Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor
anunta, cu durere, incetarea din
viata a prozatorului Mihai Sin
(marti, 6 mai 2014).
Odihneasca-se in pace!
Mihai Sin s-a nascut in 5
noiembrie 1942, la Fagaras/
Brasov. A absolvit Facultatea
de Filologie a Universitatii
"Babes-Bolyai� din ClujNapoca (1965). Doctorat in
filologie, in 2003. A debutat
cu o schita in revista Steaua,
in 1966. Membru al Uniunii
Scriitorilor din Romania din
1974, al P.E.N. Club, sectia
romana, din 1991. Cofondator,
in 1971, al revistei
"Vatra�. Director de onoare al
revistei "Vatra veche�. A fost
director al Editurii "Albatros�,
1990, atasat cultural la Ambasada
Romaniei de la Tel-Aviv, in 1992;
profesor la U.A.T. din TarguMures. Este autorul unor carti
care s-au bucurat de o buna
primire deopotriva din partea
criticii si a cititorilor: Asteptand
in liniste, povestiri, 1973; Viata
la o margine de sosea, roman,
1975; Bate si ti se va deschide,
roman, 1978; Terasa, povestiri,
1979; Ierarhii, roman 1981;
Cestiuni secundare, chestiuni
principale, publicistica, 1983;
Schimbarea la fata, roman, 1985;
Rame si destin, proza scurta,
1989; Quovadis, Domine, 2 vol.,19931996; Resedinta, 1996; Marea
miza: teme si obsesii ale romancierului
roman contemporan, 2003.
In 2006, a aparut volumul de
interviuri al lui Nicolae Baciut,
"Mihai Sin � Ierarhiile nelinistii�
(Editura Nico).
Premiul Uniunii Scriitorilor
(1978, 1985).
In 1990 - Premiul pentru proza
al revistei "Flacara�.
Au scris despre cartile sale:
Dana Dumitriu, Laurentiu Ulici,
Mircea Iorgulescu, Dan Culcer,
Cornel Moraru, Valeriu Cristea,
Ioan Holban, Alex Stefanescu,
Eugen Simion, Lucian Raicu, Ion
Vlad, Tania Radu, Stefan Borb�ly,
Caius Dobrescu, Dan C. Mihailescu,
Irina Petras, I. Negoitescu, Ion
Simut, Gheorghe Perian, Gabriel
Dimisianu, Dumitru Micu, Bianca
Burta-Cernat s.a.
"Povestirile impun prin seriozitatea
scriiturii si inversunarea
introspectiva, mai putin prin
anvergura si efecte spectaculoase.[�]
Morocanos, sucind
si rasucind fara incetare frustrari
si nostalgii tepoase, omul
la S[in] este in chip constant
convins ca �dincolo de adevarul
faptelor exista si un alt
adevar, si acesta imi scapa.
Poate e doar un adevar psihologic,
dar si pe acesta il stiu,
deci nici el nu ajunge ca sa-mi
explic��. Din acest unghi
trebuie citite cele trei carti
principale ale scriitorului,
romanele Bate si ti se va
deschide (1978; Premiul Uniunii
Scriitorilor), Ierarhii (1981) si
Schimbarea la fata (1985; Premiul
Uniunii Scriitorilor), aproape o
trilogie a infrangerii, interpretabile
inclusiv din perspectiva
subversiva a umilirii
individuale in ramele totalitarismului�.
(Tania Radu, in DGLR)
"Marea miza este profesiunea
de credinta a unui prozator de
scoala veche, imun la cantecele
de sirena ale doctrinarilor
postmodernismului autohton.
Intr-o epoca in care cuvintele de
ordine sunt �relativizarea�,
�contingenta�, �ironia�, Mihai
Sin ramane pe redutele unei
conceptii despre literatura
taxabile (de catre unii...) ca
desuete, daca nu chiar reactionare.
