Ne intrebam, deseori, de ce treburile merg prost in Romania. Printre
multe alte raspunsuri, unul de baza este ca nu avem linistea
necesara pentru a ne ocupa de marile noastre probleme si proiecte.
Pentru ca preocuparile institutiilor de baza ale statului, ale presei si
societatii civile sunt deturnate, in mod sistematic, zi de zi si an de an,
de valul de revendicari absurde si actiuni iredentiste ale minoritatii
maghiare. Un exemplu concret si sugestiv este chiar cotidianul nostru,
"Cuvantul liber�, care, la ceasul infiintarii lui, in 22 decembrie 1989, isi
propusese cu totul alte obiective de abordat. A fost obligat, insa, de
mersul evenimentelor, inca din primele zile ale lui 1990, sa se implice
total in apararea demnitatii romanesti si a integritatii statului roman.
Am transformat, de nevoie, ziarul, in tot acest interval de timp, dintr-un
santier al efervescentei si al creativitatii intr-o reduta de aparare a
fiintei nationale grav amenintate. Asa se face ca ziaristi prestigiosi
ai acestui cotidian, recunoscuti pe plan national pentru capacitatea
lor de modelare a opiniei publice, sunt nevoiti sa-si consume timpul,
priceperea si energia pentru contracararea acestui gen de agresiuni,
care nu ne lasa macar o zi ragazul sa meditam la ce-i bine si ce-i rau
in tara aceasta, care, de fapt e si a lor. Provocatorii nu sunt altii
decat confratii nostri maghiari si secui, evident o parte a acestora,
cu care ar trebui sa impartim aceleasi griji si bucurii, pentru ca traim
cu totii laolalta. Din pacate, in loc sa ne intinda mana spre conlucrare,
ne intorc spatele, inclinati mai mult sa asculte glasul de sirena al
liderilor lor exaltati si al Budapestei, hartuindu-ne cu tot felul de
mofturi, nelasandu-ne nici macar o clipa sa meditam la ce-i bine si
ce-i rau in societate pentru a o modela. Ca urmare, de 24 de ani, si
inca din primele zile ale lui decembrie 1989, ei nu fac altceva decat
sa puna "gaz pe foc�, sa ne provoace intr-un fel sau altul, si oricat
s-a incercat sa li se intre in voie, nu s-a reusit.
Ca reprezentanti ai societatii civile, mereu in miezul
acestor probleme, am intalnit, de-a lungul anilor, destui
naivi, la nivelurile cele mai inalte, atat de stat, cat si
de partid, demnitari si politicieni, oameni de cultura,
intelectuali prestigiosi din arcul majoritar, umanisti
care, dovedindu-se de buna credinta, le plangeau de
mila pentru "nedreptatile� suferite in timpul regimului
Ceausescu, ca acum sa-si dea cu totii seama cat de
mult s-au inselat. De fapt, realitatea celor 24 de ani
care s-au scurs de la evenimentele din decembrie
1989 demonstreaza limpede ca, in stabilirea locului
unei minoritati nationale, in ansamblul societatii
romanesti, cu toate drepturile si obligatiile ce decurg
din acest statut, regimul lui Ceausescu a avut cele
mai bune solutii.
