Raft
"Medalii de roua� de Lazar Ladariu
Scriu aceste randuri sub impresia puternica avuta in urma parcurgerii atente, al celui mai
recent volum de versuri al lui Lazar Ladariu. Scriu proaspat, scriu deliberat, scriu virgin, neinfluentat
si nealterat de citirea altor cronici despre carte, bazandu-ma doar pe propria stiinta de a citi
si a recepta versuri, pe propriul meu instinct, avand armele simturilor ascutite la zi (gata mereu
de a-mi corija eventualele deviatiuni), de a ma duce pe calea dreptei judecati.
Scriu cu uimire si incantare. Scriu cu uimire, fiindca nu ma asteptam la atata prospetime
de vers, nu ca nu l-as fi crezut in stare pe confratele meu mai mare de o asemenea isprava,
dar nu banuiam ca poseda inca atat de multa combustie lirica, atat de multa disponibilitate
de a visa subtil si profund, stiindu-l angajat in primele randuri ale gazetariei de atitudine, cu
pieptul neinfricat in fata furtunii, de toate calibrele, stiindu-l angrenat cu acerbia
caracteristica in lupta de aparare al "filonului tare� al adevarului si dreptatii natiei romane,
a Romaniei adevarate, dincolo de cosmetizari si siluiri voite. Scriu cu incantare, fiindca mia
fost dat sa simt la grade inalte de reverie, spiritul rafinat al unei poezii de exceptie,
deschizatoare ale baierelor sufletului, suflet mereu doritor de lumi noi, incifrate estetic.
In poemul "Viata dubla�, poetul spune: " inauntrul meu/ tacut se naste/ un om,/ altul
decat/ cel de mine stiut/,...../asemenea unei biserici,/ peste noapte ridicate/ in inima altei
biserici;//....�. Nu sunt doua identitati diferite, cel din interior nefiind altceva decat alter
ego-ul sau, sau, cu alte cuvinte, complementarul din sine. Asadar, duplicitatea nu e in sens
negativ, peiorativ, ci in sensul unui atribut in plus, autorul traindu-si viata pe mai multe
paliere, din care rafineaza bucurii si demersuri de constiinta.
Unele poeme sunt scrise la persoana intai, singular, cu autorul in centrul "lucrurilor�
cotidiene, egocentrismul sau fiind insa unul sfios, nicidecum sforaitor, sfidator. In alte
poezii foloseste un mod impersonal al verbelor (gerunziu),
ca o delicata forma de intelegere lucida a scurgerii timpului,
inclusiv al timpului propriu: "rasfoind cartea noptii/ in haina
tacerii/ ies din cuvant.� (poezia "Iesirea din cuvant�). Sau:
"aici incepe poemul/ citind, sacadat, litanii de stele...�
(poezia "Aici incepe poemul�).
Este multa tristete in versurile lui Lazar Ladariu, dar una discreta,
faurita din "picuri� de melancolie: "..batran azi privesc/ cum se
duc,/ rand pe rand,/ tacerile mele,..� (poezia "La umbra umbrei�).
Sau: "Adanca-n pasul meu e tot mai mult/ Tristetea ce afundul
scurma.� (poezia "Se-nalta gerul in tot cerul�). Si alaturi de
tristete este singuratatea: "Singuratatea trece in spate ducand
istoria ferfenita a clipei,...�(poezia "Iesirea din cuvant�). Sau:
"trec absent prin echilibrul singuratatii;�(poezia "Trec�). De altfel,
cele doua stari se gasesc si impreuna, explicit: "bratele
copacilor/ se ating/ supuse noptii,/ liniste cerand,/ sa auda ce
discuta/ tristetea cu singuratatea.� (poezia "Cu degete de aer�).
Tacerea este de asemenea o alta excrescenta a starii
poetului, un preambul necesar meditatiei: "Aici ajuns,/ la
sfarsit de urcus,/ in tacere astept ploaia...� (poezia "Doar de aici...�). Sau: "S-a spus
totul/ despre plans si tacere� (poezia "Pe toate ce port�).
