In luna august a anului 1940, cu putin timp inainte ca marile puteri
europene sa sfartece Romania � si asa imputinata prin pierderea
Basarabiei, a partii de nord a Bucovinei, a Durustorului si a Caliacrai �,
rapindu-i nordul Ardealului pentru a fi dat Ungariei, prin Diktatul de
Viena, din 30 august 1940, la Tipografia "Luceafarul� din Zalau aparea
cartea lui Corneliu Coposu, secretarul lui Iuliu Maniu, "Ungaria ne
cere pamantul...�. Ne vom opri asupra ei, precum si la actul samavolnic,
dictat de interese straine, care a adus atatea suferinte romanilor
ardeleni. "Povestea zbuciumatului nostru trecut se repeta din nou.
Dreptatea romaneasca rasarita din morminte fara numar, dupa o
asteptare mai lunga decat vremea insemnata in cronici, este pusa in
cumpana noua. Si inca nu s-au amestecat cu pamantul stramosesc
oasele de eroi. N-au crezut, desigur, vitejii care au insemnat cu crucile
lor hotarul, ca pofta nesatula va pangari, cu dor pagan de stapanire,
rodul atator suferinte (...) Si ungurii ne cer Ardealul! (...) Noi avem hotar
statornic. Nu avem pamant de targuit!�. Sunt cuvintele de inceput
ale cartii amintite, prefigurand acea fila cernita din pagina istoriei
neamului, in chenar indoliat asezata de romani, a raptului inadmisibil
prin care ne era furat nordul Ardealului, cand Romania era hacuita, si
in Est, si in Sud, si in Nord, si in Vest!
Azi, cand nemernici hraniti la sanul sovinismului, extremismului si
revizionismului unguresc, crescuti cu laptele tradarii in cuibul viperelor,
viseaza, aici, in inima de Romanie, autonomia teritoriala a Tinutului
Secuiesc, cea de a doua limba oficiala in stat � maghiara, o lege a
Statutului minoritatilor � anticonstitutionala, antiromaneasca si
antieuropeana, o destructurare a Statului Roman, national si unitar,
cuvintele "seniorului� sunt demne de luat in seama. Azi, cand la Chichis,
intre judetele Covasna si Brasov, separatistii si extremistii pui de honvezi,
manati de mentalitati horthyste, prin panoul prin care anunta ca de acolo
incepe Tinutul Secuiesc, montat tot impotriva legilor romanesti si a
Constitutiei, aceasta carte este mai actuala ca oricand! Este actuala,
cum singur spunea atunci si Corneliu Coposu in prefata, pentru "vremea
de acum implantata in vartejul amenintarilor care se indreapta asupra
rostului pe care il avem noi aici! (...). De o parte stam noi, pe-un gand si
intr-o credinta, toti, cu sentinta definitiva in suflet si cu soldatii la frontiera.
De partea cealalta (...) stau cei care, secol de secol, au exploatat, au
saracit si au indobitocit propria natiune�. Acestea erau scrise in august
1940, gandurile "seniorului� Corneliu Coposu despre conducatorii unguri
de la Budapesta, imbolditi de aceleasi sentimente, macinati de
prejudecati si ambitii, care "isi striga pretentiile asupra pamantului
care s-a aflat sub copitele cailor lor, intocmai cum stravechiul �rpad isi
trimitea poruncile catre neamurile slabe, care trebuiau sa ingenuncheze
inaintea lui. Ei striga si cer!�. Noi, romanii, ne afirmam, in schimb, ce
avem cu "temeinicia drepturilor noastre istorice si etnice asupra
Ardealului�, Trianonul recunoscand definitiv "un drept al nostru, la
care nu vom renunta, niciodata!�.
Se spune ca, pentru a-i prapadi pe unii, Domnul le ia mintile, ii orbeste
si ii innebuneste, lasandu-i prada urii, zavistiei, puterii, lacomiei, smintelii.
Romanii stiu ca orice autonomie teritoriala inseamna o "ciuntire a mosiei
stramosesti�, o amputare a drepturilor istorice ale neamului romanesc.
"Revizuirile� asupra pamantului stramosesc, aici, unde nu avem nimic de
dat, sunt echivalente cu un atentat la "granitele noastre trase cu sange�.
