UNIVERS CULTURAL

NEVOIA DE RESTITUIRI

Biografia carturarului Serafim Duicu ar fi
pierdut fara cuprinderea publicisticii sale in
volum, pentru ca, risipita prin diverse
publicatii din tara, ea nu putea sa puna in
evidenta dimensiunea reala a unei activitati
pline de fervoare si de consistenta.
Serafim Duicu a cercetat nu doar "Fetele
cuvantului�, ci si ale istoriei noastre generatoare
de cultura. "Euripide � un modern
printre clasici�, "Paralaxe critice�, "Ochi de
veghe� si "Formele nelinistii� sunt volumele
aparute postum, printr-o munca plina de
tenacitate si responsabilitate a prof. Valerica
Duicu, care si-a asumat misiunea nobila de a
continua, macar intr-o latura a sa, o activitate
intrerupta nedrept, prea devreme, in plina
putere creatoare si la varsta deplinei
maturitati a celui care a readus in actualitate si in
limpezime opera celor trei mari corifei ai Scolii
Ardelene, Gheorghe Sincai, Samuil Micu Klein, Petru Maior.
Cartile postume au reliefat multiplele fatete ale unui
angajament cultural raportat atat la datoriile fata de trecut,
cat si fata de prezent, in dinamica si diversitatea sa.
Cu siguranta, Serafim Duicu a putut mai bine percepe,
intelege, judeca actualitatea literara, cunoscand in
profunzimea sa iluminarile culturale romanesti ale unui veac
asezat ca temelie la devenirea noastra.
Recuperarea operei sale postume si readucerea ei la
vedere a fost o munca dificila, tocmai prin "risipirea� ei in
largul publicisticii culturale, intre reviste de prim rang si
gazete, cotidiene locale, nu doar cu circulatie geografica
restransa dar si in tiraje care au ingradit audienta.
Ceea ce este remarcabil insa la Serafim Duicu e ca nu a
coborat niciodata stacheta. Indiferent de calibrul publicatiei
la care a colaborat, a ramas fidel principiilor de moralitate
critica si de exigenta.
E foarte exact diagnosticul ingrijitorului de editie, prof.
Valerica Duicu: "Volumul de fata poate fi considerat o
biografie spirituala cat de cat revelatoare pentru militantismul
lui Serafim Duicu, pentru indrazneala si frumusetea
gandurilor, pentru nobletea spirituala, pentru curajul lui de
a spune intotdeauna adevarul�. Acestea sunt atributele unei
pozitionari in lumea literara a lui Serafim Duicu, care a stat
deoparte si departe de miscarile din culisele vietii literare,
ramanand cu credinta si statornicie in prieteniile sale literare,
mai degraba indiferent la inamicitii sau atacuri ale unor
frustrati si resentimentati, desi verbul lui, atunci cand s-a
angajat in polemica, a fost taios, aspru, necrutator, ceea ce
a si intretinut adversitati, ce-i drept, de neluat in seama,
tocmai prin evidenta unei ipocrite manipulari de opine.
"Fetele cuvantului� se vrea integratoare, incheind
aproape in totalitate restituirea operei lui Serafim Duicu.
Ingrijitoarea editiei, prof. Valerica Duicu, a optat pentru
aceasta formula, larg cuprinzatoare, intr-un volum masiv,
desi fiecare capitol s-ar fi putut consitui intr-o lucrare de
sine statatoare.
Cele zece capitole ale cartii, I. Cronica literara; II. Cultura,
credinta si identitate nationala; III. Literatura si spiritualitate
romaneasca; IV. Sub auspiciile Thaliei; V. Alma mater; VI.
Politic si social. Accente. Atitudini; VII. Serafim Duicu �
ganduri de reporter; VIII. Serafim Duicu in dialog cu presa;
IX. Serafim Duicu in oglinda criticii literare; X. Revista de
suflet � "Scoala Ardeleana�, adunate astfel intre coperti de
carte, sunt relevante pentru disponibilitatile carturaresti ale
lui Serafim Duicu, pentru implicarea sa continua in viata
cea de toate zilele, in devenirea noastra culturala. Nu e o
risipire, ci e mai degraba nevoia implicarii cu autoritate,
pentru a mai fi stavilita impostura, pentru a fi potolita
degradarea culturala sub presiunea intereselor meschine,
politice, etnice, economice.
E de domeniul evidentei ca Serafim Duicu
