Chiar nu aveam de gand sa scriu nimic saptamana aceasta. Tot planul
meu bine pus la punct mi-a fost dat insa peste cap de o doamna. O
doamna ministru, ca de asta poate dansa sa-mi dea mie peste cap
planul. Pe doamna o cheama Mariana Campeanu iar afirmatiile pe care
le-a facut mi-au provocat diverse si multiple reactii. Doamna ministru al
muncii declara poporului urmatoarele: ca sa scutim femeia de curatatul
cartofilor ii spunem sa cumpere semipreparate si astfel va face fata cu
brio locului de munca pe care nu va avea dreptul sa-l paraseasca
decat la varsta de 65 de ani. La finalul anului de gratie 2013 s-a decis,
prin lege evident, ca femeile se vor pensiona exact la aceeasi varsta
cu barbatii. Tot doamna ministru ne-a dat si un grafic prin care ne
explica perioada pe care se intinde intregul proces si pe cine anume va
afecta. Pe cine? Pai, pe mine sigur. Legea spune ca toate femeile
nascute dupa 1970 se vor pensiona la 65 de ani. Subsemnata declar ca
m-am nascut in 1979. Din cate mi-au dat eu seama, doamnei ministru i sa
soptit, de consilieri evident, ca noua reglementare starneste
vociferari, asa ca s-a gandit cum sa domoleasca opinia publica. Si
dupa intense si lungi minute de gandire a strigat "Evrika�. Si-a dat
dansa seama ca daca femeilor li se usureaza indatoririle casnice, vor fi
mai putin obosite si prin urmare nu se vor prinde ca trebuie sa
munceasca vreo cativa ani in plus. Bine, bine, dar cum sa le scapi de
treburi. Si aici doamna ministru, cu stiloul Montblanc in mana a asternut
pe hartia imprimata cu antetul ministerului o scurta, rapida si completa
analiza SWOT. Drept sarcina principala de care orice femeie poate fi
degrevata, ministrul muncii a identificat curatatul cartofilor. Solutia:
mesele semipreparate. Vine romanca de la munca, se spala pe maini,
se schimba in hainele de casa si tranteste o cina la cuptor, la cuptorul
cu microunde evident. Am vazut la un moment dat un documentare pe
Discovery cred care facea istoria mancarii semipreparate, cand a aparut
si de ce. Suntem in 2014, stim cu totii care a fost efectul revolutionarelor
semipreparate. Vreun consilier din preajma doamnei ministru ii poate
susura in ureche informatiile legate de cat de multi americani mor zilnic
de infarct sau alte accidente vasculare? E retorica intrebarea evident.
Sa revin la imagine. Eu am doi copii, Robert are 8 ani si Anne 5. Deci, neam
incadra la fix. Noi avem un obicei cand vine vorba de mancare, de
fapt avem foarte multe obiceiuri, dar nu acesta e subiectul textului de
astazi. Cand masa e gata asezata, faptasul, a se intelege persoana
care a gatit, striga "a tavola�, mai pe romaneste "la masa�� ne plac
foarte mult pastele, prin urmare zicem si noi ceva in italiana. Ma tot
gandesc ce vom striga de acum inainte, ceva de genul: "Anne, Robert,
semipreparata-gata!� Cred ca-i suficient, ati inteles ce-am vrut sa spun.
Cateva precizari totusi pentru a pricepe si mai bine cine sunt si prin
urmare de ce am scris ce-am scris. Lucrez de la 18 ani, de cand m-am
angajat prima oara mi-am dorit sa fiu egala colegilor barbati. Egala nu
in sensul feminist al termenului, ci egala in prestatia la locul de munca,
egala in calitate si performanta. Am nascut doi copii si incerc in fiecare
zi sa gasesc acel echilibru atat de necesar intre familie, sotul si copiii
mei, si nazuintele mele profesionale. Am de gand sa muncesc pana
atunci cand ceea ce fac se mai ridica la inaltimea asteptarilor celor din
jur si a standardelor mele. Din aceasta perspectiva ii transmit doamnei
ministru ca nu semipreparatele sunt solutia si ca ma asteptam de la
dansa sa stie mai multe despre romancele pe care le reprezinta.
