European Brain Council a avut initiativa lansarii unui an al Creierului
in Europa. Demersul si-a gasit sustinatori din partea a peste 200 de
organizatii profesionale sau asociatii ale pacientilor, printre care
Federatia Europeana de Psihiatrie si Colegiul European de
Neuropsihofarmacologie. Proiectul vizeaza educarea publicului in ceea
ce priveste tulburarile neuropsihologice si sa impuna acest subiect pe
agenda decidentilor politici de la nivel european si national. Arvia
Carlsson, castigatorul Nobelului pentru medicina in 2000, profesorul
Vladimir Hachinski, presedintele Federatiei Internationale de
Neurologie, profesori neurologi de la universitatile din Oxford,
Cambridge, Frankfurt sau Praga, fosti ministri ai sanatatii din Europa,
sunt tot atatia ambasadori ai acestui proiect. Acestora li se adauga si
Ruxandra Draghia Akli, care este conducatorul Directoratului General
pentru Cercetare si Inovare a Comisiei Europene.
La nivelul anului 2010, costul total al patologiilor neuropsihiatrice
in Europa a fost estimat la 798 miliarde de euro. In medie, costul estimat
in Europa variaza de la 285 de euro pentru un pacient care sufera de
migrena pana la 30.000 de euro pentru unul afectat de tulburari
neuromusculare. Dementele necesita cea mai mare parte din aceasta
suma, fiind urmate de tulburarile psihice, accidentele cerebrale si
variatele forme de anxietate. In total, in Uniunea Europeana au fost
puse 380 de milioane de diagnostice care pot fi incluse in aria
patologiei creierului.
Mary Beker � care a fost presedintele European Brain Council pana
in 2014 si presedintele Federatiei Europene a Asociatiilor de Neurologie �
afirma de curand: "� exista un mesaj care cred ca trebuie sa ajunga la
orice guvern: ca sanatatea inseamna bogatie. Daca investesti in
sanatate vei avea un popor mai sanatos��. Tot ea este de parere ca
"Cele mai impovaratoare afectiuni provocate de patologia creierului
au mai degraba cauze neurobiochimice decat anatomice. De aceea,
cel putin in teorie, ele ar trebui sa fie complet reversibile daca sunt
tratate cu medicamente eficiente sau cu terapii comportamentale
specifice�. ("Viata Medicala�, nr. 14/2014).
Legat de evenimentul anuntat, sub semnatura academicianului
Constantin Popa au aparut inca de la inceputul acestui an doua articole
consistente in paginile publicatiei amintite, titlurile materialelor fiind:
"Limitele cerebrale ale tratamentului anticoagulant in fibrilatia atriala�
si "Afectiuni genetice in etiologia accidentului vascular cerebral
ischemic�, in trei episoade.
Cercetarile insistente facute asupra enigmaticului organ care este
creierul se soldeaza uneori si cu rezultate pozitive care, chiar daca nu
comporta nimic spectacular, ele inseamna insa tot atatea cuceriri. Asa,
de pilda, teoria transmiterii neuronale a informatiei este relativ simpla
si usor de inteles: terminatiile dentritice preiau informatia, care apoi
este transmisa ascendent, de la corpul neuronal, prin axon, catre
dentritele neuronului aferent. Manualul de fiziologie descrie doua cai
de transmitere: una rapida, prin axoni mielinizati, unde informatia �
depolarizarea membranara � se transmite prin salturi de la un nod
Ranvier la altul, si alta lenta, unde axionilor le lipseste teaca mielinica
si unde depolarizarea se face prin contiguitate. Cele doua tipuri de
fibra, mielinizate sau lipsite de teaca de mielina, pana de curand au
fost considerate a fi uniforme.
Prin reconstructia axionilor neuronilor piramidali din neocortexul murin �
o multime de sectiuni de microscopie electronica puse cap la cap, pe
lungimi de pana la cateva sute de micrometri �, grupul italo-american
de la Harvard/MIT/Institutul de neurostiinte din Torino a realizat harti
de inalta rezolutie ale mielinizarii axonale a neuronilor din diferite straturi
ale cortexului (fig. 1). Surpriza vine din faptul ca presupunerea din
manuale, adica a faptului ca distributia mielinei de-a lungul tracturilor
axonale ar fi uniforma, a cazut. Cercetatorii au descoperit ca distributia
longitudinala a mielinei este distincta in cazul fiecarui neuron si specifica
stratului cortical din care acesta provine, dar tiparul principal este ca
exista segmente mielinizate intrerupte de altele, lungi, nemielinizate �
unele lungi de pana la 80 μm. Astfel, datele obtinute indica faptul ca
mielinizarea (segmentara) ar fi o caracteristica a identitatii neuronale
si ipoteza autorilor este ca ar fi rezultatul unei strategii de modulare a
transmiterii informatiei in neocortex. Practic, prin prezenta segmentelor
nemielinizate, ar fi vorba de regiuni care permite neuronilor piramidali
sa realizeze sinapse in portiunea axonala initiala, schimband informatii
cu neuronii din straturile neocorticale superioare sau inferioare,
facilitand astfel transmiterea semnalului nu doar ascendent sau descendent,
ci si intre neuronii corticali din straturi diferite. Studiul acesta
a aparut pe data de 18 aprilie a.c. in revista Science, si tot in aceeasi zi
si in nr. 16/2014 al publicatiei "Viata Medicala�.
Editorialul aparut in acelasi numar al revistei americane este semnat
de seful departamentului de dezvoltare a sistemului nervos si plasticitate
din cadrul Institutului National de Sanatate a Copilului si Dezvoltare
Umana (NIH). Acesta aminteste faptul ca "doctrina neuronala�
statueaza ca informatia circula de la inputul sinaptic prin dendrite si
iese prin axon sub forma unui potential de actiune care excita dendritele
urmatorului axon din circuit; studiul realizat de Tomassy si colaboratorii
sai releva insa si alte moduri de comunicare: sinapsele se pot forma si
pe segmente axonale nemielinizate, iar axonii pot elibera, din regiunile
neacoperite de oligodendrocite, neurotransmitatori, informatia fiind
astfel transmisa non-sinaptic. Modul in care mielina organizeaza
structura conectivitatii retelei neuronale faciliteaza functionarea
sistemului nervos in moduri care contrazic doctrina neuronala. Este
timpul, crede R. Douglas Fields, sa lasam deoparte metafora mielinei ca
simpla banda izolatoare si sa apreciem realitatea mult mai fascinanta.
