Cultura si arta

Distribuie pe:

Cartile scriitorilor mureseni

PETRE CURTICAPEAN:

"Intarsie pe suflet�

"As vrea sa am o casa pe o coama-n munte, / Spre ea sa am
alee de-azalee, / Pe cer sa-mi seman camp de stele multe / Si
noptile-n delir sa-mi steie. // Peste cerdac sa-mi creasca gentiene /
Cu-albastrul lor din cer cules sub
luna,/Paduri-mesteceni sa-mi
umbreasca gene / Si-n seri tarzii
sa le aud cum suna. // Nescrise
doruri sa-mi doineasca-n pagini /
Dospite in genuni umbrite-n ceata, /
Liane-serpi sa curga in imagini /
Si sa-mi vrajeasca zorii-n dimineata.�
("Casa in camp�).
Pornesc tocmai de la aceste
versuri de subtila crescenta a
sensibilitatii lirice, pentru a
vorbi despre cartea poetului
Petre Curticapean - "Intarsie pe
suflet�, carte a dispozitiei suflete
sti ardelene a vesnicei priviri
spre acel liman al linistii, al
regasirii si al impacarii cu sine, dar si cu locurile care neau
dat lumii, prin intoarcerea mereu la izvoare.
Obiectivitatea discursului, viziunea asupra poeziei si a
sensibilitatii, redate in imagini caleidoscopice succedandu-se
cu profunzimi ale trairii lirice in aceasta fragilitate existentiala,
sunt redate cu acele conotatii profunde ale zbaterilor launtrice:
"Ciudatele mele / rastigniri / cioplite in corpul / copacilor, /
dormiteaza / in imensitatea parcului, / trimitand spre vesnicie /
rasuflarea lor / muta si trufasa, / vrand, parca, / sa spuna ca / nimic nu
e vesnic, / decat ele� ("Vesnicie�); "In spatiile ramase / intre amintiri, /
imi pasc turmele /de ganduri, / riduri / pe obrajii inrositi / ai inserarilor.�
("Singuratate�); "Apoi ne vom ascunde-ntre petale / Sau dupa
fulgii de omat divin, / Ne-om cufunda-ntre stelele din ceruri / Cu
care ne vom contopi deplin� ("Si ne-om iubi�).
Conotatiile profunde, uneori insotite de o revelatie mistica si
de sentimentul duratei confera poeziei acel necesar adaos
propriu, ca expresie si comunicant intregitor intr-o explozie lirica
a realismului dezvaluirii in privirea si admirarea peisajului liric:
"In fiecare dimineata / astept sa se intample / o minune / una cum nu
s-a mai vazut, / care sa schimbe / toate obisnuintele / toate
framantarile diurne / sa faca astfel viata, / ceva nemaivazut� ("In
dimineata�); "N-as indrazni / sa ma urc in spinarea / vulturului
ceresc, / daca n-as avea, / ori certitudinea / ca ma voi putea
intoarce, / ori nebunia si inconstienta / poetului / pornit spre
aventura� ("Hazard�); "Se-ntorc trandafirii / spre muguri, / lasand
sa zburde / amintirile� / Chiar daca / pe ceru-mi / se-nghesuie
norii tomnatici, / semanand vijelii� ("Imagini trecute�).
Prin limpezimea exprimarii, poetul Petre Curticapean obtine,
uneori prin putinatatea cuvintelor, efecte nostalgice intru crearea
emotiei, rationalul dominant dand potential sensibilitatii lirice:
"Amurguri pasc pe dealuri obosite, / Cand vulturii se-ncaiera-n inalt /
Si umplu valea plina de ispite, / Topite in structura de bazalt//
Coboara ceata-n burguri transilvane // Si plang oierii-n fluiere
doinind, / Se-ogoaie forfota dinspre saivane, / Torcand alene vise
rand pe rand. // Dinspre fanete se ridica-n slave / Taceri trezind
invidie in cer, / Desprinse de pe Mures si Tarnave / In somn
molatic se topesc si pier. // Poetului ii mai ramane vreme / Sa
cearna-n rime iedera si vin, / Sa le imbrace-n straie de poeme /
Odajdii sa le-atarne din senin� ("Amurguri transilvane�).
Dupa acest poem dedicat meleagurilor transilvane, cu acea
functie purificatoare a poeziei, cu acea inefabila reusita
generatoare de echilibru al trairii, poetul ne poarta prin acea
"meditatie� si iluzie "c-am reprodus / cu firave puteri, proiectia /
buzelor fierbinti ale verii�, am parcurs calea poetica prin "parfum
de anemone�, ca tainic refren, pana-n "amurguri culcate lasciv /
peste campuri transilvane�, care "te-ndeamna sa te-mbaiezi /
despuiat / in dogoarea roscata / a unui cer�, la "umbra norilor, /
incarcati pe Carul Mare / la care s-au inhamat / bidivii vantului.�
Dascal de meserie, "poet prin vocatie�, cum il prezinta si Geo
Raetchi, Petre Curticapean o dovedeste, cu ecou de izbanda, si
prin acel crez poetic numit "Sugerare� din cartea lui "Intarsie pe
suflet�: "Poezia adevarata / imi pare / ca o / intarsie pe suflet, /
ca o / incizie simbolica / spre adancimile / insondabile / ale
sentimentelor; // plutind in deriva, / sugerarile / par luminate /
de vitralii ceresti.�
LAZAR LADARIU

