SAT NATAL
(Elegie)

Langa codri, in Ardeal

Si in inima de tara,

Plange satul meu natal

Dup-acei care-l lasara.

Multe case cu gradini

Astazi par fantome mute;

Cresc in preajma lor ciulini,

Palamide si cucute.

Satul zace-ncremenit

Si fantanile-n camp seaca.

Multe merg spre un sfarsit,

Primaveri tot vin si pleaca.

Nu vezi fete si feciori

La petreceri populare,

Doar la sfinte sarbatori,

Vin dragi oaspeti cu-ajutoare.

Vezi duminica, prin sat,

Tot batrane greu muncite,

Foste la cuminecat,

Toate-n negru primenite�

Buni sateni, pe veci, s-au dus

In ticsite cimitire,

Implorand pe Cel-de-Sus

Si-ajungand doar amintire.

Unii fost-au alungati

De ce statul le impuse

Si ramas-au stramutati,

Dar si valul rau se duse.

Venetici vor stapani

Vatra noastra parasita;

Ei si timpul "ne-or cinsti�

C-o uitare nesfarsita!

Lasă un comentariu