a avut, cum se spune, vana de cronicar
literar. Ca autorii, fatalmente, si i-a ales pe
criterii liber asumate, pentru ca selectia se
impune de la sine, iar cartile comentate au
fost tratate cu detasare si pertinenta,
dincolo de relatiile literare firesti.
"Dilemele� generate de optiunile pentru
"timpii� istoriei literare le sintetizeaza chiar
intr-un final de cronica la o carte a lui
Laurentiu Ulici: "Aici se pare ca intervine
discordanta intre ambitia orgolioasa a criticului
de a judeca absolut totul si putinta de a stapani
acest tot. Textele despre "cei vechi� ale lui Ulici
sunt mai terne, mai putin incitante si uniforme.
E unul din riscurile criticii foiletoniste:
obligat sa se exprime saptamanal, criticul
nu poate adanci toata materia literara de la
inceputuri pana azi�. (s.n. N. B.)
De aceea, Serafim Duicu a selectat ce a
considerat ca merita a fi analizat, evaluat, fara prejudecati si
resentimente. N-a fost insa niciodata provincial, chiar daca
multi dintre autorii abordati erau din provincie. A pus pe
picior de egalitate cartile si autorii, indiferent de zona
geografica de provenienta, preocupat de inaltimea ideilor
literare, de substanta si valentele estetice ale lucarilor
asupra carora s-a aplecat.
A demonstrat disponibilitati diverse din largul genurilor
literare, scriind cu aceeasi lejeritate, dezinvoltura, si despre carti de
versuri pentru copii, dar si despre editii critice academice, cu o
privire speciala insa inspre lumea teatrala, in intimitatea careia
a trait, si ca dascal, si ca director de teatru.
Cu siguranta, daca timpul ar mai fi avut rabdare, multe
dintre studiile sale ar fi putut sa-si dezvolte anvergura
monografica. Timotei Cipariu, Eminescu, Ion Barbu, Lucian
Blaga, I.L. Caragiale, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Stefan
Aug. Doinas ar fi putut fi asezati intr-un astfel de orizont al
cercetarii lui Serafim Duicu. Existau multe date care sa
sustina astfel de perspective.
Avea suficiente resurse pentru astfel de abordari.
Din pacate, dintr-un alt punct de vedere, al pozitionarii in
viata publica, Serafim Duicu s-a "risipit� in cotidianul
evenimentelor culturale si spirituale, conditia lui de luptator
nu-l putea tine deoparte, lasand totul in voia sortii. Cum nici
atacurile la adresa valorilor nationale, in fel si chip, nu-l
puteau lasa indiferent, neutru.
Cele doua capitole Cultura, credinta si identitate nationala
si Literatura si spiritualitate romaneasca sunt proba
peremptorie a angajamentului in apararea civismului cultural,
a credintei stramosesti.
Sunt pagini memorabile pe astfel de teme, care au impus
tinuta sa demna, ramasa ca o eticheta pe o biografie literara.
A mai fost insa o mare iubire, "sub auspiciile Thaliei�, careia
i-a acordat, cu devotament, mult din timpul sau de lucru, dar
nu atat cat ar fi vrut.
Pasiunea sa pentru teatru au simtit-o pe pielea lor, in primul
rand studentii sai, apoi actorii Nationalului targumuresean,
iar textele sale de istorie teatrala si legate de nevoile scenei
romanesti au dovedit cunoastere profunda a fenomenului
teatral si respect pentru slujitorii scenei.
In plan cultural ca si in plan socio-politic, Serafim Duicu a
fost mereu in ofensiva, pe baricade, impotriva diletantismului,
amatorismului agresiv, isteriilor etnice, exceselor de orice
fel, ramand in permanenta "ochi de veghe�.
Ceea ce mai face acest volum este ca ofera, intre altele, si
o imagine a receptarii critice a operei lui Serafim Duicu, care
a beneficiat de lecturi critice pertinente, atat ale unor reputati
critici si storici literari, de la Serban Cioculescu la Nicolae Balota,
cat si ale unora mai tineri, de la Iulian Boldea la Mioara Kozak.
Cu certitudine insa ca acest capitol ramane deschis, iar
cartile postume, carora li se alatura si aceasta, isi asteapta
lectorii avizati.
O merita cu prisosinta!
NICOLAE BACIUT

