"NICI POFTA DE PUTERE, NICI POFTA DE AVERE„

Distribuie pe:

�12 ianuarie 2007, in Washington DC. O zi ca oricare
alta. Nu iese din "rutina� zilnica nici gura de metrou a statiei
L�Enfant Plaza, care, parca (ab)soarbe cu o sete neostoita,
valurile succesive de trecatori grabiti.

Un tanar imbracat in blugi si tricou si cu o sapca de
baseball trasa pe ochi, parca spre a nu fi (prea usor)
recunoscut, iese din albia fluviului de oameni si se retrage,
ca pe un mal inchipuit, in lateralul holului. Aseaza in fata lui
o cutie de vioara. Isi scoate din cutie vioara. Lumea nu stie,
dar e un Stradivarius fabricat in 1713! O acordeaza, apoi
incepe sa cante.

Vreme de 45 de minute a cantat 6 piese (doua dintre
ele compuse de J.S. Bach) pentru vioara, deopotriva
capodopere componistice, dar si piese de incercare a
virtuozitatii interpretative.

In cele 45 de minute au trecut pe langa "muzicant�, 1097
de persoane.

Cativa si-au depus obolul in cutia viorii: total, 32,17 dolari!
Desigur, cei ce au lasat banutul l-au lasat dintr-o pornire
caritabila, convinsi ca ajuta un om amarat cu oarecari
aptitudini muzicale.

Ei, bine, amaratul muzician de la gura metroului nu era
altul decat Joshua Bell, unul dintre marii violonisti ai lumii!
Cu doua zile inaintea "experimentului de la metrou�, pus la
cale de un jurnalist de la "Washington Post� (a si castigat
Premiul Pullitzer cu acest experiment), Joshua Bell sustinuse
un concert cu casa inchisa la Teatrul din Boston. Pretul
mediu al biletului a fost 100 de dolari!

Trist si adevarat! Cei mai multi n-au recunoscut piesele
valoroase cantate de J.B la metrou, si nici n-au apreciat
virtuozitatea interpretarii! Dar, sunt convins ca printre cei
1.097 de oameni au fost multi care au recunoscut si valoarea
pieselor, si valoarea autorilor lor si valoarea interpretului, si
n-au avut nicio reactie! Cand spun reactie nu ma gandesc
la cei cativa centi aruncati in trecere in cutia pretioasei
viori Stradivarius, ci la o privire, un gest, un zambet, o oprire
in loc, macar cateva zeci de secunde, cateva aplauze, o
reverenta in fata muzicii si a interpretului ei, de fapt, un
semn ca nu trecem nepasatori pe langa valori! Chiar daca
gura unei statii de metrou, la ore de varf sau nu, nu ofera
ambientul propice auditiei de muzica culta!

Onorul la Valoare nu trebuie dat doar din conventionalele
staluri, fotolii de favoare ale ateneelor, teatrelor, salilor de
concerte, unde, pe langa muzica isi mai face loc si cate o
parada ad hoc a modei! Onorul (si obolul!) Valorii trebuie
dat oriunde s-ar manifesta ea, oriunde ne-am afla noi, prinsi
in scene din marele spectacol al vietii.

Asadar, este trist ca printre cei 1.097 de trecatori
indiferenti multi erau lipsiti de cultura (cel putin muzicala),
ignoranti prin nestiinta, dar si mai trist este ca se aflau
printre acestia, si cei a caror ignoranta s-a nascut din
inversarea unor prioritati care dau� valoare vietii de zi cu
zi: a fi, fire, a avea, avere!

"Sa nu mai stim nimica/Sa nu mai stim ce-i frica/Sa nu
mai stim/Doar dragostea s-o stim/Nici pofta de putere /Nici
pofta de avere /Nimic, nimic/Ce-l fac pe om mai mic (�)
Fiinta omeneasca/Nu poate sa-nfloreasca/De-atata rau/Al
meu, al lui, al tau/Conditia umana/ Palpita ca o rana/Si, vai de
noi/Spre fiare inapoi/ Omul e-atata de mic/Si-mbatraneste cu
jale/Daca ajunge de fapt/Sluga averilor sale��

Adevaruri egal valabile si in America, si in Romania�
Acelasi experiment prin care a trecut J.B in America a fost
preluat de Alexandru Tomescu, in aprilie 2009, la statia de
metrou Piata Victoriei. Virtuozul roman s-a postat acolo,
imbracat modest, si a cantat si el tot Bach si alte
compozitii de virtuozitate. Tot pe o vioara Stradivarius (am
scris un articol in FlAP, "La doi pasi de Cremona Romaniei
se-aude un Stradivarius� (despre concertul lui A.T. de la
Targu-Mures, din 2012).

La "recitalul� de la statia de metrou "Piata Victoriei� sau
adunat in cutia viorii (era sa scriu milei, ceea ce nu era
exagerat, daca ne gandim la motivatiile filantropilor de la
gura de metrou bucurestean!) peste 3 milioane de lei
vechi! Ei, da, e o suma!

Sa recunoastem, totusi, la interpretare, ne-au batut
americanii! A.T. ii calca pe urme lui J.B., dar inca nu are
notorietatea acestuia. Totusi i-am depasit pe americani la
ceva! Suntem mai melomani (sau mai samariteni) ca ei! Uite,
Doamne, ca si la ei poti gasi hibe, daca vrei!

