Profesorul Ioan Faliboga a fost
primul meu dascal de mare valoare
pe care l-am avut, caruia ii pastrez
cele mai adanci sentimente de
recunostinta. In clasele V-VII l-am
avut ca profesor si diriginte la
Scoala Generala din Deda, judetul
Mures. Ne preda istoria, geografia
si lucrul manual. Ne invata sa
pictam dupa natura, peisaje, si sa
modelam din argila diferite statuete
sau sa confectionam harti
in relief. La orele de istorie ne
vorbea cu mult entuziasm, cu o
inalta vibratie sufleteasca si patriotism,
incat traiam adevarate
emotii de neuitat. In orele de
dirigentie ne ducea de multe ori,
cand timpul era favorabil, pe un
deal din spatele scolii, unde ne
invata cum sa ne orientam in
teren, sa cunoastem anumite
plante medicinale sau ne povestea
diferite intamplari din timpul
razboiului, cand a luptat ca ofiter
superior pe frontul de rasarit. Era
un barbat masiv, placut la infati
sare, care radia de bunatate, si
in anii ce mi-a fost profesor si
diriginte nu l-am vazut niciodata
nervos sau sa pedepseasca pe
nedrept vreun elev. Avea insa un
viciu - fumatul, dar niciodata nu
l-am vazut sa fumeze in fata elevilor,
din respect pentru acestia.
In vacante ne-a dus in excursii
la Targu-Mures, cu trenul, unde
am vizitat cele doua catedrale
romanesti din centrul orasului,
Palatul Culturii, Biblioteca Teleki
si alte obiective turistice si, de
fiecare data, la intoarcere spre
Gara Mica, faceam un popas pe
strada Eminescu unde isi avea
locuinta, doamna Faliboga asteptandune cu prajituri pe saturate.
Abia dupa ce am absolvit scoala,
dupa cativa ani, am aflat de unele
ispravi ale fostului meu dascal care,
pur si simplu, m-au cutremurat.
Avand o mare incredere in oameni,
fiind un patriot desavarsit, a
dat dovada si de multa, prea multa
naivitate. Cu ajutorul unui grup de
prieteni, intre care si al unor fosti
colegi din armata, ofiteri superiori,
a organizat, in ilegalitate, Partidul
National Roman sau cum i se mai
spunea "Consiliul National de
Eliberare�. A organizat si un guvern
in ilegalitate, avand trei ministri, din
comuna mea, pe ministrul cultelor,
in persoana preotului Mihai Grecu,
Ioan Ghidiu, un taran mai rasarit, ca
ministru al agriculturii, iar pe medicul
de la dispensarul C.F.R., Simion
Pop, ca ministru al sanatatii. Mai
exista si seful de gara C.F.R. din
Deda, Sofronie Petcu, care nu stiu
ce functie detinea. Avand infiltrati
tot felul de agenti si informatori ai
securitatii, au fost demascati si
deferiti Tribunalului Militar din Sibiu,
care i-a condamnat pe membrii celor
doua grupuri, civil si militar, la ani
foarte grei de temnita prin toate
puscariile patriei. Aceasta se intampla
prin anii 1956. Majoritatea au fost
intemnitati pana anul 1964. Profesorul
Ioan Faliboga cu inca doi,
Gheorghe Maier si Ioachim Vlad, au
fost condamnati la moarte si dupa
mai multi ani li s-a comutat pedeapsa
la inchisoare pe viata, profesorul
meu decedand in temnita in anul
1965. La procesul de la Sibiu dascalulIoan Faliboga a spus, printre
altele: "De toate cele uneltite in
problema in care suntem implicati,
eu sunt vinovatul si nu cei pe care
i-ati citat in fata instantei� Eu suport
toate consecintele meritate�.
Am spus mai inainte ca profesorul
Ioan Faliboga, desi era un om
deosebit de bine pregatit si echilibrat,
a dat dovada de o mare naivitate.
In primul rand nu a tinut seama
de realitatile dure in care se afla
tara noastra in acea epoca. In acei
ani eram o tara ocupata de rusi, cu
foarte multe garnizoane de soldati
bine echipati, cu tancuri si armament
greu in mai multe orase mari si
in alte zone strategice, ce facea
imposibila orice incercare de
lovitura de stat militara. Un
exemplu elocvent l-a constituit
Ungaria din anul 1956.
S-a bazat si pe tot felul de
promisiuni ieftine fara niciun temei
ale unor ajutoare diplomatice si
militare din partea americanilor,
care nu au venit si nici nu puteau
sa vina vreodata. Daca americanii
aveau dorinta sa ne sprijine
puteau sa o faca imediat dupa
razboi, atunci cand ne-au daruit
atat de usor rusilor si lui Stalin.
Pentru americani, noi am fost
intotdeauna un taram prea putin
important si mult prea indepartat.
Acum, dupa aproape o jumatate
de secol de la disparitia ilustrului
meu dascal, amintirile inca imi sunt
vii si ma aplec cu toata piosenia si
recunostinta peste acest nume
drag - Ioan Faliboga, rugandu-l pe
marele Dumnezeu sa aiba grija de
sufletul sau.