Zbor de slove

Aflata la cel de-al patrulea
volum, Katalin Cadar
ni se dezvaluie drept o
poeta inclinata spre o
concizie a exprimarii, o
concentrare a ideilor ce
se apropie, in unele poeme,
de haiku, dar unul ce
pastreaza doar laconismul
continutului cu ignorarea
rigorilor de versificatie
cerute de acest
gen, precum in Insomnia,
Sonata albastra, Elixir sau
Sarutul. Uneori insa ideea
se pierde in avalansa
cuvintelor, imaginea poetica
diluandu-se pana la
disparitie, pericol sesizat
insa de catre autoare
care revine, dupa fiecare
astfel de abatere, la versul scurt si la esentializarea imaginii.
Intalnim in acest volum un univers poetic caracterizat prin
delicatetea unor sentimente retinute, intensitatea simtirii fiind
mereu echilibrata prin raportarea la neant si eternitate (,,Imi
pictez/ tacerea/ pe zidul/ infinitului.� Virgule si puncte)
Transpare din majoritatea poemelor o seninatate resemnata,
o acuitate a perceptiei ce decupeaza instantanee ale
efemeritatii fixandu-le pentru eternitate, o aspiratie discreta
spre puterea eliberatoare a artei. Detasarea cu care poeta
contempla spectacolul lumii nu e lipsita de o anumita
nostalgie, repede sublimata intr-o luciditate salvatoare.
Curgerea timpului este o tema recurenta ireversibilitatea
acestuia fiind contrabalansata de eternitatea textului, a
versului ce salveaza de pericolul neantizarii, ca in Ireversibil
(,,Totul e ireversibil�/doar literele prinse intr-un/ vers alb se
opresc pe pagina/ insemnata cu o garoafa demult ofilita/ in
jurnal.�) sau in Ruleta ruseasca (,,Intre albul filelor/ imi ascund/
delirul unui vis/ neimplinit.). Alaturi de singuratate, combatuta
prin scris, timpul si eternitatea sunt laitmotivele acestui
volum. Solitudinea impune o perspectiva lipsita de speranta,
imaginea lumii fiind marcata de ideea lipsei de trezie, a unui
timp adormit ce nu mai face contact cu realitatea (,,�nici/
macar cosmarul generat de/ uciderea lenta a pamantului/
nu mai poate trezi/ pe nimeni/ la realitate.� Uciderea
pamantului). Nota dominanta o reprezinta resemnarea in fata
letargiei lumii si a propriei neputinte, o resemnare lipsita
insa de un tragism inutil, fapt ce confera serenitate poeziei,
in ciuda fatalismului enuntat.
Se remarca o subtila, dar constanta referire la vicisitudinile
vietii, imaginarul poetic devenind un spatiu al uitarii, al
zborului neingradit de oprelisti exterioare, al implinirii.
Limbajul poetic este un limbaj al initiatilor, accesibil doar
celor care ,,inteleg arta tacerii�.
Preferinta pentru versul alb, vazut atat ca modalitate ideala
de exprimare a sentimentelor, cat si ca ecran protector contra
singuratatii, este deseori afirmata explicit in poeme (Fara,
Ireversibil, Asteptare,Toamna contrastelor).
Katalin Cadar se prezinta ca o poeta a starilor sufletesti, a
nostalgiei, a melancoliei calme, preocupata de culorile
sufletului mai mult decat de cele ale lumii exterioare, o poeta
reflexiva si interiorizata pentru care poezia e o ,,arta a tacerii�.
De altfel toate poeziile poetei din volumele sale anterioare:
Refugiu in poeme, Evadare in cuvinte si respectiv Terapie
prin vers le puteti lectura pe blogul sau de poezii Refugiu in
poeme (http://cati1977.blogspot.ro/)
RAMONA TRIFAN

