Se spune ca, de mult de tot, un credincios si vrednic taran roman,
tare bun la suflet, ar fi fost indemnat de inima-i fierbinte sa se duca
in padure pentru a cauta un copac la care sa-i ceara iertare ca este
nevoit sa-l taie, promitandu-i ca din trupul lui va desprinde doar o
frumoasa aripa de lemn, precum si doua ciocanele, cu care oamenii
tarii sale sa-L slaveasca pe Dumnezeu. De atunci, de mult de tot,
glasul acelei scanduri, mangaiata de cele doua ciocanele, va fi cel
de toaca, adica cel al "Sfintelor lemne cantatoare ale cerului!�. El
glasuieste, rasunand dulce si rasuna frumos, in preajma bisericilor
si manastirilor risipite prin tara romanilor.
IOAN VULCAN-AGNITEANUL
(ioan.vulcan@yahoo.ro)
