Horatiu Mihaiu, despre intoarcerea la Targu-Mures

Distribuie pe:

- Cum ati regasit TarguMuresul?

Horatiu Mihaiu: Ma intorc
dupa zece ani, asa ca reintalnirea
este foarte emotionanta.
Bineinteles, in toti acesti ani
am urmarit evolutia teatrului din
Targu-Mures, iar acum observ ca
teatrul se afla pe un trend
ascendent, are parte de un
management total diferit de tot
ce s-a facut pana acum, iar
aceasta dorinta a conducerii
teatrului de a aduce in fata
publicului spectacole cat mai
diverse din punct de vedere
stilistic ma bucura foarte mult.
Cred ca toata lumea are de
castigat din asta si mai ales �
publicul.

- Cum sunt actorii de acum fata
de cei de acum zece ani?

H. M.: Actorii sunt o minunatie.
Vreau sa spun ca spectacolul a fost facut cu multa
prietenie. Sunt foarte legat de actrite si de ceilalti cu
care am mai lucrat, nu am intampinat niciun fel de
probleme, din contra, a fost mult mai usor decat in
alte parti, sunt sigur ca, daca mergeam sa fac
spectacolul in alta parte, cu siguranta mi-ar fi fost
foarte greu.
Este un moment foarte emotionant pentru mine,
nu nostalgic � nu sunt nostalgic de felul meu �, dar
frumos, pentru ca am revenit acolo unde, de obicei,
lucrurile mi-au iesit bine. Stiti, sunt locuri in care,
oricat de perfecte ar fi toate premizele, ceva tot nu
se leaga si locuri in care proiectele care la inceput
par mai putin provocatoare, ca sa zic asa, reusesc,
in timp, sa iasa foarte bine, foarte frumoase. Un astfel
de loc este Targu-Muresul.

- Ce ati montat ultima data cand ati fost la TarguMures?

H.M.: Ultima data, a fost demult� Am lucrat cinci
ani la teatrul Ariel, in cadrul programului Underground,
unde am facut spectacole de animatie, de imagine,
unde am avut posibilitatea sa experimentez.
Marile succese � Steps, Amphitrite, Adio secol XX �
le-am avut la Targu-Mures si mi-ar placea ca acest
spectacol sa fie o reinnodare a legaturii mele cu
acest loc.

- Care e povestea din spatele Madame R�camier.
Interioare? De cand va ganditi la acest spectacol?

H.M.: L-am gandit de foarte mult timp, pentru un
teatru care sa-mi ofere sansa sa lucrez cu cat mai
multe actrite, care sa imi ofere cat mai multa
diversitate � din punct de vedere al imaginii,
fizionomiei, varstei, paletei emotionale, fizicului.
Desi mi-l construisem demult, numai la TarguMures am gasit ce aveam nevoie � este unul dintre
putinele teatre din Romania care poate sa imi ofere
noua actrite de o diversitate dusa la extrem, as zice.
Aici am gasit toate variantele � actrite mai tinere si
mai in varsta, actrite blonde si brunete, actrite
filiforme, actrite de toate felurile�

- Si totusi aveti si un actor�

H.M.: Da, pe Csugi (Csaba Ciugulitu) mi l-am dorit
enorm.

- De ce tocmai pe el?

H.M.: Aveam nevoie de un actor special, un actor
care sa poata fi credibil in toate cele noua situatii,
care ar putea fi un posibil partener pentru oricare
femeie din distributie � ca imagine, ca varsta, ca
plasticitate, ca posibilitati de dans, de a coregrafia
in anumite momente si, mai ales, un actor care sa
accepte sa joace un asemenea rol � nonverbal, cu
o incarcatura si expresivitate deosebite, mi se pare
unul din cele mai mari castiguri ale Teatrului National
din Targu-Mures.

- Poate data viitoare cand veniti la Targu-Mures
veti avea un proiect numai pentru el?

H.M.: Cu mare drag, sa stiti ca m-am gandit. Chiar
m-am gandit. Vin oricand sunt chemat la TarguMures, v-am mai spus, sunt legat mult prea tare atat
de oras, cat si de teatru. Teatrul de aici mi-a deschis
usi, m-a lansat, ca sa zic asa�

- Si, totusi, de ce Madame R�camier. Interioare?

