Se povesteste ca odata niste oameni s-au ratacit intr-o pestera si
n-au mai gasit calea spre iesire. Atunci au incercat si au reusit sa
supravietuiasca, gasind ciuperci si viermi pentru hrana; ba, mai mult,
si-au amenajat pestera, s-au casatorit, au avut chiar si copii si au format
o asezare. Dupa ce parintii au murit, copiii lor au trait mai departe acolo,
fara sa stie de ce erau acolo. Dar intr-o zi, au fost deranjati de o lumina
si au vazut venind spre ei un barbat necunoscut.
- Cine esti tu, au intrebat ei?
- Eu sunt cercetator de pesteri. Dar voi, de ce stati aici unde este
intuneric, rece si umed?
- Este foarte placut aici, ii raspunsera ei. Avem un hamac de dormit,
avem ca hrana viermi si ciuperci, iar apa ne curge de pe pereti.
- Dar afara este mult mai frumos, replica cercetatorul; acolo sunt flori,
straluceste soarele, canta pasarile...
- Afara? Ce este aceasta?, intrebara ei ironic. Noi credem numai
ceea ce vedem, replicara ei. Vreo trei dintre ei s-au lasat totusi convinsi
si au plecat cu cercetatorul afara. Pe masura ce se apropiau de iesirea
din pestera, se facea tot mai lumina. Apoi, iesind afara, au vazut verdele
pasunilor, au mirosit aerul parfumat de primavara si au simtit vantul.
Entuziasmati, au strigat:
- Ce frumos este afara! De aici nu mai vrem sa plecam!
Atunci cercetatorul i-a intrebat:
- Dar ce-o sa faceti cu fratii vostri?
- Ei nu vor sa iasa afara, i-au replicat ei. Dar el a insistat:
- Ce s-ar fi intamplat daca eu n-as fi venit la voi si nu v-as fi
convins sa veniti afara? Acum mergeti si voi la ei, si convingeti-i sa
vina la lumina de afara!
Asa cum nu se poate amana iesirea dintr-o casa cuprinsa de flacari
sau salvarea unui om cazut in valuri, tot astfel nu se poate amana
salvarea oamenilor din intunericul pacatului si al mortii.
Va intampin pe toti cu Hristos a Inviat! Caci, cu adevarat a Inviat!...
Parintele GHEORGHE SINCAN, paroh la Targu-Mures