"Si nimeni � spunea Corneliu Coposu �, in afara de natiunea romana, nu
le poate discuta�. Sa fie clar tuturor celor care mereu incearca marea cu
degetul! Romanul, prin firea lui, iarta, dar nu uita!
Sa invocam, in acest sens, acum, cand unii inca mai viseaza la
reintruparea Ungariei Milenare, nesocotind tocmai dreptul nostru,
argumentele "seniorului� in fata "jalbei unguresti� si a pomelnicului
"nedreptatilor de care se plang�. Argumentul geografic si economic,
oricui si oricand la indemana, este usor de contracarat prin "hotarele
Romaniei noastre (...) bine rotunjite�, pe care ei ar dori sa le "indrepte�.
"Ne vor padurile de brazi, muntii, gradinile, aurul si carbunele! - scria
Corneliu Coposu. Noi sa fim de vina pentru lacomia lor? Ei au pusta care
noua nu ne trebuie. Daca grofii lor au atatea mii de hectare, de ce, oare,
se lacomesc la pamantul nostru? De dragul geografiei, Ardealul sa fie
�gradina Ungariei�? Cu visul imposibil la un Ardeal in spatiul economic al
Ungariei, ei uita ca, fiind la ei acasa, pe romani nimeni si nimic nu i-au
putut impiedica de la realizarea idealului lor national�. Ungaria se situa,
atunci, intr-o pozitie jenanta "din punctul de vedere al economiei
nationale�. Or, "criza economiei nu poate fi inlaturata prin razboi�, prin
revizuirea frontierelor, ci prin reforme interne.
Nici argumentul cultural invocat nu ramane in picioare, nici elementul
de stat, in cazul unui "mozaic de nationalitati (...) fara unitate�. Vazandu-se
in situatie noua, refractara incadrarii in ritmul noului stat roman,
minoritatea maghiara cultiva iluzii revizioniste "mai mult decat pretinsa
stare de cultura superioara�, mai greu de verificat. Procesele, inscenarile
si regizarile, suprimarea libertatilor cetatenesti, impiedicarea
manifestarilor artistice si culturale ale romanilor, samavolniciile sunt doar
cateva dintre argumentele-dovezi. Cum tot argumente sunt "sutele de
preoti si intelectuali romani, care si-au irosit sanatatea la Vatz si Seghedin,
gazetarii nationalitatilor din Ungaria, intemnitati cu anii pentru scrisul lor,
deputatii nostri loviti in Parlamentul de la Budapesta, doamnele romane
insultate, in sfarsit, martirii neamului - schingiuiti, asasinati si ingropati
de vii de �leaderii culturii si ai civilizatiei maghiare��.
Despre vointa populatiei romanesti din Ardeal ce sa mai spunem? In
conditiile pacii, prin Tratatul de la Trianon, plebiscitul, cu gand de revizuire,
nu a fost prevazut! Asadar, "vointa Ardealului este clara�, de cand
"romanii, de mult timp oprimati, au aratat limpede ca vor sa se uneasca
cu fratii lor�. Ce alta "consultare� vor ungurii, decat mareata Adunare
Nationala de la Alba Iulia, care "a decretat, spontan, incorporarea
neconditionata si liber consfintita a Ardealului la Romania�? Asa ca
"vointa de transfer� a unor minti bolnave este absurda si stupida. Iluzia
desarta, infiltrata de revizionism in masele maghiare, jertfele pe altarul
ambitiilor inutile, intr-o Romanie cu o soarta comuna, ameninta chiar
fiinta celor care toarna gaz pe foc.
Invocarea suprematiei numerice, in scopul revizuirii, s-a dovedit si ea
falimentara si aberanta. Se afirma ca, dupa Primul Razboi Mondial, li s-au
luat ungurilor doua treimi din teritoriu si 63 la suta din populatie. "Pentru
a distruge o Ungarie, cu 55% unguri � ziceau ei �, s-a dat Romaniei un
teritoriu in care romanii sunt doar in proportie de 53% (....). Romania
stapaneste 1.665.000 de unguri (...)� si este "o alcatuire artificiala, care
trebuie despuiata de Ardeal�. Asa se face ca, plangandu-se mereu, cu
lacrimi de crocodil, pe la curtile occidentale, ungurii au "suprasaturat
Europa si lumea intreaga cu lamentarile indoliate ale propagandei
revizioniste�, iar lipsa de reactie a noastra, a romanilor, i-a incurajat, i-a
obraznicit, le-a asigurat prieteni. Care erau "cele patru milioane ale
maghiarilor robiti�? Conform buletinelor statistice maghiare, la care apela,
in carte, Corneliu Coposu, in ciuda maghiarizarilor fortate, a situatiilor
statistice falsificate dintr-un condei, in 1910, in intreaga monarhie erau
10.050.575 de unguri in afara Ungariei, din care 7.415. 431 se aflau in
patria lor. Deci, peste 2.535.144 unguri, in afara Ungariei. Asadar, nu patru
milioane! La naruirea "legendei� celor patru milioane a contribuit si
concluzia dr. W. Winkler care considera ca "numarul ungurilor din
Romania, Cehoslovacia si Iugoslavia este de 2.681.413.� Apoi, referindu-se
la populatie, preciza: "Romania nu are teritorii maghiare.�
Asadar, "drepturile noastre, nu numai ca sunt inlauntrul actualelor
frontiere � scria Corneliu Coposu �, dar trec si peste ele�. Tocmai de
aceea, prin brutala actiune de maghiarizare fortata, intreprinsa mereu
de guvernele sovine de la Budapesta, in unele zone romanesti din
interiorul fostei Ungarii, urmareau un scop precis: intreruperea continuitatii
noastre geografice si lingvistice!
Desi "natiune distincta si diferita de natiunea maghiara, propriu-zisa�,
secuii au fost mereu atrasi in urzelile si socotelile Ungariei. "Popor aparte�,
mereu oropsitii ungurilor (cu actiuni devalorizate pana si la bursa
budapestana!) � dupa o statistica din 1910, erau 415.441 �, secuii
deveneau, ori de cate ori Ungaria avea nevoie de prezenta lor � ca si azi! �,
"frati in robie straina�, "fratii graniceri de la Rasarit�. Sa nu mai vorbim
ca, in goana dupa a "fabrica� unguri, conform documentelor oficiale de
la Budapesta, cei 500.000 de evrei din Ungaria au ajuns, peste noapte,
"unguri de vaza�. Asa se face ca, dupa 1918, prin insumarea cifrelor,
conform recensamantului din 1930, in Ardeal traiau 786.800 de unguri si
565.200 de secui! Deci, total � 1.352.000! Aici este necesara o precizare:
proportia numerica a ungurilor din Transilvania trebuie asezata sub
semnul statisticilor falsificate si al exagerarilor. Dupa recensamantul
oficial maghiar din 1840, Transilvania avea 1.694.239 de locuitori � din
care unguri 474.451. In anul 1880, dupa Keleti K�roly (in "Magyarorsz�g
statisztik�jo�), in Transilvania erau 2.084.084 locuitori � din care romani �
1.184.883, maghiari � 630.477 (inclusiv, svabii maghiarizati si evreii). Plus
alte minoritati. In anul 1910, la o populatie de 4.570.099 locuitori ardeleni,
2.702.599 erau romani, 1.136.375 � unguri si secui. In anul 1919 si pe vremea
cand se incheia Tratatul de la Trianon, Ardealul avea o populatie de
5.114.121 de locuitori, din care romani � 2.930.120 (57,5 la suta), unguri si
secui � 1.305.753 (25,7 la suta), germani � 534.427 (10,45 la suta), evrei �
184.427 (3,6 la suta), alte minoritati. Acestea erau cifrele cuprinse de
Corneliu Coposu in cartea amintita. Asa ca avem toate motivele sa ne
intrebam: care sunt drepturile ungurilor asupra Ardealului?
"Argumentul� existentei Ungariei Milenare, ca motivatie istorica
revizionista, care pretinde ca aceasta a fost "un stat national unitar
maghiar, care a stapanit 1.000 de ani Ardealul�, ceea ce i-ar acorda un
"drept suveran� de stapanire, alte teorii invocate prin cancelariile
europene, toate sunt lipsite de temei. Romanii au un drept istoric asupra
acestui pamant care le apartine, stapanit de o dainuire neintrerupta.
Corneliu Coposu avea temeiuri sa sustina: "a) Ungaria n-a fost niciodata
un stat unitar; b) n-a fost niciodata un stat national maghiar; c) n-a
stapanit, niciodata, pe dreptul si cu dreptul, Ardealul!�. Iar "injghebarea
artificiala din centrul Europei, care se cheama Ungaria veche, a fost,
intotdeauna, o temnita de nationalitati!�. Ungaria a fost impartita de
patru ori, tot de atatea ori pierzandu-si unitatea si suveranitatea. Ea
niciodata "nu a reusit sa-si formeze o majoritate absoluta in stat. Deci,
n-a fost vreodata "stat national maghiar�, "Ungaria Milenara� fiind "un
vast conglomerat de nationalitati terorizate de minoritatea maghiara,
veacuri de-a randul.� Ungurii au reusit mereu "sa creasca� doar prin
artificii statistice si arhicunoscute exagerari ale natiunii dominante.
Ungaria, care se lauda cu o "stapanire milenara, a stat sub turci, sub
tatari si sub germani�. Transilvania, insa, avea voievozii ei de neam, cu
"administratie, justitie, legislatie si armata proprii.� "Transilvania era tara
deplin independenta, guvernata de principi suverani�, iar natiunea romana
a contestat vehement unirea Transilvaniei cu Ungaria, nerenuntand la
autonomia Ardealului. Tot timpul, romanii s-au opus unirii si fuziunii cu
Ungaria, si la 15 mai 1848, la Blaj, si pe timpul Revolutiei de la 1848-1849.
Au luptat pentru "zdrobirea puterii legilor, iar autonomia Ardealului s-a
restabilit.� "Ungaria Milenara� este o himera legendara, o "revoltatoare
stare de injustitie feudala�, un anacronism "sub pecetea injustitiei si a
nelegalitatii�, "traditia invocata fiind sinonima cu teroarea indelung
exercitata�. Toate acestea au fost dovedite inca in anul 1865.
Despre ce "drept castigat� poate vorbi Ungaria, cand "romanii si-au
stabilit asezarea in Transilvania cu multe veacuri inaintea celor trei natiuni
recepte�? Multi si multe au trecut peste noi - spunea Simion Barnutiu.
Neclintiti am ramas aici, pe pamantul stramosesc, care a fost, este si va
fi al nostru. Si aici vom ramane vesnic! Pentru ca, scria Corneliu Coposu,
pe vremea in care inaintasii celor care azi se lauda cu o "stapanire
milenara� rataceau "prin stepele pustii dintre Volga si Kama�, "cand
popoarele, in istoria lor impotmolita la anul 896, cautau inca focul, noi
aveam voievodate si voievozi�. "Noi stapanim Ardealul inca din vremurile
cu piatra. In fata trecutului nostru, care se pierde in neguri de basm, nu
exista drepturi castigate. Nu stau in picioare �traditii� de o mie de ani.
Noi suntem aici deodata cu vremea!� "In fata atator provocari � scria
Corneliu Coposu � Ungaria ne cere pamantul!�. In fata provocarilor si a
pretentiilor de ieri si de azi, vom recurge la raspunsul, plin de demnitate
romaneasca, dat cu 11 veacuri in urma soliei trimise de regele �rp�d, de
neinfricatul Menumorut, voievodul valah peste tinuturile dintre Tisa,
Mures si Somes: "Iar noi, nici din dragoste, nici din frica, nu dam din
pamantul nostru, nici macar o palma de loc!�.
(Din cartea de publicistica "Martor�, Editura Nico, 2008)
P.S. Scriind si publicand aceasta carte, in august 1940, cu doar cateva
zile inainte de Diktatul de la Viena, peste ani, adica dupa 23 august 1944,
sub stapanire si cizma bolsevica, in "obsedantul deceniu�, Corneliu
Coposu avea de suferit. Ridicand un colt macar din valul uitarii nemeritate
care se asaza, in timp, peste oameni si faptele lor, inchinam randurile de
mai sus memoriei "seniorului�, la implinirea celor 100 de ani de la nastere,
ca o dreapta recunostinta a noastra, a urmasilor, pentru gandurile si
meritele sale de bun roman si mare patriot!