In contra curentului,
Mihai Sin defineste literatura ca
valoare �tare�, ca expresie a
general-umanului si revelator al
devenirii istorice, ingaduindu-si
luxul de a insista cu obstinatie
asupra echivalentei dintre ceea
ce numim (inca!) literatura
mare si literatura cu mize/teme
�mari�. Ca in absenta unei
problematici de substanta (ce
vizeaza, in toata complexitatea
ei, �conditia umana�) romanul
se vadeste un produs minor,
perisabil, asta este, sau ar
trebui sa fie, o evidenta. Ca
experimentul romanesc isi
are rolul sau, fara indoiala
important, dar in acelasi timp
limitat, este, iarasi, o afirmatie
de bun-simt. Asisderea,
ca excesul de experiment si
de artificiu au dus intr-o
fundatura (lipsa de audienta
fiind numai unul dintre efectele
crizei), ca specia romanului
presupune � vrem, nu
vrem �, dincolo de orice
subtilitati �tehnice�, investigarea
(in variate formule)
a multiplelor paliere ale
umanului.� (Bianca BurtaCernat, in Observator Cultural
430/2008).
FILIALA CLUJ
A UNIUNII SCRIITORILOR
MIHAI SIN - VIATA
LA O MARGINE DE VIATA
Cineva spune "Si viata se-ntampla si moartea se-ntampla�, iar Ana Blandiana, intr-un
frumos poem de tinerete, spunea: "Neprihanit eterul doarme,/ Vazduhul viu e de microbi, /
Poti daca vrei sa nu te nasti, / Dar daca esti, te si ingropi�.
La un moment dat, fiecaruia dintre noi i se potrivesc aceste versuri.
Nu ne vine sa credem, dar Mihai Sin a trecut pragul dincolo. Prea repede, mult prea
repede. Desi, prietenul nostru comun, dr. Gicu Habor, ne dadea semnale ca Mihai Sin are
probleme grave de sanatate. Nu erau semnale false, ca dovada ca ele se confirma si,
iata, trebuie sa vorbim despre Mihai Sin la trecut, chiar daca, ne place sa credem, despre
opera lui vom vorbi mereu la prezent.
Ne-am intalnit anul trecut la Dumbraveni, desi de-o vreme se cam retrasese din viata
literara. Il omagiam acolo pe Anton Cosma, un fost vetrist plecat si el mult prea devreme,
in plina forta creatoare. Ii dezveleam o placa memoriala pe casa in care locuise cat timp
a fost profesor in localitate. Mihai Sin era in verva, cu umoru-i subtil si bonomia
binecunoscuta, inca avea planuri pe termen lung. Acum cateva zile, la Gala UNITER
aparuse, pentru ultima oara pe scena, poate putin impovarat, dar inca senin.
Fiecare poate vorbi de Mihai Sin intr-un mod particular. Mie mi-a fost coleg de redactie
la Vatra, aproape un deceniu, ba, mai mult, am fost colegi de birou, impartind aceeasi
incapere, intre poezie si proza.
Ne-am situat mereu de aceeasi parte a baricadei, am fost mereu solidari si am ramas asa,
si la bine si la greu, si atunci cand a fost vandut, tradat, cand a fost marginalizat chiar de cei
pe care nu i-a lasat sa moara.
Pe fondul acelorasi mahniri si dezamagiri am plecat impreuna la Asociatia Scriitorilor din
Cluj, iar cand am infiintat revista "Vatra veche�, i-am acordat cea mai inalta treapta, cea de
Director de onoare. Fiindca Mihai Sin a fost mereu un om de onoare, de curaj, de caracter.
Cat vom mai fi pe acest pamant, Mihai Sin va ramane mereu intr-un loc de onoare in
inima mea, in inimile multora dintre noi, cei care va trebui sa facem ceea ce se cuvine. Il
vom citi, il vom reciti, il vom redescoperi, ii vom mentine opera in viata.
E gestul suprem fata de un scriitor, fata de un confrate.
NICOLAE BACIUT
QUO VADIS?
Acum o saptamana, pe culoarele Palatului
Culturii, traiam emotiile dinaintea acordarii
Premiului de Excelenta, la Gala UNITER. Am
aflat, in culise, ca voi urca pe scena alaturi de
scriitorul Mihai Sin, care urma sa ii citeasca lui
Victor Rebengiuc laudatio pentru activitatea
sa artistica. Intalnirea cu Mihai Sin m-a incarcat
de energie si m-am bucurat ca l-am revazut. In
cele zece minute ale intalnirii noastre, am
discutat cateva proiecte culturale pe care urma
sa le realizam in perioada urmatoare. Urma�
Astazi, am aflat ca Mihai Sin nu mai este
printre noi.