Radem, glumim, dar nonvaloarea se manifesta plenar in toata
lumea! Si in America, si in Romania! Iata, nici in America, nici
in Romania, si nicaieri in lume, lumea nu si-a insusit limbajul
universal, cel care are doar 7 (litere) note muzicale. Muzica
ne imbie sa comunicam cu ea, si prin ea, cu noi, unii cu altii.
Noi, in trecerea grabita spre a avea, nu spre a fi, o auzim, dar
nu o ascultam, nu o intelegem! 7 note muzicale, maiastru si
cu suflet "investite� in compozitii, sunt comori accesibile
multora, dar putini sunt cei ce si le doresc, si le cultiva, si isi
sporesc aceste acumulari de valori in conturile personale
din bancile de frumos cultural, artistic, spiritual, de pace
launtrica, de iubire.

Azi, averile care conteaza nu sunt cele adunate in suflete
din filonul inepuizabil al celor 7 note muzicale, al celor 7 arte,
ci averile cu cel putin 7 cifre ale contului in lei sau in dolari,
euro, lire sterline, franci etc. Ce bine-ar fi, sau, ma rog, n-ar fi
atat de rau, daca doar in materie de muzica am fi ignoranti,
ageamii, in recunoasterea veritabilelor bijuterii muzicale
componistice si interpretative! Din pacate, si alte mari,
esentiale valori ale civilizatiei umane sunt ignorate cu
buna-stiinta�! Si pe la noi si pe la altii!

Dar, toate aceste (re)amintiri triste le-am lasat deoparte chiar azi,
12 ianuarie 2014, fix la 7 ani de la intamplarea petrecuta la
statia de metrou L�Enfant Plaza din Washington DC!
M-am bucurat sa citesc prin presa despre TINERE VALORI
romanesti care se recomanda stralucit lumii intregi! Valoarea
acestor tineri poate aduce�plus valoare standardului de viata
cultural stiintific american, roman, mondial!

Mi-am amintit de vorbele unui mare om, pe care l-am iubit
si-l iubesc: intr-un meci, de fotbal, sa zicem sau de polo, nu
conteaza ca o tara este foarte mare, puternica economic sau
militar, si adversara ei este o tara mica; in teren conteaza cine
reprezinta acele tari, valorile acelor tari; in aceste conditii, un
meci dintre China si San Marino este deschis oricarui rezultat;
sigur, conteaza si marimea bazei de selectie, dar conteaza si
mai mult, calitatea selectiei!; putem fi priviti de sus de mari
puteri, dar conteaza exprimarea noastra din teren,
exprimarea unui popor, prin valorile sale de varf!; sigur, mai
conteaza mult si cine arbitreaza, si daca nu cumva se
schimba regulile jocului chiar in timpul meciului�!

Asadar, vesti bune, si pentru America, si pentru Romania!
Si pentru lumea intreaga!

In 8 ianuarie 2014, a avut loc la Palatul Parlamentuluisala
"Alexandru Ioan Cuza� Gala Premiilor Ligii Studentilor
Romani din Strainatate pentru Excelenta Academica � editia
a V-a. La concursul care a avut loc anterior Galei, s-au inscris
200 de tineri romani.

Din comisia de evaluare au facut parte somitati ale vietii
cultural-stiintifice din Romania: Florin Codre, Mircea Tudor,
Dumitru Prunariu, Adrian Streinu Cercel, Elliot Sorel, Adrian
Gheorghe. Comisia, prezidata de acad. prof. univ. dr. Ionel
Haiduc, presedintele Academiei Romane, a selectat 44 din
cei 200 de tineri inscrisi. Au fost premiati la opt categorii,
plus Marele Premiu. Iata cativa dintre castigatori:
Marele Premiu Cel mai bun student roman din strainatate:
Sonia Coman, din Constanta, studenta la Columbia University
din America. Personalitate complexa. Artist plastic, poet
si dramaturg. Expozitii personale si de grup, la Golden Leaves
Gallery, Loeb Drama Center, Dervent Museum. Una dintre
piesele ei de teatru se joaca in America si in Slovenia. In
prezent, isi sustine doctoratul la Universitatea Columbia,
unde este deja, asistent universitar si cercetator.

Studentul anului in Europa: Diana Danciu din Craiova,
absolventa a Colegiului National "Carol I�. Este
masterand in domeniul biostiintelor la Cambridge, fiind
interesata de modelarea matematica si computationala
a sistemelor biologice.

Studentul anului la studii post universitare: Mircea
Cimpoi din Targu-Mures, absolvent al Colegiului National
"Al. Papiu Ilarian�, doctorand in inginerie la Oxford. Gratie
unei specializari ca programator, in Serbia, a castigat Gold
Star Award si alte doua premii Microsoft Patent Award.
Ar fi nedrept sa nu amintim aici cu mandrie si respect,
numele celorlalti castigatori:

Studentul anului din America de Nord, nivel universitar:
Luca Victor Iliesiu, Universitatea Princeton, SUA.
Studentul anului din America de Nord, nivel post
universitar: Ioana Literat, Universitatea Columbia, SUA.
Studentul anului pe alte continente: Marius Wamsiedel,
Universitatea Hong Kong, China.

Studentul roman Erasmus al anului: Ana Maria Vijdea,
UBB Cluj-Napoca, Romania.

Studentul anului in Romania: Sorina Lupu, Universitatea
Politehnica Bucuresti.

Premiul special in arte "Sergiu Nicolaescu�: Sanziana
Mircea, Universitatea de Muzica si Dans din Koln, Germania.
Ramane de vazut daca acesti tineri si altii, la fel de
stralucitori, vor "juca� in echipa reprezentativa a Romaniei,
sub Tricolor, sau vor fi "naturalizati� de America, de Anglia,
de China etc�!

Si desigur, conteaza si echipa de arbitri, America la centru,
flancata de China si Rusia, rezerve fiind Japonia si India�

Lasă un comentariu