"Si cand propria viata singur n-o stii pe de rost,/ O
sa-si bata altii capul s-o patrunza cum a fost?....�, spunea
cu scepticism Mihai Eminescu, in Scrisoarea I. Raspunsul
este�da, chiar daca abunda mititeii, lustruindu-se pe
ei "sub a numelui tau (de fapt sau-n.m.) umbra�.
Unul dintre nemititei, cu inima deschisa si plina
de respectuoasa dragoste, fara infatuare si dorinta
de a se baga in fata si in seama, este publicistul si
scriitorul Miron Manega, cel care a facut cunoscut
publicului larg si filmul documentar despre si intitulat
"EMINESCU, Veronica, Creanga�, realizat in 1914 de
Octav Minar, descoperit recent in Arhiva Nationala
de Filme, de catre Ion Rogojanu si Dan Toma Dulciu.
In "Cateva lamuriri necesare�, ce tine loc de prefata
a cartii (carte aparuta la Editura Nico, in cadrul
proiectului Colocviile "Cuvantul liber�- "Punti de
lumina�, realizat de scriitoarea si jurnalista Mariana
Cristescu, la Tg.-Mures, la finele anului 2013, ca cea
de a IV-a editie), autorul se justifica: "Citindu-i textele
publicistice, ai senzatia ca sunt scrise aici si
acum��. De aici ideea unui interviu virtual, unde
"de fapt, virtuala este proiectia in prezent, pentru ca
raspunsurile �intervievatului� sunt, de fapt, extrase
din textele sale aparute in publicatiile Federatiunea,
Convorbiri literare, Curierul de Iasi (1869-1877), Timpul
(1877-1883), Romania libera (1889) si din manuscrisele
publicate postum�.
Conceputa ca o piesa de teatru intr-un act si 4
scene, aceasta are practic doua personaje: unul,
Eminescu, in prim plan, si in plan secundar,
jurnalistul, care il intervieveaza pe Eminescu.
Intrebarile vizeaza probleme de mare actualitate, mai
ales dupa "marele deranj� din decembrie 1989, adica
dupa Revolutie: "problema maidanezilor, C.F.R.-ul,
modificarea Constitutiei, libertatea presei, integrarea
in Europa, chestiunea ungureasca, chestiunea
evreiasca, pericolul rusesc, Basarabia, problema
�cadavrului din debara�, Ortodoxia romaneasca, in
sine si in context, Catedrale Mantuirii Neamului,
coruptia in justitie etc.�.
"Forta raspunsurilor� este spectacularul cartii (o
recunoaste si autorul), desi nu este de neglijat nici
inteligenta intrebarilor, ce vizeaza probleme arzatoare
contemporate, concatenate exemplar la punctele de
vedere din epoca, ale poetului nostru national. Miron
Manega a gasit in mod fericit o "gaura de vierme�,
pentru a pune fata in fata, perfect pliabil, timpul lui
Eminescu cu timpul nostru, unde raspunsurile la
intrebarile din timpul nostru se gasesc in trecut si nu
in prezent, prin puterea exceptionala de anticipare a
lui Eminescu, dar si prin metehnele neschimbate de
atunci ale clasei conducatoare romanesti, al modului
de gandire a acesteia, ale aspiratiilor de hegemonie
ale vecinilor, ale aspiratiilor de imbogatire ale
strainilor, propasiti prin tara etc. Numitorul comun
gasit de autorul acestei piese-lectura vizeaza o
"tehnica de marketing al ideilor�, unde raspunsurilor
stiute le sunt gasite intrebari actuale, nelinistitoare,
realizand un demers generos, "acela de a restitui
constiintei publice, intr-o viziune scenica, anvergura
si adancimea gandirii eminesciene, atat de ocultata,
deformata sau demonizata prin stereotipuri
si clisee idiologice, in functie de interesele
politice ale momentului�.
Autorul se subordoneaza modelului de etica
profesionala a jurnalistului Mihai Eminescu,
mentionand cinstit, printre altele, o replica, una
singura, ce nu apartine marelui Eminescu, aflata la
sfarsitul Scenei a II-a. In rest, totul, ad litteram,
reprezinta spusele profetice ale acestuia.
