Din Lumea... lui Stanley Kramer

Distribuie pe:

"Sine ira et studio� ("Fara ura si partinire�) - Tacitus

Desi mental
ma aflu in Tara
in care am vazut
lumina zilei, in
strabunul pamant care adaposte
ste mormintele inaintasilor, in
orasul considerat candva "Perla
Ardealului� si descris magistral
de Lucia Demetrius in "Orasul
Tde pe Tarnave � SighisoaraSchassburg -Segesvar�, oras
construit in secolul al XII-lea de
colonisti sasi, adusi in Transilvania
la 1124, urmare a cererii regelui
maghiar Geza al II-lea, si atestat
documentar inca din 14 decembrie
1280, sub denumirea de "Castrum
Sex� ori "Six-sided camp� (Cetatea
numarul Sase), acum ma aflu in
apropierea Oceanului Pacific, in
pitorescul Anaheim, construit tot
de colonisti germani, la 1857; in
acte figurez ca rezident al inegalabilului
oras Boerne, din singurul
stat american - ma refer la statul
Texas - care a pastrat cu sfintenie
preceptele juridice pe care a fost
statuata aceasta democratie. Ca
un paradox, Boerne a fost creatconstruit,
la 1841, tot de colonisti
de origine... germana! In desele
mele peripluri texane, nu puteam
evita locul de bastina al presedintelui
Lyndon Baines Johnson,
orasul Johnson City, care, prin
extrapolare, l-am asemuit cu
satele din jurul inegalabilei
Sighisoara.
Nu va faceam aceasta nota
informativa si, inclin sa cred,
interesanta introducere, daca
astazi, joi, 22 mai 2014, nu ar trebui
sa reprezinte o zi cu conotatii
deosebite � speciale in istoria
Statelor Unite ale Americii. Cu exact
50 de ani in urma, la 22 mai 1964, cu
ocazia discursului de absolvire
a studentilor Universitatii din
Michigan, presedintele Lyndon
Baines Johnson a tinut un fulminant
discurs, cunoscut sub numele de
"Great Society�, care poate fi
considerat, pana in timpurile
prezente, cel mai pertinent apel
adresat politicienilor si poporului
american, menit sa creeze conditiile
pentru eradicarea totala a discrepantelor
intre bogatii si saracii
Americii, si asigurarea unui nivel
decent - asta, la standardele americane
- tuturor membrilor societatii.
La timpul respectiv, singurul
program social al guvernului
american il constituia sistemul de
Social Security, care asigura
beneficii pentru persoanele ajunse
la varsta pensionarii. Presedintele
Johnson a declarat razboi saraciei
� "War on Poverty� � si a statuat
textual ca societatea americana se
bazeaza pe abundenta si libertate
pentru toti. Exact cu 50 de ani in
urma, presedintele a cerut eradicarea
saraciei si a injustitiei
rasiale, imbunatatirea conditiilor de
viata, infrumusetarea oraselor si
revitalizarea sistemului de invatamant.
Doar ca titlu informativ, la
timpul respectiv, populatia de
culoare avea spatii cu destinatie
exclusiva privind accesul in edificii
guvernamentale, stadioane, sali de
spectacol, cinematografe, magazine
etc., desi Declaratia de Independenta,
semnata la 4 Iulie 1776, spune, in
"Plain English�, ca "toti oamenii au
fost creati egali, inzestrati de
Creator cu anumite drepturi inalienabile,
dintre care dreptul la viata,
libertate si urmarirea fericirii�. Se
dovedeste ca, din start, anumite
categorii de persoane n-au fost
considerate "egale� altora, dovedind,
desi nu era nevoie, ca, in toate
societatile, unii sunt mai egali
decat� altii. Texan, deci nu mai bun,
dar diferit de alti... americani.
Lyndon B. Johnson a implementat
rapid Legea Drepturilor Civile si o
panoplie intreaga de noi programe
sociale - Medicare, Medicaid,
Medical, Bonuri de masa - Food
Stamps, functionale pana in timpurile
