SHALOM!

Privesc la TV la J.O. de la Soci. Strict la probele sportive.
Nu ma intereseaza culisele cu/despre balbe,
disfunctii organizatorice, proteste etc. Urmaresc doar
competitiile, confruntarile din probele sportive. Uneori,
acestea ating maiestria. Sportiva si artistica.
Au fost momente in care am privit intrecerea sportiva (si)
ca pe un reusit spectacol artistic.
Au de lucru si cronicarii sportivi, care ofera "casete
tehnice�, cu cifre, timpi, recorduri, clasamente intermediare,
finale etc., si cei de spectacol, cu opinii, comentarii, trairi,
care impresioneaza ochiul privitorului la estetica, armonia,
gratia cu care sportivii cauta performanta, depasirea,
autodepasirea unor parametri fizici!
Imi place mult concursul de patinaj artistic. Este cel mai
apropiat sport de arta, de spectacol. Au invins, previzibil,
rusii, pe echipe. Sportivii erau balerini� sub acoperire, care,
in locul poantelor lasate la marginea ghetii, isi pusesera
patine! Pareau veniti la Soci direct de la Balsoi Teatr!
Mi-au placut si alti patinatori, nu numai rusii, dar cel mai
mult mi-a placut proba de sanie, unde noi, previzibil, "am
infrant!� (Valentin Cretu, locul 29).
De ce mi-a placut "saniusul� de la Soci? Pentru ca mi-a
trezit dulci nostalgii!
In vreme ce romanul nostru "luneca lin� cu 130 km/ora
pe "partia� olimpica, mi-am auzit vocea interioara strigand
cu glas de copil: partieee!
Mi s-a activat in minte si in suflet amintirea iernilor
copilariei, de prin anii �50-�60. "Vad� in amintire "partia�
ad-hoc din iernile copilariei mele, strada Krasnoff din
Craiova, care cobora in panta din strada Madona. Imi
revine in minte Beno, cel mai bun prieten al meu din
copilarie, si adversar loial in lupta de a intra in gratiile
Verei, vecina noastra, care ne trada pe amandoi cu un
baiat ceva mai mare, licean in clasa a IX-a.
Imparteam cu Beno saniuta mea. Fratele lui Beno, Simon,
era mai mare cu 3 ani si avea sania lui, de fier. Si eu si Beno
eram prea�juniori si n-aveam voie la sanie de metal, dar
ne-am descurcat, fara stirea parintilor. Am mers la atelierul
lui nea Sandu Minte-ngusta, lacatusul de vizavi, care ne-a
"tunat� saniuta, "lipindu-i� pe talpici un straif de tabla
lucioasa, de otel. Porneam de sus, din dreptul bufetului lui
Stanica, pana jos, la macelaria din Piata Veche.
Faceam cu schimbul, cand eu, cand el la carma. La
urcus ma mai lasam pacalit de Beno. Nu pentru ca eram
mai mic decat el cu un an, ci pentru ca, urcand eu sania,
aveam de castigat cate ceva de la "negustorul� Beno:
ba un timbru colita care-mi lipsea, ba un soldatel de plumb,
ba o sabie de lemn.
Urcam panta pe trotuarul pe care se afla sinagoga, o
cladire solida, inalta, cu steaua lui David pe frontispiciu.
Odata, urcand noi spre "linia de start�, ne-am intersectat in
fata intrarii in sinagoga cu mai multi "oameni mari� care mai
schimbau cateva cuvinte la usa, inainte sa se desparta. Noi
am spus armonizat, in duet, "saru�mana�, pentru ca l-am
recunoscut pe popa Segal. Beno l-a salutat pentru ca si el
era (si este) evreu, iar eu l-am salutat pentru ca asa ma
invatasera ai mei, sa-l salut, pentru ca si popa Segal e tot
popa, "popa al lor, al evreilor�, la fel ca parintele Neamtu si
parintele Iordache, la noi, la ortodocsi.
Eu m-am oprit cu salutul la popa Segal, dar Beno a
continuat: saru�mana, nenea Harry! O voce calda i-a
raspuns: Shalom! Mi-a placut numele omului, fata lui
luminoasa, zambitoare, si acel raspuns, Shalom, pe care-l
mai auzisem, dar nu stiam ce inseamna.
L-am intrebat pe Beno: cine e nenea asta? E nenea Harry
Eliad, mi-a spus Beno. L-am cunoscut aici la sinagoga, cand
am fost cu ai mei. E artist. Nu sta la Craiova, dar are multi
prieteni aici si mai vine in vizita.