Asadar, trebuie sa recunoastem, romanii au gresit
profund in momentul in care s-au lasat atrasi in jocul
lor murdar, mergandu-se pe mana liderilor acestora,
care, doar luna de pe cer nu le-au cerut-o politicienilor
nostri, in schimbul unui pumn de voturi. In consecinta,
doua grupari, sa le zicem, retrograde, una cu tenta de
gasca, dornica de imbogatire pe seama celor multi,
cea romaneasca, si cealalta, cu iz demolator de tara,
s-au imbulzit pe scena politica romaneasca inca din
zorii asa-zisei democratii, in aliante contra naturii, care
au avut ca efect distrugerea acestei tari din toate
punctele de vedere. Primii, adica ai nostri, sustinuti
permanent de liderii UDMR in toate forurile democratice,
si-au satisfacut setea de imbogatire,
distrugand tot ce natiunea romana a creat in decursul
deceniilor anterioare, iar ceilalti si-au atins scopul
demult fixat, de slabire a coeziunii sociale si teritoriale
a tarii. In acest mizerabil troc, voturi contra privilegii,
perdantul este poporul roman, care, neducandu-si la
bun sfarsit adevaratele reforme, a esuat, fiind nevoit
de ani in sir sa apeleze la mila forurilor financiare
internationale pentru a supravietui. In acelasi timp, a
fost pus in penibila situatie de a ceda din prerogativele
inalienabile ale statalitatii, nevoit sa-si restranga
drastic aria de utilizare a limbii romane, mult diminuata
fata de suprafata teritoriala a tarii.
Coruptia si permanentele provocari ale partidelor
politice maghiare sunt cele doua mari probleme care
apasa greu asupra destinului poporului roman. Practic,
ne-au pus pe butuci. Desi aparent opuse, intre ele
exista o stransa legatura, a complicitatii, pentru ca
minoritatea maghiara, in mod normal, nu putea obtine
atatea drepturi si privilegii, pana dincolo de limita
firescului, daca intre aceste doua grupari, de tip
mafiot, n-ar fi functionat principiul coruperii in formele
sale cele mai diverse, de la mituiri la compromiteri si
diverse forme de santaj. In procesul acesta al
castigarii atator drepturi, pe cale parlamentara si
guvernamentala, pe care, dupa cum chiar ei afirma,
nici nu le-au visat, coruperea multor politicieni romani,
cu mare putere de decizie si influentare, constituie o
realitate dureroasa pentru noi.
De notorietate este modul in care au reusit
legiferarea si infiltrarea bilingvismului pana in
straturile cele mai adanci ale societatii romanesti.
Acest proces trebuia sa inceapa in mod firesc in acele
localitati in care procentul populatiei maghiare este
de 70 la suta, si nu de 20 la suta, si doar in cateva
directii. Din pacate, cedarile vinovate ale
parlamentarilor si guvernantilor romani, de la toate
nivelurile, au mers sub presiunea mitei si a santajului,
prea departe, incat s-a dat frau liber invaziei de
bilingvism. Coabitarea in compromis a ajuns atat de
departe incat elaborarea unor legi organice de mare
importanta pentru buna functionare a statului roman
a fost lasata pe mana UDMR. Asa este cazul Legii 215
a Administratiei Publice Locale, a Legii Invatamantului,
a Regionalizarii, a multor altora. Cardasia si
inconstienta romaneasca au fost atat de mari incat li
s-au aprobat ulterior absolut toate modificarile
solicitate, pana s-a ajuns unde s-a ajuns. Din cauza
acestor cedari succesive intalnim inscriptionari
bilingve nu numai pe frontispiciul primariilor si al
institutiilor apartinatoare acestora, cum era initial, ci
si pe cele ale Prefecturii, Consiliului Judetean, ale
tuturor directiilor judetene din nomenclatura
Guvernului, pana la gari si aerogari, scoli, spitale, Posta
etc. Anunturile, reclamele, comertul, indeosebi din
hipermarketuri sunt un paradis al bilingvismului, unde
chiar si etichetele produselor sunt disputate. Iar daca
ziarul nostru, "Cuvantul liber�, n-ar fi intervenit deseori,
prin luari de atitudine, demascand compromisurile
pagubitoare, politicianiste, ale unor consilieri si partide
romanesti, astazi situatia ar fi fost mult mai grava. Am
fi avut absolut totul bilingv, pana la denumirile de strazi,
si multe altele. Oare nu este un moft prea mare al
minoritatii maghiare, sa intalneasca la fiecare pas, de
cum a pasit pe usa casei in strada, doar indicii ale
limbii materne, intr-o tara care se numeste, totusi,
Romania? Atunci la ce bun limba romana, ca mijloc de
comunicare? De altfel, rezultatul se si vede. Tot mai
putini etnici maghiari sunt dispusi sa-si insuseasca
limba oficiala a statului si sa comunice prin intermediul
acesteia. Iata in ce consta marele pericol al izolarii, al
bantustatizarii, al separatismului si instrainarii
maghiarului, fata de roman, cu consecinte grave pe
termen lung asupra climatului de vecinatate, de
convietuire interetnica. Numai prin cedari succesive
si vinovate, asa cum au avut loc si in Consiliul local
Targu-Mures, dar si la nivel national, s-a ajuns, de la
tablele bilingve ale localitatilor, si cateva institutii, la
aproape totul. N-am inteles niciodata atitudinea de
indiferenta a Administratiei Primariei Targu-Mures,
Politiei rutiere, Politiei Locale, Protectiei
Consumatorului etc., care admit toate acestea, inclusiv
table si indicatoare rutiere bilingve, la intrarea in curti
sau pe traseu, neadmise de Legea circulatiei. Este
vorba aici, desigur, tot de coruptie, sau de inconstienta.