prezente. Tot sub administratia
Johnson, s-au creat o serie
de agentii federale, ca Departament
of Housing and Urban Development,
Departament of Transportation, si o
serie intreaga de proiecte sociale
federale.
La ora actuala, programul "War
on Poverty� a depasit suma de 1
trilion de dolari, depasind de 10 ori
suma cheltuita initial, in anul 1964,
pentru eradicarea acestui neplacut
flagel! Oricum, in ultimii 50 de ani,
din 1964, dupa calculele expertilor,
lupta impotriva saraciei a costat
peste 20 trilioane de dolari. Nu
trebuie sa fi nici Adam Smith, David
Ricardo, John Maynard Keynes etc.,
sau alti pretinsi corifei ai geniului,
ca sa realizezi ca lupta impotriva
saraciei nu s-a materializat decat in
perpetuarea ei. Conform unor date
provenite de la Census Bureau, in
perioada 1959-1966, rata americanilor
care traiau in saracie a
scazut de la 22.4% la 14.7%, cea mai
scazuta rata inregistrandu-se in
timpul administratiei Nixon: 11.1%.
Sub curenta, titanica si mesianica,
administratie, rata saraciei a ajuns
la 15%, deci mai mare decat cea
initiala, cand s-a demarat acest
program!!! Jenantul situatiei este ca
peste 60% din copiii proveniti din
familii afro-americane si hispanice
depind de ajutoare primite din
partea guvernului, iar, pe total,
43% din copiii Americii depind
de programe destinate combaterii
saraciei.
O alta problema sociala cu implicatii
directe asupra standardelor
de viata americane o constituie
problema familiei. Cand s-a lansat
programul "War on Powerty�, 93%
din copiii americani erau nascuti in
familii cu ambii parinti. In prezent,
18% din copiii de rasa alba se nasc
in familii cu un singur parinte.
Acelasi indicator se cifreaza la 30%
pentru copiii hispanici si 72% pentru
copiii afro-americani. Nu este greu
de presupus ca, din asemenea
familii disfunctionale, sansa de a
deveni "pensionar� al unei inchisori
federale este ridicata; aceasta este
si explicatia ca Statele Unite detin
recordul mondial privind populatia
aflata in inchisorile federale.
In prag de alegeri, si din dorinta
sincera de a mentine actualul
status-quo, mesianicul personaj
a dispus eliberarea a 36.000 de
criminali periculosi. Va asigur ca,
drept recunostinta, aceasta masa
amorfa va vota in totalitate cu
Partidul Democrat. Cu alte cuvinte,
totul are o tenta partinica in
America! Deci, nu mai blamati pe
altii: au invatat de aici! Pana si
pretinsii oameni de presa, in proportie
de 93% membri ai Partidului
Democrat, dau in exclusivitate stiri
care glorifica politica partidului si
a ... inegalabilei lui conduceri.
Cu tot regretul si respectul pe
care-l am fata de presedindele
Lyndon Baines Johnson - apropo,
aveti in imagine casa in care s-a
nascut, si pe care am vizitat-o, desi
apartin de un partid total opus ca
ideologie si conduita -, "War On
Poverty� nu s-a concretizat in
nimic, din contra, la data in care
va scriu aceste randuri, peste 100
milioane de americani depind de
o forma de ajutor social primit
din partea Guvernului federal.
Stati linistiti, Guvernul federal nu
creeaza valori materiale, banii
provin din taxele noastre! Sunt
convins ca nu aceasta a fost
intentia acestui program guvernamental.
Dar, cand vorbim de
guvern, se adeveresc cele lasate
umanitatii de "creierul� H.L. Menken:
"Guvernul este cel mai mare
insucces al unui om civilizat.
Niciodata nu a fost unul bun cu
adevarat si pana si cele care
sunt foarte tolerabile sunt
arbitrare, criminale, acaparatoare
si neinteligente�.

Lasă un comentariu