Apoi apare cuvantul, dar si morala lucrului cu acesta, invatata pe filiera de sange: "Strabunii
mei...m-au invatat sa-nalt Cuvantul/ niciodata stramb,/...�(poezia "Ca o chemare�). Cuvantul
este pentru autor, "bagheta� magica necesara imblanzirii lucrurilor si fiintelor: "caini vagabonzi,
alungati din oras,/ ascultatori vin dupa cuvintele mele/...� (poezia "Dupa furtuna�). Si de aici se
ajunge la cel ce foloseste cuvantul, ca materie prima, metafizica, in arta sa, adica poetul:"in
redingota de litere trece poetul� (poezia "Mai tanar ca mine, timpul�), asemanator cu "Pururi
tanar infasurat in pixeli�, cum o spune, altfel, dar de asemenea profund, Mircea Cartarescu.
Lazar Ladariu sondeaza si develeaza neparcimonios lumile ce-l bantuie, aflate "aproapedeparte�:
"in haina cuvintelor/ poetul aude departe...�(poezia "Peisaj�). Si astfel, "in lan
de grau auriu;/ se coace Poemul luminii/ pentru inca o mie de ani� (poezia "Vis�).
Sunt si alte cuvinte-cheie ce apar cu o mai mare frecventa in versurile prezentului volum
de versuri: seara, cer, stele, lumina, dimineata, bruma, roua, speranta, etc, astfel incat, am
cautat, dupa aceste "semne�, in spirit de mic Hercule Poirot (personaj celebru din recuzita
scriitoarei de romane politiste, Agatha Christe), sa investighez timpul si locul scrierii poemelor.
Concluzia este fara de tagada, si anume ca acestea au fost scrise, preponderent, la orele mici
ale noptii, in momente de reverie involuntara sau indusa, cand probabil, dupa scrierea vreunui
articol dens, pentru cotidianul "Cuvantul liber�, din tocul ferestrei (fereastra, deschisa sau nu)
acesta devenea prietenul "carari-lor sure de bruma�, ce bateau inspre ziua, "coltul ierbii�.
Lazar Ladariu este un poet care, mataforic vorbind, cu medaliile de roua ale cuvintelor,
de pe pieptul diminetii, se lua (se ia) la tranta dreapta cu triumfalul cotcodacit al cocosilor,
ce anunta foarte matinal, o noua zi.
Cred ca Lazar Ladariu este, in general, un poet al crepusculului, al interferentelor de
lumina si intuneric, al tonurilor de...griuri colorate.
Am remarcat, cu totul deosebit, forta de transfigurare, dar si rotundul intru� idee, al unor
poeme precum: "Meditatie�, "In sinele meu ascuns�, "Se-nalta gerul in tot cerul�, "Trec,
de ce oare?�, "In urma creste�, "Repetat dialog al umbrelor�, "Viziune in februarie�,
"Aud�, "Doar de aici...�, "Coarda intinsului arc�, etc.
Este o poezie a resemnarii, al acceptului linistit al mersului lumii, al echilibrului firesc al
acesteia, unde moartea este singura certitudine. E o privire demna, scrutatoare si
intelegatoare, pentru ce este si ce va sa vina. Nimic in plus, nimic, in minus, totul
masurat...farmaceutic, inclusiv imprevizibilitatea ei.
Si totusi, asa cum aparenta liniste a marilor de la suprafata, ascunde in adancuri o mare
forfota, la fel sub acest "calm al valorilor�, Lazar Ladariu ascunde marea miscare de fronturi
de idei, in jocuri serioase de cuvinte, cu intelesuri polisemantice.
Voi reda incontinuare, in intregime, un poem, nu ca varf absolut al cartii, ci ca unul din
multele poeme de referinta: "In urma creste/ vremea mea dusa,/ aproape jumatate - iarba,/
aproape jumatate - copac;// arde-n metafora/ pasarea de sange,/ fluturele deodata cu sarpele
trece;// toate crengile durerilor mele/ se-nfratesc intr-o flacara-nalta/ prin fumul vazduhului;/
/ cu scancet pierdut,/ peste sat/ vantul se-ndoaie/ cu padure cu tot;// fara urechi,/ fara ochi,/
umbra singura rataceste/ sub ciresul �/ cap de far rosu;// mainile albe/ arcade-s prin apa
curata/ precum cerul,/ privirea saruta fruntea/ tristei mame eterne.� (poezia "In urma creste�).
Este, dupa mine, cea mai buna carte de versuri, scrisa si tiparita, pana acum de Lazar Ladariu!
Este si cartea unui prag psihologic, trecut de autor.
Este o carte in care din vena preaplinului sau de emotie, acesta a dat soldatilor de plumb
al lui Gutenberg, putere de a marsalui mirific prin cititor.
Daca Nichita Stanescu spunea ca trebuie sa i se dea fiecarui poet o medalie, pentru a avea
ce arunca pe fereastra, "Medalii-le de roua� (Editura Nico, 2014) ale lui Lazar Ladariu, altfel de
medalii, sunt cele ce trebuiesc prinse, ca talanti de pretiozitate, la reverul buneicuvinte!
RAZVAN DUCAN
Cartea unui destin,
in cautarea destinului unei carti
Ioana Heidel � "Dincolo de orizont�
La Sighisoara, a fost lansat romanul "Dincolo de orizont�, autoare Ioana Heidel, (Editura
Nico, 360 de pagini). Evenimentul a avut loc in "Saptamana Luminata�, lumina ce a patruns
nu numai prin ferestrele mari ale Librariei "Horia Teculescu� din Sighisoara, ci si in inimile
zecilor de iubitori de carte, care nu s-au lasat opriti din drum de vremea ploioasa. Au umplut
spatiul celei mai mari si frumoase librarii din judetul Mures, librarie patronata de doamna
Luciana Todea, ce cu sufletul mare si bratele deschise ne-a introdus in orizontul amintirilor
autoarei Ioana Heidel, pe care o caracterizeaza ca o persoana, laconica, sigura pe sine,
indrazneata dar si delicata. "Iata ca, in aceasta zi, vine cineva de dincolo de orizont ca sa
potenteze sarbatoarea Luminii cu lumina cartii "Dincolo de Orizont�.
Editorul cartii, Nicolae Baciut, scriitor si director al Directiei pentru Cultura Mures, care
de-a lungul carierei a citit, publicat si trecut prin filtrul cunoscatorului in ale scrierii foarte
multe carti, este fascinat de romanul Ioanei Heidel, roman captivant: "La Sighisoara, dupa
25 de ani, apare un nou prozator, care, intr-un fel, apartine si acestui spatiu, desi, Ioana
Heidel s-a nascut in comuna Goicea, localitate situata in sudul Olteniei, iar acum traieste in
Germania. Insa, prin casatoria cu un sas sighisorean, o parte din anii tineretii i-a petrecut la
Sighisoara. A lucrat la Saschiz si Sighisoara. Inca din vremea comunista s-a stabilit in
W�rzburg, oras unde traieste si astazi. Activitatea profesionala a Ioanei Heidel este foarte
bogata. In Romania, s-a calificat si a profesat meseria de inginer zootehnist, iar in Germania
s-a specializat in informatica si medicina.
Ioana Heidel este un autor de proza care a sfidat granite profesionale si geografice,
reusiind nu doar sa se integreze intr-o lume nou, ci si sa se autodepaseasca prin eforturi
demne de toata admiratia. Punand punct activitatii profesionale, ea a decis sa recupereze
si sa restituie tot trecutul ei, nu doar ca terapie, ci si ca evaluare detasata a unui destin
deloc liniar. Daca in proza romaneasca zonele epicului sunt cel mai adesea restrictive in
spatiu si timp, cartea Ioanei vine sa topeasca ca intr-un melting pot, tendinte si tentatii care
parcurg un trase lund, de la realismul anilor saizeci, la formulele postmoderniste de azi.
Autor surprinzator, fara o preocupare insistenta pe formule stilistic, scriind mai degraba
dintr-un instinct de povestitor hatru.
Cand am cunoscut-o, virtual, Ioana Heidel mi-a parut o autoare stranie, care vine dinspre
campia Olteniei, fara sa faca dintr-o astfel de origine o marca de personalitate.
Biografia autoarei a devenit poveste, narata la persoana I, iar personajul purtator de biruinta
developeaza din filmul vietii mai bine de o jumatate de veac, cu amintiri extrase inca din copilaria de
dinaintea cunoasterii limbajului, asa cum i-au fost relatate de mama ei, ori din exercitii de imaginatie.
Daca unor femei romanul le-a fost viata, altora viata le-a fost roman. Ioana Heidel e
regasibila in ambele ipostaze.
Romanul sau, autobiografic, e o spovedanie, o marturisire detasata despre tot ceea ce i sa
intamplat, mai mult sau mai putin relevant, in viata. E o scriere hemografica, autoarea se
scrie pe sine, prin extractii dintr-o o biografie densa si diversa.
Toata osteneala profesionala si existentiala a autoarei e dezvaluita in carte, cu bune si cu
rele, cu o sinceritate debordanta, dincolo si dincoace de orizontul asteptarilor sale.
Naratiunea are cursivitate, ritm, limpezime, umor, ironie, amaraciune, speranta, credinta,
dand biograficului relevanta literara si semnificatie morala. E cartea unui destin, in cautarea
destinului unei carti. Romanul Ioanei Heidel se citeste cu bucuria regasirii in lumi reale sau
imaginare, ca o restituire a unui timp care a fost sau ar fi putut sa fie.
Autoarea e si istoric si sociolog si etnograf, cuprinde faptul cotidian in firescul lui.
Dincolo de orizont e un debut la varsta deplinei maturitati, care anunta un prozator ce merita urmarit�.
Prof. Daniela Ciucan s-a aratat cucerita de romanul Ioanei Heidel: "Cartea merita citita, deoarece
are mesaj, surprinde viata cu ochii celui care devine in timp, fiecare privire oferind alta perspectiva.
Scriitura puternica a Ioanei Heidel te patrunde si balanseza cu cizelare de dantela alcatuirea
frazei care indulceste puterea scrierii. Te prinde si te cucereste si nu mai vrei s-o lasi din
mana. Atragatoare de la primele pagini, considerata o carte a vietii in dar, primita de la Dzeu,
pazita de ursitoare. O carte cu o viata in ea, amestec de misticism, realism, romantism.
Autorii scriu ca sa intrerupa o vesnicie si ca sa dea vesnicie cuvantului.�
Au mai luat cuvantul doamna Lucia Taralunga, director a bibliotecii "Zaharia Boiu� din
Sighisoara, care a facut consideratii despre nevoia de lectura.
Alaturi de bucuria Ioanei Heidel au stat prieteni, colegii din Saschiz, care in tinerete au
primit-o cu bucurie, Zaharie Calugar, Vaidasigan Teodor, membrii ai cenaclului "Creneluri
sigisorene�, Ana Munteanu Draghici, Anda Voican, cat si reprezentanti ai mass media.
Vadit emotionata, Ioana Heidel, in cuvantul de final, a multumit spunand: "Aceasta carte inseamna
pentru mine realizarea unei dorin?e, a unui vis. Mi-am dorit sa fiu recompensata pentru ceea ce am
dat toata viata. Mi-am dorit sa-mi simt bra?ele pline cu cel mai frumos cadou pe care l-as fi primit
vreodata, propriul destin adunat intre filele unei carti. Desi cred in vise, vedeam aceasta
dorinta de neatins, fiindca in viata, in ce ma priveste, mereu m-am retras la "coada� prioritatilor.
Insa acesta a fost sa fie destinul meu, fiindca nimic nu ramane nerasplatit. Sentimentele mele
sunt deosebite, v-as strange pe toti in brate, as urla de fericire, fiindca, sa traiesc aceste vremuri
este pur si simplu gigant. Vi se pare poate o exprimare exagerata, insa este adevarata.
Meritele nu sunt numai ale mele, ci si ale celor cu care impart acum trairile cu mine. Fara
puterea si capacitatea dumneavoastra de a extrage si scoate la viata esenta, cartea nu ar
avea niciodata locul ce i se cuvine, fie pozitiv, fie negativ�.
Ioana Heidel nu a crezut ca va publica acest roman, dar a avut aproape prieteni care au
indemnat-o la publicarea acestor memorii.
"Lansarea cartii la Sighisoara, a adaugat in incheiere Nicolae Baciut, este un gest de
reverenta fata de locul in care autoarea a descoperit sensurile profunde ale unei lumi in
cautarea propriei identitati.�
Suntem onorati nu doar sa cunoastem autorul, ci sa avem parte de memoriile Ioanei
Heidel, care a venit din Oltenia in Ardeal, a plecat in Germania dar a demonstrat ca romanismul
bate in pieptul ei, radacina romanului inca mai vlastareste si iata ca a adus roade. Model
bun de urmat. Felicitari si succes!
GABRIELLA COSTESCU, presedinte al Asociatiei literare "Creneluri sighisorene
