Stratul limbii romane (XXXI)"/>

"Mult e dulce si frumoasa„„
Stratul limbii romane (XXXI)

Verbul

Imi propun sa fac o comparatie intre diferitele definitii ale verbului, folosind
varii surse bibliografice. "Verbul este partea de vorbire flexibila care se conjuga
si exprima actiuni sau stari. De exemplu: a munci, a sedea, a inflori, a se intari, a
admira. (Gramatica Limbii romane, vol. I, Editura Academiei, p. 202).
"Verbul este o parte de vorbire flexibila caracterizata morfologic prin categoriile
de mod, timp, numar si persoana. Modul si timpul sunt proprii verbului. Diateza,
alta categorie specifica verbului, nu se poate defini in termeni morfologici. Semantic,
verbul denumeste actiuni, stari, procese, iar sintactic, apare ca centru al
unei propozitii�. (Theodor Hristea, Sinteze de Limba romana, Editura Albatros, Bucuresti,
1984, p. 234). Ex: "Cel umil nu poate cadea nici de sus, nici greu. (Publius Syrus � sec. I i.Hr.).
"Verbul este partea de vorbire flexibila care exprima actiuni in sensul larg al
acestui termen: actiuni propriu-zise, procese, stari�. (Mioara Avram, Gramatica
pentru toti, Editura Academiei, Bucuresti, 1986, p. 150).
Autoarea diferentiaza "actiuni in sensul larg al acestui termen� si "actiuni propriu-zise�.
In aceeasi sursa bibliografica, se mentioneaza frecventa verbului in raport
cu celelalte parti de vorbire "este bine reprezentata numeric � a doua dupa
substantiv � fiind in continua imbogatire�.
Verbul este partea de vorbire cu cea mai bogata flexiune (numai la diateza
activa are 86 de forme). Ex: "Chiar si un fir de par isi are umbra sa�. (Publius
Syrus � scriitor latin, sec. I i. Hr.).
Manualul de liceu (Florin D. Popescu, Limba romana, EDP, Bucuresti, p.
165) adauga definitiei "modificarea unei stari� exemplificand cu verbele
a inflori, a se ingalbeni.
O definitie in care se renunta la sintagma "parte flexibila de vorbire�, o formuleaza
Alexandru Tosa in Elemente de morfologie, Editura Stiintifica si Enciclopedica,
Bucuresti, 1983, p. 87.
"Verbul este cuvantul cu sens lexical gandit ca un continut notional in care se
reflecta feluritele ipostaze ale miscarii�. (miscare = actiune; nonmiscare = stare
sau poate o miscare a gandului).
Prima parte a definitiei o intalnim si la numeral: "numeralul este cuvantul cu sens
lexical gandit ca o notiune a cantitatii, diferentiata pe unitati�, dar si la pronume:
"cuvantul cu sens lexical gandit ca o notiune cu o treapta de abstractizare mai
inalta decat notiunea cuprinsa in sensul lexical al substantivului��.
Renuntarea la sintagma "parte de vorbire� ar putea fi motivata prin considerarea
actului comunicarii intr-un flux al gandirii. Ex: "Se cade sa fie rar ceea ce ai vrea
sa fie multa vreme scump�. (Publius Syrus)

Intr-o paranteza deloc stiintifica, as prezenta raspunsul "unui bade� la
intrebarea: "- Ce faci, bade, stai?�... "Stau si cuget!�.

Stratul limbii romane (XXXI)">

Lasă un comentariu