Vesti asemenea celei de astazi opresc timpul.
Vasile Gogea, un prieten bun al scriitorului,
scria, la aniversarea de 70 de ani a lui Mihai
Sin, ca "destinul de scriitor al lui Mihai e
departe de a fi primit �rama� adecvata. Ii
doresc ca Dumnezeu sa-i puna �rama� vietii
sale, cel putin cu aceeasi incetineala cu care
opera sa e �inramata� de istoria literaturii
romane! Mihai Sin stie ca marile �mize� se
castiga �asteptand�� Avand ca resedinta
doar propriile teme si obsesii.�
Mihai Sin n-a mai avut rabdare sa
astepte. Si si-a ales, ca resedinta, tacerea.
Noua ne ramane puterea si datoria de a
vorbi despre el�
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
CIPRIAN DOBRE,
presedintele Consiliului Judetean Mures
Cutremurati de durere, la aflarea vestii
ca bunul si dragul nostru prieten MIHAI
SIN, scriitor din stirpea celor alesi, prozator
de exceptionala forta, talent, si exemplara
verticalitate morala, s-a inaltat catre lumea
cea fara dureri si intristare, il rugam pe
Bunul Dumnezeu sa-l ierte si sa-l tina in
lumina si vesnica neuitare de-a dreapta Sa.
Suntem cu tot sufletul alaturi de
neconsolata sa sotie, dr. Anca Sin, si de
fiicele Roxana si Mihaela.
Sincere condoleante familiilor greu
incercate.
LAZAR LADARIU,
MARIANA CRISTESCU,
IOANA si ALEXANDRA FLOREA
Teatrul National Targu-Mures isi exprima
profundul regret pentru pierderea unei mari
personalitati culturale, scriitorul MIHAI SIN,
nascut in 5 noiembrie 1942, la Fagaras.
Disparitia sa, atat de fulgeratoare, a lasat
in urma un mare gol si o profunda durere.
Scriitorul MIHAI SIN va ramane pentru
multi dintre noi un model de viata si de
cariera, ca profesor universitar a indrumat
multe generatii de artisti ai scenei.
De asemenea, cartile sale stau marturie
unei vieti dedicate scrisului, o viata traita
cu modestie si intelepciune.
Suntem alaturi de familia indoliata si ii
transmitem sincere condoleante.
Odihneasca-se in pace!
O mare pierdere pentru literatura romana!
A trecut, fulgerator, in lumea umbrelor si a
vesniciei, chemat la Parintele Indurarilor,
scriitorul, profesorul si prietenul nostru
MIHAI SIN.
O mare pierdere pentru literatura romana!
Sub biruinta acestor vremuri vitrege, boala
nemiloasa a rapit de la masa de scris o personalitate
marcanta a prozei romanesti, o constiinta
nationala, un luptator, cu cuvantul ales, pentru
integralitatea romaneasca, pentru unitatea de neam
si de limba. Pentru verticalitate si demnitate!
In fata tristei realitati, cuvintele sunt sarace si
neputincioase, pentru a exprima marea durere.
Intelectual de elita, talentat scriitor, de o moralitate
si o corectitudine exemplare, personalitate a literelor
romanesti, prezenta prestigioasa in momente cruciale
ale culturii nationale, MIHAI SIN s-a dovedit un mare
iubitor al adevaratelor noastre valori.
MIHAI SIN a trecut, prea vremelnic si nedrept,
in lumea umbrelor, plecat la intalnirea cu marile
spirite ale scrisului romanesc.
Ramane, insa, vesnica opera, mostenire pentru
posteritate!
Ramane numele bun in Sanctuarul Limbii
Romane, in Panteonul Culturii Romanesti.
Bunul Dumnezeu aiba-i odihna vesnica si
pomenirea eterna in pacea Sa!
LAZAR LADARIU si colectivul redactional
al ziarului "Cuvantul liber�
