� Inainte unui raspuns cu "Da� sau "Nu�, sa
retinem un aspect. Imediat dupa 1990, bisnitarii,
securistii si activistii de ieri, sau angajatii firmelor de
comert exterior � deci, cei care au avut "osanza�
asigurata, painea si cutitul in mana, in perioada
comunista � au prins, din nou, gustul banilor. Drept
care, deloc intamplator, din randul acestora � si pe
parcurs, a urmasilor lor � au aparut milionarii si
miliardarii care si-au tot burdusit conturile. La inceput,
au "lucrat� cu milioanele, apoi, cu miliardele. Si, nu in
lei, unii, ci in euro sau dolari. Cum? Exploatand
naivitatea si credibilitatea gloatei momite, pe fondul
inexistentei unui pachet de legi, adecvat realitatilor
economico-sociale in prefacere. Sigur, si pe fondul
aparitiei unei clase politice avida de putere si, mai
ales, de bani.
Or, intrebam noi, nu era nevoie pentru toti acesti
"imbogatiti� de propteaua politica? Pai, era. Iar in
punctul acesta al reciprocitatilor de influente si
prietenii, brusc si dintr-odata, s-a intalnit politicianul
si omul de afaceri. De "afaceri� cu� statul. Principiul?
"Eu iti pun la dispozitie sumele pentru campania
electorala, iar tu imi asezi la picioare institutiile
statului�, l-a imbiat ultimul, obisnuit sa negocieze orice.
Si au batut palma. Consensul s-a statornicit profitabil,
de unde si slabirea (saracirea) neincetata a statului.
Afacerea mergand ca unsa, felii intregi din avutul
poporului au intrat "legal� in buzunarele noilor stapani.
Scandalurile, cate au fost, n-au trecut spre publicul
larg, fiind ascunse cu grija in dosul usilor capitonate.
Asa au procedat, alternativ, in decursul anilor, si cei de
la Putere, si cei din Opozitie.
De ce, oare, la un moment dat, in scandalul
stenogramelor ascultarilor telefonice, si unii, si altii au
tacut chitic? Simplu. Pentru ca unii din cei de la putere
si din opozitie se aveau la mana unii pe altii. Asa cum
se au la mana si in cazul privatizarilor dubioase, ale
fondurilor uriase cheltuite in campaniile electorale si
in cate altele.
Un analist politic sublinia, de curand, ca, in timp ce
politicianul s-a "emancipat�, voia sa aiba bani, fiindca
puterea politica nu-i satisfacea intrutotul orgoliul in
expansiune. Asa se explica transformarea formatiunilor
politice in adevarate societati comerciale. Cu unele
exceptii, evident. Randuite sa infulece fondurile si
bunuri din avutia nationala.
Fapt este un lucru. Lacomia si trufia, ambele
nemarginite si maligne, de care s-au contaminat
oamenii de afaceri (cu statul!) si politicienii autohtoni
au distrus nu numai Romania, ci si ideea de democratie,
de capitalism. D-aia nu sunt bani nici pentru pensii,
nici pentru salarii, nici pentru autostrazi. Pentru nimic.
Avem insa un top al celor peste 500 de "afaceristi� �
cei mai bogati oameni din Romania � si, deopotriva,
foarte multi politicieni (ori care au trecut prin politica)
putred de bogati! Cat despre soarta tarii, pe� altadata!