In final voi reda mostre de raspunsuri la intrebari
contemporane, mostre ce il fac pe Eminescu sa fie
aproape nefiresc de actual, infipt, parca, pana in
prasele in problematicile de astazi ale societatii politice
si vietii sociale romanesti: (�).. "Jurnalistul: Daca tot
ati adus vorba, in cateva cuvinte, cum arata Romania
de astazi, in perspectiva social si politica? EMINESCU:
Plebea de sus face politica, poporul de jos saraceste
si se stinge din zi in zi de multimea greutatilor ce are
de purtat pe umerii lui, de greul acestui aparat
reprezentativ si administrativ, care nu se potriveste
deloc cu trebuintele mai simple si care formeaza
numai mii de pretexte pentru infiintare de posture si
paraposturi, de primari, de notari si paranotari, toti
acestia platiti cu bani pesin din munca lui, pe care
trebuie sa si-o vanza pe zeci de ani inainte pentru
a sustine netrebnicia statului roman. Cea mai
superficiala socoteala din lume ar dovedi, indestul,
ca puterea productiva a natiei romanesti n-a crescut,
n-a putut sa creasca, in raport cu groaza de cheltuieli
pe care le-au impus formele de civilizatie straina,
introduse cu gramada in tara noastra� Clasele
productive au dat indarat; proprietarii mari si taranii
au saracit; industria de casa si mestesugurile s-au
stins cu desavarsire � iar clasele improductive,
oamenii ce incurca doua buchii pe hartie si aspira
de a deveni deputati si ministri, advocati, s-au
inmultit cu asupra de masura, dau tonul, conduc opinia
publica� (�) �Jurnalistul: Domnule Eminescu, ce
credeti ca ne asteapta in urmatorii ani? EMINESCU
(face o pauza si devine grav): Vom avea de-acum
inainte dominatia banului international, impusa de
straini; libertatea de munca si tranzactiuni; teoria de
lupta pe picior in aparenta egal, in realitate inegal.
Si in aceasta lupta invinge cel pentru care orice
mijloc de castig e bun. Urmare ei, capitalul, care ar
trebui sa fie si sa ramana ceea ce este prin natura
lui, adica un rezultat al muncii si, totodata, un
instrument al ei, e, adesea, o posesiune individuala,
rezultatul unor uneltiri vinovate, a exploatarii
publicului prin intreprinderi hazardate si fara
trainicie, a jocului de bursa, a minciunii� Jurnalistul:
Daca asa credeti ca se vor derula faptele, de ce mai
luptati? Si pentru cine? EMINESCU: Ce sa va spun?
Iubesc acest popor bun, bland, omenos, pe spatele
caruia diplomatii croiesc carte si rezbele, zugravesc
imparatii despre cari lui neci prin gand nu-i trece,
iubesc acest popor care nu serveste decat de catalici
tuturor acelora ce se-nalta la putere, popor nenorocit
care geme sub maretia tuturor palatelor de gheata
ce i le asezam pe umeri. Pe fruntea lui strainii scriu
conspiratiuni si aliante, pe seama lui se croiesc
revolutiuni grandioase, a caror fala o duc cativa
indivizi, a caror martiriu si dezonori le duce poporul
sarmanul� (Isi sprijina fruntea pe bratele impreunate
pe masa. Nu-i vedem chipul, nu stim daca plange sau
doar are un moment de oboseala, de infrangere.
Incepe sa se auda din nou latratul cainilor, care creste
in intensitate, devenind insuportabil.) Jurnalistul
(strigand, pentru a acoperi latraturile) : Domnule
Eminescu!... Domnule Eminescu!... O ultima intrebare,
va rog: lumea� Lumea, domnule Eminescu, in ce
directie merge? EMINESCU (Isi ridica ochii si priveste
in gol. Apoi se ridica in picioare. Latratul cainilor se
indeparteaza si se opreste. Eminescu vine la rampa,
adresandu-se publicului): Peste tot credintele vechi
mor, un materialism brutal le ia locul, cultura
secolului, mana-n mana cu saracia claselor
lucratoare, ameninta toata cladirea mareata a
civilizatiei crestine. Shakespeare cedeaza in fata
bufoneriilor si dramelor de incest si adulteriu, cancanul
alunga pe Beethoven, ideile mari asfintesc, zeii mor.�
