Aho, aho, copii si frati,
Stati putin si m-ascultati,
Si la boi v-alaturati,
C-am venit cu Plugusorul,
Ca sa-nveselim poporul,
Cu istorii adevarate,
De la lume adunate,
Si-napoi la lume date,
Intr-o zi de sarbatoare,
In care se fac "plugusoare�,
Cu tel nobil de-ndreptare,
Daca-i cazul, la oricare,
De la noi ori departare,
Ca in anul care vine,
Sa schimbam raul in bine.
Va facem si o urare,
Cum se cade la zi mare,
De multi ani si sanatate,
Ca-i mai buna decat toate.
De rele sa fim feriti
Si mereu intineriti,
Iar de-a fi sa-mbatranim,
Sa nu deznadajduim,
Ca si acesta este-un dat,
De la Dumnezeu lasat,
Dar sa-mbatranim frumos,
Ca sa-I placa lui Hristos,
Care ne va ajuta,
Sa ne putem bucura,
Fiecare-n felul sau,
De darul lui Dumnezeu,
Ce-a-nzestrat pe fiecare,
Cu sufletul care-l are,
Doar ca el trebuie grijit,
Si de ispite ferit,
Ca diavolul sta la panda,
Pe cat mai multi sa cuprinda,
Sa ne faca oameni rai,
Sa fim slujitori sai,
Manati mai, hai, hai!
Si Domnul ne sfatuieste,
Crestine, te-ngrijeste!
Nu doar de ziua de maine,
Ci si de sufletul din tine,
Nu doar de hrana trupeasca,
Ci si de cea sufleteasca,
Care-i una-mparateasca,
Daca-ajunge sa rodeasca,
In inima omeneasca.
Sfatul de i-am asculta,
Multe s-ar mai indrepta,
Mai intai si mai intai,
N-am mai intalni oameni rau,
Ce-ntre ei se pizmuiesc,
Uitand de Tatal Ceresc,
Parca n-are fiecare,
Locul lui sub Sfantul Soare,
De Creator harazit,
Atunci cand ne-a zidit,
Manati, mai, hai, hai!
Manand Plugul inainte,
Cu pilde si-nvataminte,
Unii isi dau cu parerea,
Ca TACEREA E CA MIEREA!
Dar un parinte ne spune,
Ca ea poate si ucide,
Daca pe semenul tau,
Il lasi sa persiste in rau,
Suparand pe Dumnezeu,
Chiar si in lacasul Sau.
Ce-i drept, mai sunt unii care
Incearca si cate-o schimbare,
Si la mic, dar si la mare,
Se straduiesc si zbat,
Ca pestele pe uscat,
Ca in loc sa-i ajutam,
Bete-n roate le bagam,
Motivul se stie bine,
De la invidie ne vine,
Care, dupa-un invatat,
E CEL MAI MARE PACAT!
O vina si noi avem,
Ca apa la moara dam,
In loc sa le-aratam,
Ca si noi oameni suntem,
Si ca nu-i permis nimanui,
Sa aplice legea lui,
Crezand ca-i de vita-aleasa,
Si de nimeni nu-i pasa.
De rautatea din lume,
Se poate vorbi mult si bine,
Doamne, fa ceva cu noi,
Ne-ndreapta, ca suntem rai,
Manati, mai, hai, hai!
Doamne, Da-ne multa minte,
Sa nu uitam de cele sfinte,
Da-ne multa-ntelepciune,
Sa facem doar fapte bune,
Sa putem merge-nainte,
Cu pilde si-nvataminte,
Stiind ca-n lumea de apoi,
Nu ducem nimic cu noi,
Poate, un nume bun,
Pe ultimul nostru drum,
Cum bine zicea cineva,
Care stia ce stia,
Cand in asta staruia.
Inainte de-a-ncheia,
Ar mai fi de spus ceva:
Sper ca bunul Dumnezeu
Sa nu Ne-o ia in nume de rau,
Ca vreau sa-ndrept
semenul meu,
Mai ales, ca El Mi-a dat,
Gand si har pentru urat,
Si doar cu puterea Lui,
Am dat drumul Plugului,
Pe masura versului,
In datina romanului,
De urat as mai ura,
Frica mi-i ca s-a-ntampla,
Sa va pierdeti rabdarea
Cei ce ne veti asculta,
Motiv de-a ne critica,
Ceea ce nu-i de dorit,
Asa ca purced, la sfarsit,
Dorind la mare si mic,
Ca, in anul care vine,
Dumnezeu sa va dea bine,
Sa va faca fericiti,
Si-ntru multi ani sa traiti!
Cu drag,
prof. MARIA MATEI,
Ibanesti