H.M.: Da, am pornit de la tabloul lui Louis David,
care la fel ca si textul lui Cocteau �
e o monodrama, vorbeste despre
o singura persoana, despre care
nu stim prea multe lucruri, o
persoana fara identitate. La fel si
in tablou � acea persoana poate
fi inlocuita cu oricare alta. Asta
mi s-a parut monocord si, asa cum
mari pictori au inlocuit-o pe
Madame R�camier cu altcineva
sau altceva (vezi Magritte, care a
inlocuit-o cu un sicriu), la fel si eu
am dorit ca monologul sa fie spus
in diferite feluri � de la o casnica
la o multimilionara.

- Malina Andrei semneaza
coregrafia spectacolului. Nu e
pentru prima data cand lucrati cu
ea, cum functionati in echipa?

H.M.: Da, lucram impreuna de
mult timp, inca de la al doilea
spectacol al meu. Echipa functioneaza
ca un tot-unitar, ca un monolit, in sensul ca
ne simtim, e foarte important sa fii pe aceeasi lungime
de unda cu cei cu care lucrezi.

- Ce schimbari a avut de suferit textul sau cum
l-ati adaptat?

H.M.: Mari! E foarte greu sa faci dintr-un monolog
scurt, altele sapte, sa folosesti acelasi text de mai
multe ori, dar sa nu fie atat de repetitiv incat sa te
enerveze si nici atat de fragmentat incat sa nu-ti dai
seama de poveste; adica trebuiau facute niste
schimbari, astfel incat sa se vada evolutia fiecarui
personaj. A fost o munca cumplita, as zice eu, pe
text.

- Ati lucrat cu un dramaturg, nu?

H.M.: Da, am avut-o dramaturg de scena pe
Andreea Radu, care ne-a ajutat foarte mult sa gasim
cuvintele potrivite, cuvinte deseori pierdute la
traducere, care sa se potriveasca cu ce se intampla
pe scena. Am lucrat foarte bine cu Andreea, avand
in vedere ca este un monolog "facut tandari�, cred
ca am reusit sa il adunam astfel incat sa se vada si
mai ales sa se inteleaga traiectul fiecarui personaj.
Trebuia gasita ordinea exacta: cine, cand si ce spune.
E matematica � totul! Spectacolul e foarte
complicat, in general, nu doar in ceea ce priveste
textul. Bineinteles publicul n-o sa vada toate aceste
lucruri, dar in spatele a ceea ce se vede sunt foarte
multe lucruri complicate.

- Cui se adreseaza acest spectacol?

H.M.: Cred ca publicul isi doreste ca atunci cand
vine la teatru sa vada lucruri frumoase, spectacole
de imagine, picturale, in care lumina, culorile, texturile
sa aiba un anumit rol, sa conteze. Am grija de fiecare
data ca scenografiile pe care le creez sa fie dinamice,
echilibrate, sa nu plictiseasca, sa nu oboseasca�
As zice ca spectacolul se adreaseza unui public
cunoscator al artei, dar nu numai. Pornind de la
tabloul lui David si ajungand la al lui Magritte, cred
ca fiecare va merge acasa si isi va pune intrebari
despre piesa. As vrea ca publicul sa se intrebe de
ce exista o padure de crengi in loc de tavan? Lucrez
in tablouri� pornind de la tablouri, nu e pentru prima
data cand fac un spectacol despre un tablou sau
despre un pictor � Picasso, Brancusi, Mondrian,
Miro, De Chirico si iata ca am ajuns si la Louis David.

- Ne puteti spune un pic despre proiectele
dumneavoastra de viitor?

H.M.: Da, as avea mai multe, tot spectacole de
imagine si miscare. Plec de la Targu-Mures la PiatraNeamt unde lucrez la un spectacol de teatru antic,
pe urma am doua scenografii complicate, tot pe
teatru antic, la Debrecen, in Ungaria. De asemenea,
voi face scenografia pentru Marat Sade, la PiatraNeamt, in regia lui Szabo K. Istvan.
Dupa cum ziceam, ma intereseaza teatrul de
imagine, legatura intre teatru si video, media,
tehnicile noi� am mai avut spectacole in care am
dat importanta imaginii reci, virtuale� Cred ca
pentru un artist este foarte important sa ramana
deschis, eu experimentez in continuare, caut un
limbaj teatral in ateatralitate � imi place foarte mult
fotografia, filmul, tehnicile video.

Interviu realizat de

Lasă un comentariu