ION CREANGA SI PIATA IMOBILIARA

Nu stiu altii cum sunt, dar eu,
si azi, cand sunt in primavara
(copilaria) varstei� batranetii,
iubesc povestile, cartile de
povesti! Mi-au fost dragi povestile, din prima copilarie! Mi-era
drag sa le-ascult, povestite (unele,
inventate pe loc) sau citite de
tata din cartile "de specialitate�.
O vreme, chiar si dupa ce am
invatat sa citesc, am pastrat
rasfatul povestilor spuse-citite
de tata, dar a venit si ziua cand
a inceput exercitiul "autonomiei�
cititului.
Imi amintesc bine si azi - parca
a fost ieri! - prima poveste pe care
am citit-o singur: "Fat frumos din
lacrima�, de Mihai Eminescu. Era
o carte de format mai mare, cu
coperti cartonate, ilustrate. In interior,
paginile de text alternau cu
pagini ilustrate, infatisand momente
ale povestii.
�Ei, dar iata ca amintirile din
copilarie imi bat la poarta sufletului!
Le deschid bucuros! Ne
asezam la� povesti!
Printre amintirile din copilarie
este una chiar cu "Amintirile din
copilarie� ale lui Ion Creanga.
Intr-un articol mai vechi, "Strazile
au amintiri� (aparut in FlAP),
evocam fascinanta biblioteca a
Liceului "Nicolae Balcescu� (actualul
Colegiu National "Carol I�):
"Intram aici, in biblioteca, adevarat
sanctuar, la inceput, doar din
motive de lectura obligatorie, mai
tarziu, doar de drag de carte, de
slova scrisa. Pe pereti, portrete in
sepia cu Eminescu, Creanga,
Caragiale, Cosbuc. Intram in acest
spatiu cu sfiala, parca sa nu
deranjez aceasta adunare vie, ca
un cenaclu, pentru ca aveai
impresia ca poetii, scriitorii, asezati
in filele cartilor bibliotecii, dialogau,
citeau din operele lor, lucrand la
editii adaugite...�.
Ei bine, de-aici, de la biblioteca
scolii am imprumutat "Amintirile� lui
Ion Creanga � "lectura obligatorie�!
Cateva zile la rand nu m-am dezlipit
de carte! Am rugat-o pe bibliotecara
(o doamna amabila, tare de treaba)
sa-mi faca mai multe "prelungiri� si,
uite-asa, am pastrat cartea si in
vacanta mare! Imi luam cartea si
mergeam sa citesc in parculetul
Catedralei Mitropolitane "Sfantu
Dumitru�. Aveam eu, aici, banca
mea preferata, langa clopotnita de
lemn, la umbra, vizavi de una dintre
fatadele laterale ale Casei Baniei,
resedinta Banilor olteni, azi, sectia
de Etnografie a Muzeului Olteniei.
Falticeniul, targul in care nu
se-ntampla niciodata nimic (vorba
lui Sadoveanu), ajunge sa faca ratting,
cu o stire din sfera pietei
imobiliare, ambalata cu... amintirea
(numelui) lui Ion Creanga.
Inainte de acest context... imobiliar,
numele lui Creanga n-a mai
"prins� demult vreo pagina de ziar,
un spatiu cat de mic in vreo emisiune
culturala la vreo televiziune!
N-are loc de alti clasici: Bianca,
Cristea, Oana, Pepe, Andreea,
Sanziana etc., clasicii in viata ai
divertismentului de la malurile, mallurile
si malurile Dambovitei.
Citesc prin ziare, vad si ascult pe
la diverse televiziuni despre casa din
Falticeni, unde a stat Ion Creanga,
cat a fost elev la Scoala catihetica.
Proprietara de azi a casei cere
Statului, daca e dispus sa cumpere
casa, un pret exorbitant, 400.000 de
euro. La o evaluare obiectiva, casa
valoreaza cam de 10 ori mai putin!
Nu stiu care sunt evaluarile doamnei,
dar, probabil, domnia sa vrea sa
intre pe piata imobiliara, sa vanda
constructia la pachet cu... povestea,
cu... amintirea lui Ion
Creanga cu tot!
Statul nu va plati o asemenea
suma, niciodata. In acest caz,
bine face!
Este foarte posibil ca la 1 martie
sa se vorbeasca foarte putin sau
deloc despre Ion Creanga, locatarul
etern, cu mutatie definitiva in Istoria
Literaturii Romane.
