Necrutatoarea uitare ticalosita a lumii

Distribuie pe:

Intr-o zi insorita a inceputului primavaratic,
avand in oglinda-mi aparatului de
pozat maretia Muntilor Fagaras, troieniti de
zapezile iernii si ale "Zilelor babelor�, imi
purtam pasii pe aleile dintre mormintele unui
mult prea linistit cimitir de la margini de sat
romanesc si transilvanean. Intr-un fel, chiar
ma bucuram ca e atat de multa liniste, daca
n-ar fi fost sa ma intristeze faptul ca pe
mormintele lui lipseau acele flori puse de
mana si inima omului bun, milos si milostiv!
Noroc ca, printre multimea buruienelor
vestejite, intrezarisem, furisandu-se, albii
ghiocei si inmiresmatele viorele! Suparat si
intristat, precum eram, ma gandeam ca
gasisem inca o dovada a nemiloasei uitari
ticalosite a lumii! Oriunde s-ar afla ea! Mai
ales aici, la noi, in frumoasa si dezmierdata
Romanica! Iar paguboasa si necrestineasca
uitare era si mai de neinteles,
gandindu-ma ca acel cimitir intentionat a
fost asezat in calea trecatorului. Fiind randuit
dincolo de un lung gard, si el aflat in ruina
nepasarii din acea vecinatate a Vaii Oltului si
a trecatorii sale, Turnu Rosu. Deci, intr-un loc
cat mai nimerit. La rascruci de ape si de
drumuri de munte, presarate crestineste cu
sfinte Cruci si Troite, pentru inchinarea si
rugaciunea trecatorului grabit!
Acel cimitir adaposteste, intru neuitare si
readucere aminte, aproape 200 de morminte.
Si tot atatea insemne funerare, purtand
inscrisuri de nume din care nu lipsesc cele
ale romanilor Ion, Gheorghe, Vasile si Nicolae;
ale nemtilor Hans, Fritz si Helmuth, ca si ale
ungurilor J�nos, Miklos si Istv�n. Din lapidara
lor lectura aveam sa deslusesc fragmentele
unor stiute sau nestiute fapte de vitejie. Pentru
ca intreaga poveste a fiecarui Erou, din toate
timpurile si din toate razboaiele si batalii,
mortii au dus-o cu ei in mormant. Iar de n-ar fi
numele lor, acele cruci ar deveni niste
anonime insemne funerare! Pentru ca puterea
mintii mele, ca si cele mai vii amintiri, nu pot
acoperi, in timp, decat intamplari locale. Ca si
cateva dintre povestile si legendele celui
de-Al Doilea Razboi Mondial. Acele morminte,
ale Cimitirului International al Eroilor, de la
marginea satului sibian Sebesul de Jos, fiind
sapate in vremea cand, in transeele frontului
din vecinatatea acelui sat, tanarul scriitor,
sublocotenent rezervist, Camil Petrescu
(1894-1957) asternea, pe filele caietului din
ranita de razboi, cele dintai pasaje ale
viitorului sau roman "Ultima noapte de
dragoste, intaia noapte de razboi�!

PS. Stau si ma intreb, neasteptand niciun
fel de raspuns! Nici cel sincer. Cu atat mai
mult, cel suparator de neadevarat si de
mincinos! De ce si pentru cine au luptat
acei eroi romani din trecutul istoric si
glorios al acestui neam!? Daca noi, cei deacum,
nu avem grija Tarii, a Pamantului ei,
a Limbii vorbite, a acelei scrise academic
si a celei cantate popular pe ulitele
satelor� Ca si in stranele si altarele celor
doua Biserici Surori ale Neamului Romanesc!

(ioan.vulcan@yahoo.ro)

Lasă un comentariu