Beno, ce inseamna Shalom? Pai ce, nu stii? Pace! Asa ne
salutam noi, evreii.
L-am mai vazut pe "nenea� Harry o data, cand ne-am nimerit,
eu si Beno, sa fim la serviciul tatalui lui Beno, nenea Menase
(Menachem), care era bijutier si avea un magazin pe str Unirii.
Aveam sa aflu mult mai tarziu ca "nenea� de la sinagoga si
de la atelier era Harry Eliad, actor, regizor craiovean de origine
evreiasca sau, cum se recomanda el insusi, cu indoita mandrie,
"Harry Eliad, oltean evreu�!
A iubit Craiova, orasul nasterii sale, teatrul de aici, pe a
carui scena a debutat.
Vreme de 36 de ani a fost regizor la teatrul din Ploiesti, iar
dupa venirea lui Caragiu la Bucuresti a fost directorul teatrului.
A venit la Bucuresti in 1989, ca director al Teatrului Evreiesc
de Stat, pana acum doi ani, cand s-a stins. A pus in opera
proiecte indraznete, din dramaturgia de limba idis, din
dramaturgia romana si universala. Multe spectacole s-au jucat
aici in limba romana si de ceva vreme, spectacolele in idis au
traducere simultana in casca.
Un alt Harry important al Culturii romane este marele
etnomuzicolog de origine evreiasca Harry Brauner, a carui
aniversare e peste cateva zile (n. 24 februarie 1908 - d. 11
martie 1988). A iubit folclorul romanesc cum putini romani
au facut-o. A avut parte de mari bucurii, dar si de mari
descumpaniri in viata, el, devotata-i sotie, Lena Constante,
artist plastic, si fratele Victor Brauner, pictor surrealist.
Iata-l pe Harry Brauner nemurit de Marin Preda in "Cel
mai iubit dintre pamanteni�: "�acel evreu pasionat de
folclorul romanesc, un om de cultura rafinat, care se
straduia aproape zilnic sa ne convinga de marile valori ale
cantecelor noastre populare. Stia bocete de o frumusete
care te infiora, cantece tragice de despartire, de dor, de
nunta, unele sublime, altele brutale si grotesti, cum nu
auzise nimeni, niciodata�.
Iata si o marturisire de suflet a lui H.B: "Cantecele
oamenilor acestui pamant mi-au umplut intreaga viata. In
preajma neasemuitelor cantece am fost coplesit nu numai
de frumusetea lor, dar de tamaduitoarea lor putere�.
O alta figura proeminenta a vietii muzicale romanesti, a
Culturii romane a fost muzicologul de origine evreiasca
Iosif Sava (15 februarie 1933-18 august 1998). Nu cred ca
exista cineva care sa fi auzit - vazut o editie a emisiunilor
sale muzicale de la radio sau TV si sa nu-l fi indragit pe
daruitul muzicolog-muzician. Raman de neuitat "Seratele
muzicale�, emisiuni complexe, cu si despre muzica,
educatie estetica-muzicala, cu si despre armoniidizarmonii
din lumea muzicii si nu numai.
Aceste mari nume si inca multe altele, de romani-evrei,
n-ar trebui sa lipseasca dintr-un lot national care sa ne
reprezinte cu cinste in competitiile mintii si spiritului! Iata
un lot foarte restrans al etnicilor evrei care nu mai sunt
printre noi, dar ale caror fapte de cultura au ramas vii: Iosif
Iser, Iosif Berman, Filip Brunea-Fox, Alexandru Graur, Moni
Ghelerter, Mihail Sebastian, Alexandru Finti, Beate
Fredanov, Maria Banus, Alexandru Mandy, Aurel
Giroveanu, Henri Malineanu, Edmond Deda, Ovid
S. Crohmalniceanu, Mircea Crisan, Felicia Antip, Elvin
Bernstein (B. Elvin), Ada Brumaru.
Sa nu uitam sa-i respectam pe cei in viata, varfurile unei
etnii din ce in ce mai putin numeroase, truditoare la trecutul,
prezentul, viitorul patriei comune, Romania: Miriam
Bercovici, Solomon Marcus, Dorel Dorian, Radu Cosasu,
Stefan Cazimir, Maia Morgenstern.
Oameni care au stiut, oameni care stiu, oameni care au
trait, oameni care traiesc adevarul ca etnia si omenia merg
mana-n mana. Etnia ne diferentiaza, iar omenia ne apropie!

Lasă un comentariu