Note de calatorie
FEBRA PREGATIRILOR PENTRU DEPLASAREA IN CEA MAI INDEPARTATA TARA ASIATICA

Imediat dupa stabilirea datei plecarii in Coreea de
Sud, mi s-a parut prioritar sa imi aprofundez cat mai
bine cu putinta cunostintele de specialitate, precum
si noutatile in domeniul medicinei naturiste, aparute
ulterior absolvirii de catre mine a cursurilor (in 2009),
organizate de Asociatia Nationala de Terapii
Complementare din Romania (ANATECOR), a carei
membra sunt din anul 1997, adica la un an dupa infiintare.
Concomitent, asa cum am mai amintit doar
tangential, am avut in posesie, la trecerea granitei,
aproximativ 35 � 40 de specii de plante medicinale
indigene, culese de mine, din care am preparat, cu
ajutorul substantial al doamnei Eugenia Pop-Lee,
ceaiurile simple si naturale, foarte apreciate de
coreenii care treceau, zilnic, pragul standului
romanesc, pentru a beneficia de tot ceea ce le
puteam oferi noi, mai precis un tratament asociat:
masaj reflexo-terapeutic, bioenergie (energia chi,
cum o numesc asiaticii) si, desigur, fitoterapie.
Sud-coreenii au fost foarte impresionati si de
aspectul de prospetime, coloritul, aromele imbietoare
si, nu in ultimul rand, de gustul placut si reconfortant
al ceaiurilor preparate dupa retete clasice, oferite
de catre noi, cu multa caldura sufleteasca, resimtita
cu prisosinta si de coreenii carora nu mai pridideam
sa le preparam zeci de litri de ceai zilnic. Bineinteles,
ei s-au aratat foarte recunoscatori, multumind frumos
de fiecare data, printr-un gest admirabil, specific
budhistilor, acela de a-si impreuna mainile ca pentru
rugaciune si de a se inclina respectuos, in timp ce
ne adresau un calduros "camsamida�, adica
multumesc, in limba lor.
Pe aceasta cale, le adresam si noi un calduros
multumesc pentru atentia, pretuirea si prietenia pe
care le-o arata strainilor care le viziteaza splendida
lor tara, dar mai ales pentru stradania si perseverenta
de a pronunta cat mai frumos si cat mai corect numele
tarii noastre � Romania, atunci cand veneau la
tratament la standul nostru, dar si atunci cand ne
intalneau pe aleile campusului, ceea ce, o spun cu
toata modestia, nu-i putin lucru, daca intr-adevar mai
simti ceva pentru tara asta, atat de vitregita de cei
fara suflet si frica de Dumnezeu, ca sa nu zic mai mult.

Lasă un comentariu