Dascali mureseni
STEFAN GHEORGHIU

In ziua de 14 septembrie 1935,
in localitatea Cozma, judetul
Mures, vine pe lume cel de-al
treilea copil al sotilor Giurgiu
Stefan si Maria. Descinde dintr-o
familie de frunte a satului, bunicul
sau a fost "diac� (cantor), iar tatal
sau a fost caporal in Primul Razboi
Mondial, si nu unul oarecare,
dovada "Crucea Comemorativa a
razboiului 1916-1918� si "Medalia
Victoria a marelui razboi�, ambele
conferite "din inaltul ordin al
Majestatii Sale Regelui Ferdinand
I�, ulterior ajungand si primar al
comunei. Dupa cele sapte clase
urmate la scoala din satul natal,
in toamna anului 1949 este admis
la Scoala Pedagogica Romana din
Reghin, unde, in luna iulie 1953,
obtine diploma de invatator. In timp
ce doar unii dintre absolventii
acestei scoli primesc recomandarea
de a urma invatamantul superior
- conditia primordiala fiind
"originea sociala sanatoasa�- cei
mai multi vor impanzi scolile fostului
raion Reghin, si nu numai. Era
mare nevoie de invatatori intrucat
prin reforma invatamantului din
1948 s-a redus invatamantul obligatoriu
de la sapte la patru clase,
iar ca o compensare vaga a acestui
pas inapoi - asupra caruia se
va reveni abia dupa mai bine de
zece ani - s-au infiintat scoli in diverse
localitati mai mici, chiar si in
unele catune. Asa se face ca primul
sau loc de munca a fost Scoala
Elementara de patru clase din
localitatea Izvorul Mures, raionul
Gheorgheni, unde va functiona un
singur an de invatamant. In anul
scolar urmator, 1954-1955, este numit
la Scoala Elementara de patru clase
din Cozma-Fanate (Valea Sasului),
care functiona cu patru clase
simultane, cu un numar redus de
elevi, adunati si de prin catunele
invecinate, intr-o singura sala de
clasa, improvizata in "casa dinainte�
a familiei Man Vasile, invatatorul
fiind si ... director. Dar, incepand cu
1 septembrie 1955, este adus la
scoala din Cozma, unde va functiona
pana la pensionare. In perioada
7 decembrie 1955 � 22 octombrie
1957 este incorporat in armata la
unitatea militara din Gataia, la 50 de
kilometri de Timisoara, in apropiere
de granita cu Jugoslavia, unde
ocupa postul de furier. In 1961 se
casatoreste cu Iacob FloareaElena, originara din Hodac, casatorie
din care se vor naste doua fete,
Angelica Pusa (1962) si Monica
Lacramioara (1965).
Promoveaza examenul de definitivare
in invatamant, in anul 1963,
in 1974, pe cel de grad didactic II,
iar apoi va urma, periodic, o serie de
cursuri de perfectionare pana
aproape in pragul pensionarii. In 1979
i se confera de catre Ministerul
Educatiei si Invatamantului titlul de
"Invatator evidentiat�. Din partea
Inspectoratului Scolar Judetean
Mures este acreditat ca metodist
voluntar, in vederea efectuarii unor
inspectii de specialitate.
Si-a asumat in mod plenar misiunea
de dascal, nu numai prin pregatire
si competenta, prin daruire si
grija fata de elevi, dar si prin
"comportarea morala exemplara,
atat in scoala, cat si in afara ei�,
asa cum � pe buna dreptate � se
consemna in urma unei inspectii.
Perioada in care si-a desfasurat
activitatea nu a fost una usoara, mai
ales in prima parte. Un invatator, pe
langa munca efectiva de la catedra,
unde intra si alfabetizarea adultilor
ramasi nescolarizati, trebuia sa se
ocupe si de educatia politica a
"maselor populare�, de la scrierea
pe garduri(!) a unor lozinci mobilizatoare
si raspandirea cunostintelor
ateist-stiintifice, pana la
demonstrarea superioritatii agriculturii
socialiste. Dar cum sa convingi
un om de la tara ca... se trage
din maimuta? Sau cum sa-l convingi
sa-si predea cele cateva hectare de
pamant si inventarul agricol, gospodariei
agricole colective? Nu-i de
mirare ca o caracterizare, laudativa,
facuta de directorul scolii in 1961,
continea si o critica: "Prea putin
a muncit tov. Gheorghiu Stefan in
problema colectivizarii agriculturii,
deoarece inca nici parintii lui nu si-au
depus cerere de inscriere in G.A.C�.
O alta obligatie a cadrelor didactice
din mediul rural era aceea de a
desfasura activitate culturala cu
satenii, mai ales cu tineretul, bineinteles
seara, duminica si in sarbatori.
Acest domeniu i-a fost mai
apropiat invatatorului. Se poate
spune ca a fost un veritabil animator
cultural. De fapt, a ocupat si
oficial functia de director al caminului
cultural, atunci cand aceasta
s-a instituit. Nimic nu i-a ramas
strain: hora satului, echipa de dansuri,
brigada artistica de agitatie,
scenete, texte versificate, seri culturaldistractive, proiectii cinematografice,
raspandirea cartii. Asa se
explica, probabil, delegarea sa la
Bucuresti ca participant la Congresul
Educatiei si Culturii Socialiste.
A fost initiatorul si sufletul
comitetului de organizare a primei
intalniri "Fiii satului� din 23-24 august
1980, chemandu-i acasa pe toti
cozmenii raspanditi prin diverse
localitati din tara.
In 1990 se pensioneaza, la varsta
de numai 55 de ani. Aflat inca in
plina putere de munca, cel care
timp de o viata a fost in slujba
comunitatii, nu poate admite sa nu
se implice si astfel ajunge primar al
comunei in urma alegerilor din
februarie 1992. A fost un nou
inceput, dar nu banuia ce-l asteapta
si cat de mult o sa-l solicite
aceasta noua ocupatie, mai ales
intr-o perioada ca aceea in care
febra retrocedarii terenurilor agricole
a agitat spiritele. Nu rezista
provocarilor noii sale indeletniciri
decat doi ani si doua luni. Se stinge
pe neasteptate din viata in ziua de
24 aprilie 1994, in urma unui infarct
miocardic, lasandu-i indurerati pe
cei apropiati: sotia, fetele, ginerii,
nepotii si nepoatele, dar si consatenii
in mijlocul carora a trait si a
muncit intreaga viata. Isi doarme
somnul de veci in cimitirul - monument
istoric - din spatele bisericii
din Cozma, alaturi de parintii, mosii
si stramosii sai.

Lasă un comentariu