ALEXANDRU IOAN CUZA
a fost primul domnitor al Principatelor
Unite si al statului national Romania (I)

La 155 de ani distanta de la Unirea Principatelor
Romane - moment marcat de chipul emblematic al
colonelului Alexandru Ioan Cuza, devenit intaiul
domn al Principatelor Unite, iar din 1866 al statului
national Romania - am invitat la un dialog pe
generalul care cutreiera plaiurile Romanei Mari, de
la Balcic, la Targu-Mures, din Bucuresti, unde a
instituit cel mai inalt catarg pentru Tricolorul
Romaniei, la Iasi, unde s-a aflat pe 24.01.2014.

***

Generalul Mircea Chelaru a condus, in anul 2000,
Statul Major General al Armatei Romaniei.
Acum este un conational care se supune doar lui
Mihai Eminescu si se adreseaza compatriotilor sai,
la diferite evenimente organizate in tara, cu
inflacararea tipica aceluia care arde pentru o idee.
Aceea a reinstituirii demnitatii nationale.

PRIMA IMPLINIRE LEGITIMA
SI NECESARA

- Inainte de a fi fost numit seful Statului Major
General al Armatei Romaniei, la un moment dat ati
fost comandantul garnizoanei Iasi. Pornind de la
acest detaliu, din cariera dumneavoastra militara,
cum percepeti azi Mica Unire, respectiv Unirea
Principatelor Romane, din 1859 si rolul colonelului
Alexandru Ioan Cuza, ales domnitor pe 5 ianuarie,
acelasi an, la Iasi, iar pe 24 ianuarie la Bucuresti?

- Incep prin a saluta cu gratitudine pe toti cei
deopotriva Dumneavoastra, domnule colonel, care stiu
sa provoace memoria curenta, cu aduceri aminte
asupra evenimentelor de capatai din istoria neamului
romanesc. Si salut cu aceeasi deferenta cititorul
cuprins de acest fior launtric, sentiment unic al
redescoperirii noastre surprinzatoare. Pentru mine, si
nu numai, Unirea Principatelor este o borna de vointa
identitara, intr-o lunga existenta a acestui popor
ancestral, al carui drept de preeminenta asupra
destinului sau a trebuit impus cu inteligenta si virtuoasa
barbatie! Din anticul Regat al Daciei lui Burebista si
pana la "reconquista� lui Regalian din secolul III al
Erei Cristice, de la formatiunile conservate in mici
statalitati feudale diferite si pana la Reunificarea sub
Vulturul Bicefal al lui Mihai Voievod Viteazul � "Malus
Dacus/Dacul cel Rau� cum il supranumeau, cu teama,
unele cancelarii dusmanoase din Europa - si mai apoi
prin gesturile eroice, dar singulare ale unor voievozi
pamanteni, dintre care s-a inaltat in sfintire
Brancoveanu, sau ale bravului Tudor Vladimirescu, cel
ce avea sa fie "uvertura� revolutiilor romane,
Dacoromanii au avut constiinta apartenentei la aceeasi
origine etnosociogenetica, indiferent de cum si-au luat
sau au primit denumiri eponime asemeni locurilor de
existenta! Unirea Principatelor, sau cum i se mai spune,
"Unirea cea Mica� a fost o prima implinire legitima si
necesara de reconstituire identitara a natiunii romane!
Eu nu subscriu adjectivului diminutiv "cea mica� pentru
ca actul in sine a fost de o Maretie rar intalnita si intr-un
context de imprejurari ostile mult mai dificil decat cel
de la 1918! Unirea de la 1859 este, spun eu, PRIMA
BORNA DE AUR A HOTARELOR ROMANIEI MARI!

