IOAN NENITESCU „ "poetul simtirii romanesti„

"Poetul care si-a dedicat intreaga viata insufletirii
idealurilor poporului roman�, Ioan Nenitescu, numele
lui, astazi, aproape uitat, s-a nascut la Galati, in 11
aprilie 1854, fiu al sotilor Stefan Vasiliu si Elisabeta
Zaharia. Numele sau � de poet � vine de la unchiul
sau, monahul Ilarion Nenita, care si-a pus amprenta
asupra nepotului sau si faptului ca noul nume avea
rezonanta latineasca, o moda a vremii.
In 1877, odata cu intrarea Romaniei in razboiul
ruso-turc, studentul Ioan Nenitescu se inroleaza
voluntar, scriind, la plecare, poezia "Adio mamei�, in
care-i cerea acesteia "De e scris sa mor, atunci sa
nu plangi, ci cu mandrie/Sa-ti amintesti de fiu-ti care
drept a pasit spre datorie�. E sublocotenent in
Regimentul 13 Dorobanti, participand la asaltul
redutelor Grivita 1 si Grivita 2, unde este ranit. Pentru
faptele sale de vitejie este decorat cu distinctiile
"Steaua Romaniei� si "Virtutea militara�.
In timpul razboiului scrie cateva poezii: "Inalta-te�,
"Invocare�, "Plugul roman�, "Dupa 27 august�, in
care zugraveste faptele eroice ale ostasilor romani
pentru dobandirea Independentei, inscriindu-se,
astfel, in galeria "reporterilor de razboi�, alaturi
de pictorii Nicolae Grigorescu sau Carol Pop
de Szatmari.
Dupa razboi, in toamna anului 1878, s-a inscris la
Facultatea de filozofie si arte din Berlin, dedicandu-se
studiului filozofiei, esteticii, etnografiei, pedagogiei,
mitologiei antice, istoriei folclorului european,
sub indrumarea unor vestiti profesori, studiile
incheindusi-le la Leipzig (in 1886), cu o lucrare
de doctorat de mare profunzime despre filozofia
lui Spinoza.
In Germania scrie o poezie, "Tara mea�, o calda
oda inchinata patriei natale! "Acolo unde-s �nalti
stejarii/ Si cat stejarii �nalti imi cresc/Feciori
cu piepturile tari/Ce moartea-n fata o privesc��.
Debuteaza, in volum, cu versuri inspirate din natura,
inchinate lui Vasile Alecsandri � idolul sau. Primul
volum se intituleaza "Flori de primavara� (1880), urmat
de poemul "Soimii de la Razboieni� (1882).
La Iasi, in 1882, participa, ca "audient� al
Facultatii de litere, la sedintele Junimii. Chiar Titu
Maiorescu noteaza in "Insemnarile sale zilnice�
ca, in 28 octombrie 1882, tanarul Nenitescu a
participat, alaturi de alti 23 de membri ai cenaclului
la lectura poemului "Luceafarul� al lui Eminescu,
a unei nuvele scrise de Nicu Gane si unde
Alecsandri a povestit din viata sa.
Ioan Nenitescu, desi a scris si alte poeme romantice,
ramane in istoria literaturii romane si in constiinta
neamului sau cu poemele de inspiratie istorica si inalt
patriotica, asa cum sunt: "Moartea lui Decebal�,
"Voievodul Stefan�, "Mihai Voda Craioveanu�, dar mai
ales "Pui de lei� ("Eroi au fost, eroi sunt inca/Si-or fi in
neamul romanesc��), "Vointa neamului�, lucrarile
pentru uz didactic, rememorari istorice etc.
La doar 47 de ani se stinge din viata, in 1901, dupa ce
intreaga viata si-a inchinat-o scrisului si insufletirii
neamului sau. Despre acest poet, azi cvasinecunoscut,
pentru ca poeziile sale au devenit aproape folclor, au
scris putini comentatori, din care as aminti totusi pe:
G. G. Ursu, G. Calinescu, N. Adaniloaie, Corneliu Stoica,
A. D. Xenopol, Rodica Florea, Gh. Vrabie, Ioan Massoff.
"Poet si cetatean patriot�, a fost profesor, corespondent
al mai multor publicatii literare, om politic, motiv
pentru care i s-a dezvelit, in 1917, un bust in Piata
Prefecturii din Tulcea (unde a fost o vreme prefect),
lucrare a sculptorului Spathe, din pacate, distrus de
bombardamentele inamice, si refacut pe Aleea
personalitatilor din Tulcea.
Inchei mica mea pledoarie pentru cunoasterea
unui mare patriot roman cu versurile poemului
VOINTA NEAMULUI, pe care-l recomand cu caldura
ca imn al Uniunii Nationale "Vatra Romaneasca�,
intrucat sintetizeaza toate idealurile si aspiratiile
romanilor adevarati:

"In tara noastra romaneasca vrem insine stapani sa fim

Si stapanirea tarii noastre cu nimeni s-o impartim.

Si nu vrem noi, romanii, fruntea in veci la nimeni s-o plecam,

Si din mosie nicio palma, o unghie n-o sa lasam.

Nu vrem sa inchinam popoare sub mandru sceptru romanesc,

Ci sa traim viata noastra si dreptul nostru stramosesc.

Nici la rapiri ne zboara gandul, dar vai! acelui ce-a-ndrazni

Stirbiri mosiei a ne face� El cu viata va plati!

Caci pe mosia cea strabuna vrem insine stapani sa fim

Si stapanirea ei cu nimeni nu cugetam s-o impartim,

La 160 de ani de la nasterea acestui "poet al
neatarnarii�, ne aplecam sfiosi fruntea in amintirea
memoriei sale.

Lasă un comentariu