladiri cu fatade renovate, respect in trafic, pamanturi bine lucrate, cu tarlale minunate, terenuri curatate si bine amenajate, o servire prompta, inclusiv o atitudine civica mai eleganta si multe altele. Ce n-au vazut ei? N-au mai vazut mizeria si gramezile de gunoaie de pe traseul cailor ferate, murdaria de la marginea soselelor, inclusiv din locurile de parcare, n-au vazut scuipaturi pe strada si hartii aruncate pe jos, vacarmul romanesc din trafic si multe altele. Atunci, comparand unele cu altele si tragand linie, diferenta este clara si neta, iar de alta optiune nu se mai poate vorbi. Daca tinerii acestia despre care vorbim s-ar duce in fata Guvernului sau a Parlamentului Romaniei si ar scanda astfel, nu i-ar baga nimeni in seama. Nici daca vocii lor li s-ar adauga vocile a mii si milioane de romani, care ar striga la unison: "Vrem o tara ca afara!�. Locatarii acestor institutii importante, probabil, i-ar lua in deradere, trimitandu-i la plimbare, pe afara, chiar din tara, pe la cules de capsuni sau pe la casele cu batrani ai Europei, pentru a-i ingriji, asa ca doritorii de astfel de pretentii sa-si mai potoleasca pofta si elanul. Si cam atat. De masuri, nici vorba. Desi cunosc bine situatia reala, alesii nostri nu se pot incumeta la asa ceva, pentru ca ceea ce scandau acesti tineri nu intra in obiectivul lor, in programul de guvernare al acestora. Problemele lor majore sunt alegerile si mai ales alegerea lor la guvernare, pentru ca, de pe acest piedestal, sa-si poata consolida si perpetua conditia, privilegiile, acelea de a ingurgita, de a acapara tot ce are tara mai bun si mai valoros: munca si creatia milioanelor de oameni, pentru ca ei sa fie vesnic mari si puternici, si mai ales bogati, chiar putred de bogati. Pentru zidirea unei tari ca cele de afara sunt necesare programe guvernamentale bine articulate, munca sustinuta, daruire si seriozitate, in primul rand a celor din linia intai, apoi a intregii natiuni, care sa le poata urma exemplul. Or, cum poate fi infaptuit acest lucru, daca din moment ce conducatorii nostri, sefii partidelor si ai celor mai importante institutii ale statului, impreuna cu intreg stafful lor, sunt antrenati zi si noapte in galcevi si tot felul de actiuni de denigrare a adversarilor politici. Fie ca este vorba de presedinte sau de seful guvernului, de reprezentantii principalelor formatiuni politice, pentru a-si atrage electorat, a-si adjudeca cat mai multe voturi si o pozitie privilegiata pentru urmatoarele alegeri care la noi au loc aproape in fiecare an. O pista si o directie total gresite si care nu duc niciunde, darmite inspre acolo unde se bate saua in zadar. Iar noi, romanii, in loc sa le aratam cartonasul rosu, pentru mizerabila lor prestatie, la indemnul unor posturi de televiziune si al unor analisti de doua parale, ne lasam antrenati in jocul lor steril, uitand ca, de fapt, cu totii avem de construit o tara, al carui termen de incepere a lucrarilor il tot amanam de mai bine de un sfert de veac. Pentru a avea o tara ca afara nu trebuie rasturnati muntii, ci gandit si muncit. Muncit cu sarg si daruire la infaptuirea unui proiect pe care il avem de multa vreme la indemana, multiplicat in zeci de exemplare. Este vorba chiar de modelul tarilor pe care acesti tineri le-au vizitat sau al altora pe care le preferam. Pentru aceasta ar trebui sa facem ordine si curatenie in jurul nostru, in propria ograda, la care ar trebui sa participe absolut toti romanii, de la vladica la opinca. Din pacate, la noi, marea problema este tocmai cu acesti "vladici�, a la Ponta, Basescu, Antonescu, Udrea, Oprea, Tariceanu etc, care nu prea sunt ei dispusi sa asculte glasul poporului, acea "vox populi�, la care ar trebui sa raspunda prompt si afirmativ, adica sa-si riste pozitiile cucerite, sau parcursul spre alte zari ale Puterii, de dragul unor "moftangii�. A face curatenie in sensul larg al cuvantului inseamna nu numai a crea la romani climatul de siguranta, ordine si liniste, de buni gospodari, ci si a lupta impotriva coruptiei, a criminalitatii, a fraudelor de tot felul, a evaziunii fiscale, care toate acestea la un loc ne-au napadit ca niciunde in alta parte, sunt ca niste adevarate pietre de moara pe spinarea romanului si a acestei tari vlaguite. Pentru ca acestea la un loc inseamna nu numai mizerie proliferata in toate straturile si ungherele societatii, alterand puternic climatul social si relatiile interumane, dar inseamna si bani mai putini la dispozitia societatii, incapacitatea ca institutiile si mecanismele statului sa functioneze normal si in interesul celor multi. O clasa politica serioasa si niste lideri responsabili ar lua aminte la multimea de semnale, care, iata, vin pe toate canalele si din toate mediile, inclusiv din afara, ceea ce inseamna ca amploarea si efectele lor au depasit de mult granitele tarii. Din moment ce din interior nu exista vointa politica pentru stavilirea acestora, sa speram ca efectele dezastruoase ale flagelului vor fi limitate prin interventia Statelor Unite si ale Uniunii Europene, extrem de ingrijorate pentru neinterventionismul Guvernului, al Parlamentului si al celorlalte institutii ale statului. Este inadmisibil ca un prim-ministru, raspunzator in foarte mare masura de ceea ce se petrece in tara pe care o guverneaza cum o guverneaza, sa repudieze justitia si sa planga pe umerii marilor mafioti, atunci cand sunt prinsi cu ocaua mare. Iar daca domnul Ponta, caci despre dansul este vorba, face acest lucru acum si foarte transparent, in calitatea sa de sef al Guvernului, la ce sa ne mai asteptam in calitatea sa de sef al statului, functie la care aspira si pe care, se pare, ar avea sanse sa si-o adjudece electoral, la toamna. Atunci, chiar ca Romania se va duce de rapa, pentru ca, daca coruptia va fi lasata sa-si faca in continuare de cap, nimic din ce-i rau in tara aceasta nu va disparea. Din contra, raul se va amplifica, iar dorinta noastra de a avea "o tara ca afara� va fi amanata, repudiata si apoi exilata. Ea va ramane vesnic o dorinta neimplinita, un orizont prea indepartat de noi si de copiii nostri. Cu asemenea politici si cu asemenea conducatori, noi, cu o tara ce mult aur si oameni valorosi poarta, vom continua sa "cersim din poartan poarta�. Pe la banci, pe la FMI si asa mai departe. Pacat. Mare pacat!

Lasă un comentariu