UNIREA NU ESTE
UN GEST UNILATERAL

- Credeti in sansa viitorului presedinte ales al
Romaniei si a viitorului Parlament de la Chisinau, ce
urmeaza a fi ales, tot in acest an, de a avea
intelepciunea apropierii, pe cale strict democratica,
a malurilor Prutului, curs de apa ce trebuie sa revina
la statutul de rau intern al tarii tuturor romanilor?

- O intrebare cu multe ramificatii de raspuns. Eu cred
in sansa romanilor de a-si personaliza intelept, dar si
eficient, destinul prin vointa proprie, curajos exprimata
prin liderii sai responsabili si legitimi. Prea multe
lamentari, deocamdata. Si aici ma opresc cu orice alta
apreciere. Unirea nu este un gest unilateral. Vointa
trebuie sa fie biunivoca, sincronica si reciproc
operationalizata. Unirea nu este o favoare facuta de o
putere sau alta! Ea poate fi catalizata sau torpilata de
o putere sau alta, dar in nici un caz, decisa sau
legitimata de nici una din ele. Nici viitorul presedinte
de la Bucuresti si nici viitorul Parlament de la Chisinau
nu vor putea sa produca pasi adaugati acestui proces,
dorit de toti patriotii romani, daca nu au legitimitatea
vointei suverane o subiectului unificarii: POPORUL!
Desfigurarea Idealului "Ultimei Uniri� este pericolul cel
mai mare de ambele parti! Si aici trebuie sa aduc in
discutie, iarasi, economia si echilibristica geopolitica
a intereselor opozabile pe acest spatiu de interese in
coliziune. Sunt convins ca Europa Unita si aliatul nostru
strategic, SUA - in care cred sincer - vor sti sa conserve
si sa protejeze acest patrimoniu de civilizatie veche
numita de mine "marea latinitate de rasarit�. Noi suntem
ultima frontiera! Apropo de Prut! Este o problema de
perceptie si atitudine. Pentru mine, oricum este un rau
interior in Tara Romanilor! Trebuie doar sa-l trecem dupa
"pofta ce-o poftim�!

O PARTITURA SCRISA DE ALTII,
CU NOTE CHIRILICE

- Cum evaluati zarva mediatica din Gagauzia, pe
termen scurt si mediu?

- Exact ce spuneam putin mai inainte. Opozabilitatea
la gestul legitim al romanilor de pe cele doua maluri ale
Prutului, si nu numai - putem explora spete similare si
pe alte zone - este una concertata, gagauzii nefiind
decat niste instrumentisti galagiosi, care interpreteaza
fals o partitura scrisa de altii, cu note chirilice! Pe
termen scurt vor invoca dreptul la autodeterminare, sau
la autonomie extinsa pentru a pune in "stand-by�
actiunile guvernului de la Chisinau si de a conjuga criza
nou creata cu cea din Transnistria. Daca ar putea, chiar
ar internationaliza-o, incercand sa atraga in aceasta
cacialma si Romania! Aceasta "martoaga troiana� este
legata cu ite de papusar de interesele unor grupuri de
interese care opereaza chiar in Republica Moldova,
dar cu birourile economice si politice ceva mai la nord!
Pe termen lung, vor fi bucurosi sa apartina, asa cum
s-a mai intamplat, unui spatiu de civilizatie europeana,
la care, prin munca harnica si buna randuiala, sa se
adauge si prosperitatea la care aspira de cand s-au
aciuat pe acolo...

(articol preluat de pe adevarul.ro)

(va urma)

Lasă un comentariu