Ne intrebam, adeseori, de ce creste numarul somerilor, iar romanii
in floarea varstei pleaca la munca in strainatate, de ce Romania
a ajuns, in ultimii ani, o piata de desfacere a produselor din import?
Orice om de rand poate raspunde la intrebarile de mai sus. Si inca fara
dificultate, cata vreme, observa cu ochiul liber cum, in ultimii ani, pe
locurile (amplasamentele) unor fabrici si uzine � in care lucrau mii si mii
de oameni � au aparut ca ciupercile dupa ploaie mall-urile. Cand se
demoleaza o fosta fabrica (si Targu-Muresul constituie un exemplu in
acest sens!) poti fi aproape sigur ca pe ruinele unitatii productive de
pana atunci se va inalta un mall sau vreun hotel.
Sigur, aparitia mall-urilor este in sine un lucru laudabil. Dar cu
sublinierea ca, pentru a vinde, o conditie esentiala este sa ai
cumparatori. Iar pentru a exista cumparatori, trebuie create (si
mentinute) locurile de munca. Ei, aicea-i problema!
Pe de alta parte, multe din fabricile (uzinele, intreprinderile) privatizate, fie �
in cel mai bun caz � ca si-au schimbat profilul avut initial, fie, mai ales,
au ajuns la� fier vechi, oamenii fiind trimisi si in somaj! Din pacate,
desi pagubos, acest proces continua. Incat, nu doar oamenii de pe
strada, ci si analistii economici si-au pus intrebarea: "Dupa aderarea
la UE, cu ce ne-am ales? Este Romania o piata fara economie?�.
� Acestia din urma au si argumentat ca, dupa sase-sapte ani de
apartenenta la UE, Romania are "o piata functionala din care lipseste
tocmai economia�. Asta, in pofida celor de la UE, care, in mod demagogic,
pretindeau, la vremea respectiva, ca statutul de "economie
de piata functionala� trebuie dobandit ca premisa a deschiderii
portilor aderarii.
Intr-un final, am aderat la UE. Ei, si? Cu ce ne-am ales?
Cand totul a mers pe ideea: "Vreti aderarea, dati economia!�.
Pai, ne-am cu� mall-urile, cu piata, deci, de unde romanii
cumpara (care mai au bani!) produsele aduse din tarile UE.
Faptul era previzibil, cata vreme mai marii decidenti ai Uniunii
Europene considerasera cum trebuie sa se prezinte Romania
la data aderarii si dupa: adica, deposedata de orice le-ar
putea face vreo concurenta. Si avea cu ce, dar nu mai are�
asa s-a ajuns, bunaoara � ca sa dam un exemplu � ca la
marele (pe vremuri) combinat siderurgic "Industria Sarmei�
din Campia Turzii (ajuns si el pe mana strainilor), in loc de
otet, sa se fabrice, azi� sosoni!
Sa reamintim ca, de indata ce Romania, presata cu usa, a
acceptat sa vanda Petrom si distributiile de energie � coloana
vertebrala a unei economii � a primit peste noapte calificativul
ravnit. Ce a urmat? Ce am trait si stim cu totii: respectiv, fara
controlul asupra exploatarii petrolului si unei jumatati din
cea a resurselor de gaze, precum si in majoritate asupra
distributiei de electricitate, fara controlul asupra sistemului
bancar si sistemului de asigurari. Or, fara toate acestea �
adica fara prezenta proprie in punctele nodale si sectoarele
profitabile din economie � Romania devenea dintr-o data un
fel de leguma, ce era aruncata in lupta cu leii din Uniunea
Europeana. De pietele extinse � de peste jumatate de
miliard de consumatori � au profitat nu Romania, ci
campionii. Si cum Romania nu avea nici un campion, nici
macar jucatori, cu ce ne-am ales? Cu piata, fara economie,
Romania ajungand o periferie de tip bananier pentru centrul
vest-european. O anexa careia, rapindu-i-se economia, a
ramas functionala, dar numai ca piata! Azi, ce-i drept,
romanii pot cumpara orice, numai ca e o problema: nu mai
prea au locuri de munca. Cei ramasi acasa, caci ceilalti
si-au luat� lumea-n cap!
Dar, asta nu-i totul. Asupra romanilor s-a abatut si "beleaua�
FMI. In niciunul din ultimii trei-patru ani, cei de grava criza,
FMI nu s-a dovedit a fi capabil ca, imprumutand tarile sarace,
sa se multumeasca, ca orice bancher, cu certitudinea
rambursarii banilor plus dobanda. Ci a fortat masuri economice
aberante cand a fost vorba de exasperarea unei populatii
deja la/sau sub limita supravietuirii, sau impunand, mai cu
seama in zona privatizarilor, interese de dincolo de granitele
tarii. In timp ce alte state isi pastreaza proprietatea asupra
unor mari companii strategice, FMI forteaza Guvernul roman,
pe o piata slaba si cu bani putini, sa vanda repede Transgaz,
CFR Marfa etc. Hidroelectrica isi va vinde si ea cele 163 de
microhidrocentrale, iar preturile la energie � zicea olandezul
Erik de Vrijer, seful misiunii FMI � trebuie sa creasca, un
profit normal e de 10%, dar unul de 19 % i se pare corect.
Evident, asta si multe altele pe seama populatiei. Reactia
autoritatilor romane? Aceleasi gesturi de supunere. "Putem
rupe Acordul cu FMI, dar nu am castiga nimic din asta�,
spunea premierul Victor Ponta. Nu ne-a spus insa Ponta ce am
castigat! Ba da: ne-a indatorat cu 20 de miliarde de euro, fara ca
economia sa se miste sau consumul sa creasca! Acum, vom
da, probabil, aurul de la Rosia Montana! Ce va urma?
Asadar, degeaba avem mall-uri, daca nu si locuri de munca.
Saracirea populatiei face ca aceasta sa nu poata tine pasul
cu "moda� (inmultirea mall-urilor). Rapoartele financiare ale
fondurilor de investitii arata valori ale incasarilor cu 30%35% mai mici decat costurile de achizitii. Iata de ce, deloc
intamplator, unele companii au anuntat ca iau in calcul
amanarea constructiei unor mall-uri. Lucru firesc. Mall-urile
fara cumparatori (ori cu clienti putini) sunt de� neconceput!
