"N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A carui plagi fatale si azi le mai simtim;
Acum se vara cnuta in vetrele strabune,
Dar martor ne e Domnul ca vii nu o primim!�
Ilustrativ la nivel national este, acum, cand companiile
corporatiste straine vara adanc cnuta in vetrele noastre
strabune, ceea ce se intampla de pilda la Pungesti, in
Moldova. Sau la Rosia Montana, in Ardeal. Inca pe aici
mai dainuie totusi niste oameni care, imbracati in
traditionalul nostru port popular, calare pe cai, protesteaza
atat pentru ca li se fura pamantul printr-un dezastru ecologic,
cat si pentru incercarea strainilor de a lipsi intreaga
Romanie de ecologia bunului-simt. In mijlocul lor, ca un
scut protector, sunt si preotii Sfintei noastre Biserici
Ortodoxe. Biserica despre care marele nostru Eminescu
spunea ca este, pur si simplu, "Maica Spirituala a Neamului
Romanesc, care a nascut unitatea limbii si unitatea etnica
a poporului, Ea care domneste puternic dincolo de
granitele noastre si este Altarul de mantuire nationala a
tarii� (in Timpul, VII, nr.63, 1882). In schimb, astazi, un veleitar
in demersul sau istoric, ca Neagu Djuvara, se lamenteaza,
la toti mediocrii care ii tin isonul, cu hula cum ca Biserica
noastra nationala nu este altceva decat un factor de
"rezistenta la progres�, deci ea ar fi cauza "inapoierii�
noastre! Da, domnule "istoric�: daca "progresul� din capul
dumitale echivaleaza cu scleroza mentala in masa, atunci,
sigur, Biserica este si va fi pana la sfarsitul lumii un bastion
in fata tavalugului tuturor detractorilor a tot ceea ce
este mai frumos si mai curat pe acest pamant. Si considerat,
de catre ei, ca fiind depasit si perimat!