Lasandu-i in voie sa-si duca la indeplinire politica
pasilor marunti, acum ne miram ca, dupa marsul extrem
de umilitor, din 10 martie, de anul trecut, pentru
autoritatile locale si centrale, pentru romani, in
general, si mureseni, in special, asa-zisii secui vor sa
ne mai administreze unul, si mai drastic, mizand pe o
prezenta echivalenta aproximativ cu populatia
actuala a intregului municipiu Targu-Mures. Daca,
anul trecut, unul dintre secui a lansat celebrul slogan,
potrivit caruia "noi, romanii, dormim in patul lor�
(ca sa vedeti cata obraznicie sau necunoastere a
propriei istorii), suntem curiosi cu ce ne vor mai
gratula de aceasta data, din bogatul arsenal al
umilintelor si jignirilor.
Avand in vedere ca, in curand, va veni primavara si
pe la ei, prin "secuime�, ne intrebam daca acestia
n-au de arat si de semanat. Cum de i-ar fi apucat dorul
de duca? Daca nu le place in inima roditoare si
primitoare a Romaniei sa o spuna raspicat, pentru ca
milioane de chinezi asteapta sa le ocupe locul.
Asiaticii la asiatici trag, asa ca e mai prudent sa-si
vada de ale lor la ei acasa. Speram, de asemenea, ca
de data aceasta autoritatile statului: Primaria,
Prefectura, celelalte institutii abilitate vor fi mai ferme
in protejarea prestigiului judetului, al orasului, al
locuitorilor acestora agresati din nou de asemenea
iesiri la rampa, convingandu-i, totodata, sa renunte la
proasta idee. De sarbatorit si de comemorat avem si
noi, romanii, multe, dar dansii prea se cred buricul
pamantului. Ce ati zice, pentru inceput, de comemorarea
celor 40.000 de romani ucisi de unguri la 1848,
majoritatea cu mana secuiasca? Ca sa nu mai vorbim
de alte si alte crime si faradelegi contra romanilor, mai
demult si mai de curand? Daca ei nu vor sa priceapa,
ar fi bine ca autoritatile statului roman sa tina cont de
aceste realitati si de sensibilitatile romanilor. La urmaurmei,
de ce sa suferim noi, romanii, pentru executiile
ordonate candva de autoritatile habsburgice? In
vremea aceea, la 1848, si romanii ardeleni, ca si ungurii
de aici si din Ungaria erau supusii austriecilor.
Diferenta este ca, in timp ce romanii vroiau modernizarea
imperiului, ungurii se luptau pentru desprinderea
de habsburgi, nu de dragul cuiva, ci pentru
a avea propriul imperiu, iar faptele secuilor martiri se
inscriu, conform dreptului international de la acea
data, la capitolul tradarii, cu consecintele de rigoare.
Asadar, daca este vorba de proteste, sa le faca
impotriva austriecilor nu a noastra, a romanilor.
