„"SI, PENTRU MINE, ALBASTRA MEREU„

Distribuie pe:

Zilele acestea mi-am amintit de intamplarile de pe
front pe care mi le povestea iubitul meu parinte, prin
cate a trecut, in toamna lui 1941, el si regimentul lui
(alaturi de nemti), in batalia pentru Sevastopol, apoi,
pe drumul de intoarcere acasa.
Unchiul Nastasie, fratele mai mic al tatei, imi
povestea si el, cand venea pe la noi, sau mergeam noi
pe la el, despre toate prin cate a trecut in 1942, ca
soldat in Armata Romana, care a ajuns "cu frontu�,
pana la Cotu� Donului�. Intotdeauna, cand cei doi frati
depanau amintirile de pe front, isi aminteau de fratele
lor mai mic, Stefan, cazut la datorie, in 1944, in luptele
Armatei Romane (alaturi de rusi) pentru eliberarea
Ardealului. Mai pastrez si azi o scrisoarea pe care
tata punea mare pret. E o scrisoare de pe front a fratelui
Stefan. Coala de hartie este ingalbenita de vreme, dar
cerneala mov, cu care sunt scrise caligrafic cuvintele,
are si azi un fel de prospetime, staruie pregnant pe
coala ingalbenita de vreme.
�Dinspre tarmul Crimeii, vanturile poarta valurile si
spre tara noastra, facandu-ne, intr-un fel, vecini
nemijlociti ai nelinistii asemanatoare cu marea in
furtuna. De-abia de-acum incolo, dupa Referendum,
valurile potrivnice vor creste, odata cu adancirea
conflictului ruso-ucrainean si cu sanctiunile
(deocamdata ale) UE, SUA, Japonia, vizand Rusia.
In fapt, locuitorii peninsulei, a carei independenta
a fost recunoscuta de Rusia, vor fi cei care vor resimti
direct trecerea in grija mamei Rusia.
Sa speram, noi, romanii de dincolo si de dincoace
de Prut, ca "furtuna� care loveste acum Crimeea se
va linisti, iar Marea Neagra va redeveni albastra, va
oglindi in apele ei privirea senina a Cerului!
Privesc pe Internet poze cu orasul Sevastopol, acolo
unde a ajuns tata "cu frontu��, in 1941. Poate chiar
pe-aici, pe aceasta strada au trecut in mars victorios
trupele romane si germane�! Ce se va intampla aici,
cu oamenii de-aici, cum va fi viata lor de-aici incolo?
Mai buna, mai rea?
Privesc o alta poza, deosebit de frumoasa! Frontal
si in prim-plan e Marea Neagra vazuta de pe o terasa
de pe tarm. Marea e linistita si senina, precum cerul
care se reflecta in ea. Ici, colo, cate o "pata� cu
irizari de verde-albastru.
Nori albi, pufosi, valuresc lin pe intinderea albastra!
Este atata frumos, liniste si pace aici, in (acest)
Sevastopol!
Incerc un transfer sincretic al acestei minunate
imagini in sunete muzicale. Caut un fundal muzical
potrivit cu�razboiul rece din Crimeea. Caut pe alt site
muzica lui� Grieg! Pare paradoxal! Chiar daca Marea
Neagra e una sudica (raportata la Nordul fiordurilor),
eu, unul, "vad� corespondentul coloristic al muzicilor
lui Grieg in verde-albastru.
Or, verdele marilor (nordului si sudului) e unul de
compozitie, la care contribuie si reflexele albastre ale
cerului (nordului si sudului). Muzica lui Grieg (aparent)
rece, paradoxal, incalzeste, infrumuseteaza imaginea!
La urma urmelor, de ce n-ar suna bine muzica
fiordurilor la malul Marii Negre, la doi pasi de
Mediterana?!
�Ce se aude? E sunetul unduirii valurilor, apropiindu-se
de tarm, sau clapele pianului valurind manate
de maiestria pianistului absolut, care este Natura?
Depinde de privitor-ascultator!
Ce bine-ar fi ca natura umana sa priveasca de-a
pururi frumusetile lumii, frumusetea si sfintenia vietii
daruite de Dumnezeu ca pe daruri de mare pret, daruri
supreme, care trebuie aparate, nu distruse cu arme
conventionale si neconventionale�!
Valabil de la nord la sud si, mai ales, de la est la vest,
de la Moscova la Washington!
Sper si cred ca oamenii Pamantului vor regasi placerea,
frumusetea, sensul inalt si moral al locuirii planetei in
armonie cu Natura, in pace si buna intelegere, in iubire
unii pentru altii si pentru Dumnezeu!
Mai cred, precum Cella Serghi, ca "oamenii de buna
credinta se cauta si-si dau mana, intinzand peste
pamant o punte ca un curcubeu pe cer�
Marele scriitor rus F.M Dostoevski spunea in
"Adolescentul�, acum aproape 140 de ani: "Vremurile
noastre sunt vremea mediocritatii, a lipsei de
sentimente, a pasiunii pentru incultura, a lenei, a incapacitatii
de a te apuca de treaba si a dorintei de a
avea totul de-a gata�. Cat de actuale sunt aceste
cuvinte! Si la Moscova, si la Washington! Si la noi, in
Romania, la malul Pontului Euxin, in fosta Dacie Felix!
Iata mai jos un fragment din poezia "Carmacii�, scrisa
de Alexandru Vlahuta in 1881:
"Cum sa mai vedem in tara, cinste, munca, propasire/
Cand spoiala azi e totul, cand vezi ca prin lingusire/Si
fatarnicii, netotii, au ajuns asa departe!/Cum sa-ti mai
trudesti viata, ca sa-nveti putina carte/Cand te uiti
ca-n asta tara, data prada celor rai/Inteleptii sunt
victime, ticalosii sunt calai!�
Si totusi, sper si cred ca si aici, in aceasta parte de
lume, va aparea soarele, cerul se va reflecta senin,
albastru mereu, in Marea Neagra! Mai cred ca vorbele
Poetului vor fi acoperite de realitate:
"Om intre oameni pe o planeta/ Unde atatia pier
expirati/Dunarea-mi poarta setea secreta/Am o pecete, sunt
Muntii Carpati/ Eu sunt stapanul patriei mele/
Adeverinte ca sunt n-am cersit/In reverinte
si temenele/Neamul meu nu e rostogolit (...) Marea
mea neagra poarta-mi Carpatii/In adancimea lacasului
tau/ Tu ce esti neagra doar pentru altii/Si pentru mine
albastra mereu�.
Fie ca in partea aceasta de mare, niciodata sa nu
se adune norii negri ai urii, ai neiubirii, fie ca aici sa
dainuie albastrul cerului infinit!

Lasă un comentariu