Cand un demnitar (politician)
"de frunte� este intrebat de ce
un mare obiectiv economic este
privatizat, de ce se vand bogatiile
solului si ale subsolului, se
privatizeaza bancile etc., cel mai
adesea raspunsul este urmatorul:
"Asa ne cere Bruxelles-ul,
Comisia europeana!�. Mai nou,
dupa liberalizarea pietei funciare,
intrebat "de ce ne vindem si
glia stramoseasca?�, ministrul
Agriculturii, Daniel Constantin, a
aruncat si el� pisica in curtea
Cotroceniului, declarand: "Presedintele
cred ca este primul vinovat
ca s-a liberalizat piata funciara
la 1 ianuarie 2014, pentru
ca dansul a semnat Tratatul de
aderare, in 2005!�.
� In locul altui comentariu, sa
spunem doar atat: acum 75 de ani
marele actor Constantin Tanase
declama pe scena Teatrului
Carabus: "Traversam ani grei de
crize (�)/ Cresc intruna taxeaccize?/
Si cu asta ce-am facut?�;
"Ia coruptia amploare/ Cum nicicand
nu s-a vazut,/ Scoatem totul la
vanzare?/ Si cu asta ce-am facut?�.
� Asadar, si cu asta ce-am
facut? Pai, din "gauri negre�, cum
au ajuns in mainile strainilor, tot
ce am vandut, le-au adus venituri
uriase noilor proprietari, straini de
regula, iar cei care prin munca
lor le-au creat, inainte de �89 � si
la care, caz fericit, lucreaza acum
si copiii si chiar nepotii lor � abia
traiesc de pe o zi pe alta. Asta,
daca, unii dintre ei, n-au fost dati
afara, in somaj! De altfel, una
dintre consecinte a fost (este in
continuare) ca mii si mii de
oameni au ramas pe drumuri, iar,
in numeroase cazuri, societatile
privatizate si-au schimbat obiectul,
initial, de activitate. Unele societati
au fost vandute, pur si simplu,
doar pentru valoarea terenurilor
pe care erau fost amplasate. Rezultatul?
Vorba aceluiasi Constantin
Tanase: "Pentru a castiga o
paine/ Multi o iau de la inceput/
Ratacesc prin tari straine?/ Si cu
asta ce-am facut?�.
� Intr-adevar "si cu asta ceam
facut?�, cata vreme, mai nou,
inregistram un fenomen la fel de
pagubitor: exportul priceperii
profesionale, a creierelor, a personalului
de inalta calificare. O
adevarata comoara, tot mai solicitata
pe plan international,
numita know-how. Constatam si
in acest caz ca, dupa ce ca
aceasta resursa, inteligenta, se
formeaza in timp si cu costuri mari,
ea nu este pastrata in tara, desi
economia romaneasca ar avea
nevoie de ea ca de aer. Daca nu
le vom asigura acestora salarii la
standarde europene (ca tot ne
raportam la� Europa), de speciali
stii nostri (desi inca putini la
numar, fata de necesitati) vor
beneficia strainii.
� Iar noi, cei ramasi acasa
asistam cum: "Pleaca-ai nostri,
vin ai nostri!/ E sloganul cunoscut;/
Iarasi am votat ca prostii./ Si cu
asta ce-am facut?�. Semn ca, din
multe puncte de vedere, situatia
politico-economica din Romania
nu difera prea mult de cea din
timpul lui Constantin Tanase; ca
modus operandi al indivizilor
autointitulati politicieni a ramas
tot japca (ambalata demagogic in
speranta ca nu va fi recunoscuta).
