Cand invocam personalitatea
acestui erudit de exceptie, indrumator
al populatiei sasesti din
Transilvania pe timpul Revolutiei
pasoptiste, nu se poate sa trecem
cu vederea contextul general
reprezentat de ceea ce marele
istoric si academician David
Prodan numea, in incercarea sa
de a creiona o dimensiune lingvistica
graitoare TERORII MAGHIARE
IMPOTRIVA ROMANILOR, drept o
"salbatica represiune�, "enorm
macel�, "vanatoare de oameni,
incheiata cu (n.a.) jertfa miilor si
miilor de vieti romanesti (cartea
"Transilvania si iar Transilvania�,
pag.188)! Cu siguranta ca rana
aceasta istorica, in inima romanilor
transilvaneni, sangereaza si striga
in fata Dreptului Judecator mai
mult decat vaicarelile nefondate
despre "suferintele� reclamate
chiar pana in zilele noastre de
liderii asa-zisei "civilizatii superioare�
a minoritatii maghiare. Ei,
care striga si acum cu atata
aplomb "hotii!�, sunt urmasii celor
care, la 1848, au incercat sa ne
fure (ca si acum) identitatea de
neam, ceea ce l-a si facut pe
eruditul St. L. Roth sa fie de acord
cu cererile romanilor la Marea
Adunare Nationala de la Alba Iulia
si sa protesteze cand, la 1842,
Dieta din Cluj a emis o Hotarare
referitoare la maghiarizarea fortata
prin introducerea limbii maghiare
ca limba oficiala in Transilvania!
Impotriva acestui spirit "democratic�
si "civilizator�, St. L. Roth a
scris, in brosura "Razboiul limbilor
in Transilvania�: "In zadar se
casnesc domnii de la Dieta din Cluj
sa dea Transilvaniei o limba oficiala
(�) Ea are � precum a avut totdeauna
� o limba pe care o inteleg
locuitorii acestei tari. Nu este limba
nemteasca, nici ungureasca. Este
limba romaneasca, pe care o stiu toti
fara sa o fi invatat (�) Toata lumea
stie romaneste. Pentru ca sa inveti
ungureste sau nemteste, iti trebuie
osteneala prin scoli�.
Dovedind astfel un caracter
integru, imun la orice nedreptate
sociala, St. L. Roth s-a implicat din
plin in revolutie si, in calitatea sa de
conducator al tineretului sasesc din
Transilvania, a colaborat cu romanii
si a reusit sa scoata 13 sate sasesti
din catusele iobagiei. Pentru atitudinea
lui eroica, cu toate ca generalul
Bem (comandantul armatei
revolutionare a maghiarilor si secuilor)
l-a asigurat ca nu i se va
intampla nimic, a fost ridicat, legat
si transportat, mai intai la Sighisoara si,
apoi, in fata membrilor Tribunalului
martial din Cluj. Acestia, la 11 mai
1849, l-au condamnat pe St. L. Roth
la moarte, prin executare, sub acuzatia
ca ar fi facut mari si insemnate
servicii "inamicilor patriei�!
Inainte ca sentinta sa fie pusa in
aplicare, la un interval de trei ore
de la pronuntarea ei, St. L. Roth a
scris catre copiii sai o emotionanta
Epistola: "Dragii mei copii! Eu am
fost condamnat la moarte si sentinta
se va executa peste trei
ceasuri. Daca ma doare ceva este
gandul la voi, care nu aveti mama
si pierdeti acum si pe tatal vostru.
Dar eu nu ma pot impotrivi acestei
puteri care ma duce la esafod, ci
ma impac cu soarta precum cu o
judecata a lui Dumnezeu, inaintea
Caruia toti perii capului imi sunt
numarati� Corpul nostru national
este zdrobit (�) Daca va fi hotarat
in sfatul istoriei sa ne prapadim,
sa se intample aceasta intr-un mod
care sa nu faca numele strabunilor
nostri sa roseasca de rusine. In ce
ma priveste, plec din lumea aceasta
fara ura si rog pe Dumnezeu sa
ierte dusmanilor mei. Constiinta
mea cea buna ma va mangaia pe
ultimul meu drum��. Inainte de a
fi impuscat de un pluton de executie,
format din trei soldati unguri,
St. L. Roth a scos din buzunar o
batista si a cerut sa fie inmuiata in
sangele sau pentru a o lasa ca
amintire copiilor lui. S-ar cuveni ca,
pentru curajul si demnitatea lui, nu
doar noi � romanii � sa ii cinstim
memoria, ci si cei care, astazi, il ucid
inca o data prin invocarea propriilor
"suferinte�, menite sa ascunda
orice amintire insangerata despre
regimurile lor bestiale�
