Chiar daca evenimentele antiromane
sti, care au avut loc in
zilele de 10 si 15 martie 2014, n-au
avut incarcatura dramatica a
agresiunii si violentelor fizice din
martie 1990, ele se inscriu in
totalitate in categoria acestora,
prin efectul lor injositor si demoralizator
asupra romanilor
transilvaneni, in
general, si al muresenilor, in special, care pentru a
nu stim a cata ora se simt abandonati
de catre cei care au datoria
sa le apere, daca nu siguranta,
cel putin demnitatea. Daca in
urma cu 24 de ani, romanii au
inteles circumstantele speciale
de atunci, prin lipsa institutiilor de
aparare a statului, destructurate
si timorate, acum s-a putut vedea
cu ochii liberi cum autoritatile statului, cei carora le-au dat votul
pentru a-i conduce si apara s-au
"volatilizat�, tragand pur si simplu
obloanele, lasand Transilvania
prada unor manifestari iredentiste
si sovine, separatiste si
autonomiste fara precedent.
Atitudinea aceasta neinterventionista,
nu atat in faza
desfasurarii manifestatiilor,
care s-au dovedit
extrem de provocatoare si
jignitoare pentru o intreaga tara
si un popor, cat in cea a aprobarilor,
a conditionarii manifestarilor
de un comportament
decent. Modul superficial in care
s-a negociat pe aceasta tema si
larghetea cu care s-a dat frau
liber comportamentului extremist au dovedit
din plin romanilor ca tara nu dispune de
autoritati capabile sa le apere, nici demnitatea
si nici granitele. Adica, ungurii se
autosarbatoresc subtire la ei acasa, in
schimb, se lafaiesc si fac demonstratii de
forta pe teritoriul altor state, in special al
Romaniei, pe care guvernantii il pun cu
atata generozitate la dispozitie, stiindu-se
din capul locului ca aceste manifestari au
menirea de a lovi in valorile fundamentale
ale propriei tari, in demnitatea romanilor.
In aceste doua zile in care, nu romanii, ci
altii s-au simtit stapani la noi acasa,
autoritatile statului au dat dovada de o
lasitate iesita din comun, sora cu inalta
tradare, si in acelasi timp de josnica
slugarnicie fata de aceleasi forte oculte
care de peste doua decenii se opun cu
darzenie procesului de renastere a
Romaniei. Asa de pilda, daca pornirile
acestea de a se sarbatori, cand au ei chef,
pe teritoriul altor state, candva supuse sau
presupuse a fi supuse lor, intr-un fel sau
altul, au fost interzise in Slovacia si
Iugoslavia, de ani de zile, de ce Guvernul si
Presedintia n-au procedat in consecinta?
De unde atata generozitate pentru o tara Ungaria, pentru o etnie � maghiarii, care nu
numai in decursul secolelor, dar si acum,
dovedesc prin ceea ce intreprind o ostilitate
totala fata de romani si Romania. Mai era
oare nevoie de o dubla demonstratie pentru
a ne dovedi, noua insine, cum stau lucrurile
din aceasta perspectiva?
Explicatia la aceasta capitulare totala in
fata unor tendinte si forte vadit antistatale
si antinationale sunt cardasia si complicitatea
ce se manifesta si domina scena
politicii romanesti de peste doua decenii.
Nu numai la nivel de partide, ci si la cel de
institutii fundamentale ale statului, cum ar
fi Guvernul si Presedintia. Intr-adevar,
pestele de la cap se impute, si lucrul acesta
ni l-au dovedit cu claritate cele doua
institutii de prima marime ale statului, si capii
lor: presedintele Traian Basescu, cat si
premierul Victor Ponta, care, desi aparent
"la cutite� in problemele cotidiene ale tarii,
franandu-se unul pe altul, pentru ca
romanilor sa le mearga "mai bine�, sunt pe
aceeasi lungime de unda atunci cand se
pune in discutie "problema maghiara�, fie
ca ea vine din exterior, pe filiera Victor Orban,
via Traian Basescu, fie din interior, pe cea a
lui Kelemen Hunor, via Victor Ponta. Si unii,
si altii, prin atitudinea si comportamentul lor
au dovedit si dovedesc tarii cat de mici sunt,
ca pentru ei conteaza mult mai mult
satisfacerea unor hataruri tovarasilor lor de
partide (apartenenta la Partidul Popular European,
in cazul Basescu-Orban, sau la coalitia
guvernamentala, in cazul Ponta � Hunor), decat
apararea verticalitatii si demnitatii statului
roman, a cetatenilor acestuia, nu numai pentru
voturile primite, ci si prin prevederile constitutionale.
Pentru ca apararea demnitatii romanesti,
a integritatii statale sta inscrisa la loc de cinste
in Carta fundamentala a tarii, iar pentru confirmarea
unui asemenea angajament depune
juramant la investirea in functie. Romanii se
intreaba pe buna dreptate unde au fost de 10 si
de 15 martie presedintele Romaniei si primul
ministru al Guvernului Romaniei si cum au
vegheat ei la evenimentele care au pus natiunea
pe jaratic in urma jignitoarelor manifestari ale
hungarismului drezlantuit?
Si unul, si celalalt,
adica amandoi, s-au multumit cu pozitia strutului,
primul ascunzandu-se dupa paravanul mitingului
impotriva accizelor la carburanti, organizat strategic
tocmai pentru a-i camunfla duplicitatea,
iar al doilea a intins-o, probabil, ca de obicei, in
strainatate. Mai pe romaneste "a sters putina�
in stilul sau caracteristic de "mare barbat al
tarii�, nu insa inainte de a transmite un mesaj
magulitor, "in dulcea limba a fratilor nostri�, pe
care a si invatat-o de la Frunda, ca pamantul
Transilvaniei le este pus la dispozitie pentru a-l
terfeli cum vor. Si, intr-adevar, maghiarii bastinasi incurajati de capetele infierbantate ale
celor veniti de aiurea , de prin toate colturile
lumii si indeosebi din tara vecina nu l-au
dezamagit. Au facut din Romania si din "romanii
opincari�, "troaca de porci�. I-au transformat
intr-un sac de box, unde, dupa ce s-au saturat
sa-l loveasca, l-au taiat bucati, l-au scuipat si
l-au aruncat la gunoi, neuitand sa se si exprime
adecvat: "Opincarilor, plecati acasa!� "Tinutul
secuiesc nu e Romania!� etc. Asa, da, mod
sarbatoresc si civilizat de a te manifesta!
Ca e Basescu, ca e Ponta, ori altcineva,
mersul evenimentelor din ultimii 23 de ani ne-a
demonstrat ca interesele de partid sunt de cu
totul alta factura decat interesul national. Ei nu
apara Tara. Nici linistea si nici integritatea
acesteia. Ei isi apara pozitia dobandita, cu
sprijinul nostru, si propriile interese. De aceea,
nadejdea e numai in noi. Sa ne unim deci si sa
facem front comun pentru a ne apara "saracia,
si nevoile, si neamul�.
Sa dovedim lumii ca suntem aici, ca existam
si ca suntem noi, cei multi!
Sa speram ca acest al doilea "Martie Negru�
nu se va mai repeta, iar noi, romanii, vom invata
din toate acestea. In acelasi timp, autoritatile
locale sunt somate sa se gandeasca de doua
ori, daca vor mai aproba asemenea manifestari,
care in final au un cu totul alt scop decat cel
sarbatoresc. Iar de amenintari si de jigniri nu
mai avem nevoie! Ajunge!