Revista revistelor

VATRA VECHE 4/2014

Asa cum ne-a obisnuit de sase ani, sub directia poetului Nicolae
Baciut, Vatra veche 4/2014 propune inca o lectura incitanta, diversa,
cu semnaturi prestigioase din intreaga lume a literelor romanesti.
Din sumar: Antologie Vatra veche, Inedit, "Catre Vera�, de Nichita
Stanescu, Festivalul International de Poezie "Nichita Stanescu� �
2014, Vasile Tarateanu: "Acesta este un festival de elita�, de Daniel
Mihu, In numele poeziei, de Nicolae Baciut, Draga frate Nicolae, de
Vasile Tarateanu, Nicolae Baciut: "Premiul Nichita Stanescu poate
fi asimilat cu un titlu de noblete�, de Daniel Mihu, Vatra veche dialog.
Acad. Adam Puslojic, de Daniel Mihu, Gala poeziei la Ploiesti,
de Codruta Baciut, Vatra veche dialog cu Vasile Tarateanu, de Daniel
Mihu, Poeme de Vasile Tarateanu, George Stanca, Nicolae Dabija, Adrian Alui Gheorghe,
Viorica Sutu, Adrian Botez, Menut Maximinian, Dumitru Ichim, Petru Solonaru, Ribana Pascu,
Vatra veche dialog cu Teofil Rachiteanu, de Viorica Manga si Marin Iancu, Scrisori de la
Mircea Eliade, de George Anca, E. Cioran Inedit, de Isabela Vasiliu-Scraba, Simbolismul
numarului trei... (Ion Minulescu), de Horea Porumb, Centenar Maria Banus, de Boris Marian,
Maria Banus, Insemnarile mele, de Ion N. Oprea, Cartea anului. Fals tratat de manipulare
(Ana Blandiana), de Razvan Ducan, In paradigma ctitoriilor culturale, de Valentin Marica,
Scriitorul integral. Esteticianul (Mihail Diaconescu), de Monica Dusan, O carte in dezbatere.
Rodica Lazarescu, Semne de carte: O voce critica tot mai distincta. De Ion Rosioru, Nobletea
cuvantului, de Livia Ciuperca, Semnele de carte ale Rodicai Lazarescu, de Ionel Popa, Cronica
literara. O noua monografie Tudor Arghezi, de Geo Constantinescu, Unicitatea poetului
Theodor Damian, de M.N. Rusu, Un loc pentru cei proscrisi (Radu Igna), de Constantin
Stancu, Saltul in Salm (Ion Pachia Tatomirescu), de Constantin Stancu, Theodor Rapan,
ultimul...., de Melania Cuc, Metanii peste strigatul arborelui (Valentin Marica), de MariaDaniela Panazan, Carti si scriitori aproape inimilor noastre. Iulian Filip, un poet fericit, de
Vitalie Raileanu, Poetul imnului pentru femeia draga (Ianos Turcanu), de Vitalie Raileanu, Un
nou iluminism (George Ichim), de Mircea Doreanu, Camelia�Iuliana Radu � Universul devastat,
de Lucian Gruia, O carte a arheicitatii sotereologice (Elena Daniela Rujoiu), de Adrian Botez),
Reportaje lirice (Ioan Gliga), de A.I. Brumaru, Rodu� Poeziei (Dorina Rodu), de Vasile Larco,
Avatarurile unui scriitor (Nicolae Manolescu), de Gabriela Ciobanu, Actualitatea gandirii
politice a lui Pamfil Seicaru (Victor Frunza), de Geo Constantinescu, Valente operative ale
criticii literare (Daniela Sitar-Taut), de Marian Barbu, Chiar si de dincolo de moarte (Mircea
Dinutz), de Ion Rosioru, Popas pe malul gandurilor (L�rinczi Francisc-Mihai), de Ioan Popa,
Casele memoriale (Luminita Cornea), de Nicolae Baciut, Textul biblic si fericirile (Tiberiu
Lapadatoni), de Constantin Stancu, Vieti minuscule (Pierre Michon), de Alina-Liana Pintican,
Amurgul iubirii, de Aurel Codoban, Ars Amandi. Livocika, de Valeriu Gherghel, A(o)ntologii.
Poeme de Valeriu Matei, Iubirile scriitorilor. Ionel Teodoreanu si Lily, de Mihai Stirbu, Gelozie,
poem de George Toparceanu, Oameni pe care i-am cunoscut. Octav Pancu-Iasi, de Veronica
Pavel Lerner, Documentele continuitatii. Problema proprietatii fostilor optanti unguri, de Ioan
Sabau-Pop, Maria Ta, Taran Roman, de Al. Stanciulescu-Barda, Un document important pentru
istoria Reghinului, de Hans Ganesch, Ancheta Vatra veche. Casa memoriala "Otilia Cazimir�,
de Luminita Cornea, Starea prozei. La raison du plus fort, de Lucia Olaru-Nenati, Starea prozei.
Profesorul si coana Lisaveta, de Anica Facina, Dialog peste timp. Poeme de Georgeta Younes,
Jurnal de calatorie. Am vazut sfarsitul lumii, Ushuaia, de Alexander Bibac, Biblioteca Babel.
Artur Lundkvist, traducere de Dorina Brandusa Landen, Rainer Maria Rilke, Maurice
Maeterlinck, Traducere de George Anca, Asterisc. Orgoliosii, de Elena Buica, Excelsior. Arborele
ingerului, Poeme de Elleny Pendefunda, Unde ingerii nu calca, de Miruna Miron, Expozitii.
Muzeul de arta Iasi, de Suzana Fantanariu, Paul Radulescu � Homo pictor, de A.I. Brumaru, In
Memoriam. Imponderabilul Deliu Petroiu, de Suzana Fantanariu, Concursul "Ion Creanga�,
editia 2014, Excelsior.Maria Roxana Modiga, Scena, Cehov, "Livada de visini� si Gyorgy Harag,
de Cristian Ioan, Literatura si film. Fiul razboiului, de Alexandru Jucan, Vatra veche dialog cu
Maria Mierlut, de Zeno Fodor, Epigrame de Vasile Larco, Coltul lui Stef, Curier, Festivalul de
Literatura "Agatha Grigorescu Bacovia, Starea prozei. Petrea Moroz, de Decebal Alexandru
Seul, Ilustratia numarului Emil Chendea, artist plastic roman din Canada. (N.B.)

Lasă un comentariu