De aceea, va propun, dragi cititori,
sa ne-ntoarcem in copilarie, la
scoala, si sa ne...amintim, sa recapitulam,
acum in preajma zilei de 1
martie, fragmente din lectia Ion
Creanga-biografie. Sa ne amintim, in
principal, fragmente din viata marelui
povestitor, de la nastere pana la
"episodul� Falticeni. Cred ca ar fi
de-ajuns pentru ca, apoi, fiecare
dintre noi sa... accesam carti
virtuale sau reale, despre viata si
opera lui Ion Creanga.
Acum 177 de ani, la 1 martie 1837, se
nastea, la Humulesti, Ion Creanga,
primul dintre cei 8 copii ai lui Stefan
a Petrei Ciobotariul si ai Smarandei
Creanga. O alta data a nasterii, 10
iunie 1839, avanseaza Gheorghe
Ungureanu, bazandu-se pe un act
din mitrica (condica) satului Humulesti,
mosia manastirii Neamtului, ocolul
de Sus. In acest caz, Nica s-ar fi
nascut in acelasi an cu Smaranda
Humulescu (nascuta in 5 septembrie
1839), nimeni alta decat Smarandita
popii, devenita personaj in "Amintiri�.
Totusi, biografii i-au dat crezare lui
Ion Creanga si nu actelor. Autorul
"Amintirilor� a afirmat in mai multe
ocazii publice ca data nasterii sale
este 1 martie 1837.
In 1846 incepe scoala primara in
sat, cu dascalul Vasile a Ilioaiei. In
primavara lui 1847, badita Vasile e
luat in armata cu arcanul, si Nica
invata carte cu batranul dascal
Iordache (farnaitul). Peste un an
moare si dascalul Iordache, de
holera, astfel ca Nica ajunge la
scoala invatatorului Nicolae Nanu
din Brostenii Irinucai. Dupa o
scurta instruire cu un psaltist de la
biserica Adormirea Maici Domnului
din Targu Neamt, Nica intrerupe o
vreme scoala.
In 1853, sub numele Ion Stefanescu,
urmeaza clasa a treia primara la
Scoala Domneasca de la Targu
Neamt. Aici, Ion Stefanescu (Creanga)
il are ca profesor pe preotul Isaia
Teodorescu (Popa Duhu). In 1854,
Nica termina clasa a IV-a si se
inscrie cu numele Ion Creanga (pe
care nu-l va mai parasi) la Scoala
catihetica din Falticeni unde il are
ca profesor pe Nicolae Conta,
fratele colegului sau de la Targu
Neamt, (viitorul filosof) Vasile Conta.
In 1855, la recomandarea lui Nicolae
Conta, patru "clirici�, printre care si
Ion Creanga, sunt primiti in anul doi
la Seminarul din Socola. Cat a stat
la Targu Neamt, 1854-1855, Creanga
a locuit o vreme in casa de pe ulita
Radasenilor (azi, str. Ion Creanga)
"evaluata� de proprietara de azi
la 400.000 de euro.
De-aici incolo, nadajduiesc sa va fi
(re)trezit interesul pentru povestea
vietii lui Ion Creanga. O viata ca o
poveste, o poveste adevarata, cu si
mai bune, si mai rele...
O viata luminata de prietenia cu
Luceafarul poeziei romane. Inchei
aceste randuri cu un fragment
dintr-o scrisoare a lui Ion Creanga
catre Mihai Eminescu:
"Badie Mihai! Ai plecat si
mata din Iesi, lasand in sufletul meu
multa scarba si amareala. Sa deie
Dumnezeu sa fie mai bine peacolo,
dar nu cred. (...) Dar, iarta si
mata, caci o prietinie care ne-a
legat asa de strans nu poate sa
fie rupta fara de ciuda din partea
aceluia care ramane singur.
Aceasta epistolie ti-o scriu in
cerdacul unde de atatea ori am
stat impreuna, unde mata, uitandu-te
pe cerul plin cu minunatii, imi
povesteai atatea lucruri frumoase...
frumoase...de coscogeamite
om ca mine, gandindu-se la acele
vremuri, a inceput sa planga...
Badie Mihai, nu pot sa uit acele
nopti albe cand hoinaream prin
Ciric si Aroneanu, fara pic de
ganduri rele, dar din dragostea cea
mare pentru Iesul nostru uitat si
parasit de toti. Si dimineata cand
ne intorceam la cuibar, blagosloviti
de aghiazma cea fara de
prihana si atat iertatoare a
Tincai, care ne primea cu alai,
parca cine stie ce nelegiuire am
faptuit si noi. Ti-as scrie mai
multisor, insa a venit Enachescu
si trebuie sa plec cu dansul la
tipografie. Cu toata dragostea,
Ionica. Iesi, decembrie 1877�

Lasă un comentariu