1. Imi vine in minte, nu stiu de ce, un cantec frumosduiosdemn al lui Alifantis, scris pe versurile lui Ion
Nicolescu, ehe...in secolul trecut. E un cantec de
dragoste. De dragoste de tara, de iubire neconditionata.
Melodia o stiu bine, n-am uitat-o, dar versurile
nu mi le mai amintesc pe toate. Iau din biblioteca
volumul "Mioritiada� al lui Ion Nicolescu si caut
versurile. Le-am gasit! (...) "tara noastra-i tara noastra/
dulce pasare albastra/aripa sculptata-n dor/de lumina
ochilor/daca-i dor nu-l stingi cu apa/daca-i timp nu-l
poti intoarce/daca-i gand nu-l poti strabate/noi
suntem romani�...
Doamne, cat imi placea atunci, in anii tineri, acest
semn de apartenenta, aceasta declaratie de dragoste
de tara! Simteam o mandrie, o bucurie, cantand,
afirmandu-mi identitatea: "noi suntem romani ca brazii/
noi suntem romani ca graul/noi suntem romani ca
focul/noi suntem romani/tara noastra e a noastra/
varf de jale si de dor/dulce arsita albastra/ca lumina
ochilor�!
Am pastrat in citat versurile asa cum au fost scrise,
inceputul de vers scris cu litera mica. Ce bine ar fi
fost daca se pastra mare si intact sensul, intelesul
profund patriotic, transfigurat poetic!
(...)Ma gandesc, cum as recita eu, azi, aceasta
poezie? Tradarile ("de-acasa, langa ura de afara�),
deromanizarile, decapitalizarile, demolarile, dezmembrarile,
vanzarile pe doi bani rai ale resurselor, ale
industriei, ale economiei, agricultura bagata sub
pamant, sanatatea, nici ea nu se simte prea bine,
invatamantul si cultura � caraghioslacuri, hagialacuri,
samsarlacuri, vorba lui Ion Nicolescu in "Ironice� �
lasitatile, instrainarile, coruptia, minciuna, ipocrizia,
egoismul, fariseismul, tupeismul, pe scurt, realitatile
"construite� in Romania postdecembrista nu pot
constitui incarcatura sufleteasca, feelingul care
sa-mi inspire tonul mandru al rostirii primului vers.
Ca sa pun de acord starea de spirit cu tonul recitarii,
simt cum, in locul mandriei, bucuriei cu care ar trebui
sa fie incarcata vocea afirmand ca "tara noastra-i
tara noastra�, se insinueaza usor interogatia!
De la bucurie, mandrie, admiratie, la interogatie:
"Tara noastra-i tara noastra?�
Ma doare gandul, ma doare tristetea gandului ca
nu mai pot recita nici macar in gand acest "Cint XXV�,
in cheia lui originala!
...Citesc poezia in gand. Un gand soptit, dat pe
incet. Un gand "cu nodu�-n gat�, durut, plans: da, da,
noi suntem romani!
Dau pagina si ochii se opresc pe titlu, "Cintul XXVI�,
care incepe asa: "tara asta nu e schweitzer si nici
stana fara caini�. O, Doamne! Citesc mai departe:
"daca dai in ea cu noapte, la lumina ies romani�.
"Totusi, unde sunt romanii?� "E noapte, de peste 20
de ani e noapte! Veni-va lumina?� (fragmente din
articolul "Tara noastra-i tara noastra?�, aparut in FlAP,
in 2011)
2. Este 21 decembrie 2013, ziua cea mai scurta,
noaptea cea mai lunga din an. Recitesc "Mioritiada�.
Volumul a aparut acum 40 de ani, adica la 8 ani de la
venirea la putere a lui Ceausescu! Citind, am ajuns la
cantul XXV, si asa mi-am adus aminte de articolul meu.
Daca nu-l scriam atunci, in 2011, l-as fi scris azi! Cu
aceleasi cuvinte si aceeasi tristete!...
�In martie 1965, Nicolae Ceausescu ajunge la
putere in Romania. "Domnia� lui Ceausescu a durat
24 de ani, pana in decembrie 1989, cand Romania,
romanii, au scapat si de dictator, si de dictatura.
Tot�24 de ani au trecut de-atunci! 24 de ani fara
dictatura! 24 de ani de democratie!
Multi cred (si bine cred) ca, vorba lui Churchill,
"democratia este un sistem politic prost, insa cel mai
bun dintre cele pe care le-a inventat omenirea pana
acum�.
De acord, dar ce te faci cand constati ca la noi, de
24 de ani, sistemul ne arata cat de prost e, si ca nu e
dispus, nici in viitorul indepartat, sa ne arate ca e cel
mai bun dintre cele existente! Formal, putem
"contoriza� 24 de ani de democratie, 24 de ani fara
dictatura! In fapt, au trecut 24 de ani de�
DEMOCRATURA! Va intrebati ce struto-camila mai e
si asta. Pai cum poate fi numita democratia noastra
originala, daca nu� dictatura? Dictatura anarhiei, a
haosului moral, spiritual, social, politic, economic,
dictatura "libertatii ca un handicap�!
Romanii care cred ca inainte n-a fost bine, dar acum
e si mai rau, sunt catalogati ceausisti nostalgici. Or fi
si din acestia, dar eticheta nu se poate "lipi� pe toti.
Nu e vorba de nostalgia dupa cei 24 de ani ai
epocii de aur a lui Ceausescu, ci de tristetea grea,
ca de plumb, ca dupa 24 de ani de la evenimentele
din 1989, nivelul de trai � ca sa luam in discutie un
"indicator� important � al majoritatii romanilor, este
inferior celui din 1989.
Ca in fiecare an, cuplul Ceausescu e tintuit, ciuruit
de televiziuni, la zidul ratting-ului.
Revedem, a cata oara, scena procesului, a
executiei celor doi la zidul Targovistei, scena
balconului cu discursul din 21 decembrie, robinetele
de aur, cum juca Ceausescu volei cu subalternii,
Ceausescu la vanatoare, copiii cuplului, surprinsi in
ipostaze tandre alaturi de parinti etc.
Oare din ce or fi facute robinetele din vilele-buncar
ale potentatilor de azi?
Oare "robinetele de aur� ale Ceausestilor or fi fost
mai scumpe decat o geanta de fite, cam de 5.000 de
euro, sau decat lama stergatorului de parbriz de la
Bugatti-ul Vitesse al vreunei beizadele de azi?
Ca in fiecare an, cei de la puterea de azi si cei din
opozitie (puterea de ieri) vin si depun coroane, jerbe,
la monumentele eroilor cazuti in decembrie 1989.
Tot ca in fiecare an, oamenii simpli le striga cuvinte
grele domnilor potentati si opozanti: "Hotii, hotii!�,
"Dati-ne tara inapoi�, "Pacat, pacat, de sangele
varsat!�
Vocile copiilor, tinerilor, maturilor cazuti in
decembrie �89 se-aud, prin vocea lui Tudor Gheorghe,
in tristul sau colind laic: "(�) Domnilor de astazi, sa
v-apuce frica, leru-i ler/Muta-i intrebarea ce rasunaafara,
leru-i ler/Am murit degeaba, ce-ati facut din
tara, leru-i ler/Tot in frig si-n foame, tot cu maini
intinse, leru-i ler/Pe la porti straine ce ne stau inchise,
leru-i ler�.
Sa speram ca toti romanii, "domnii de azi� si
"oamenii simpli�, dintotdeauna frumosi, curati si
demni, vor iesi din noapte, odata cu Lumina Sfintei
Sarbatori a Nasterii Domnului! Si de-aici sa pornim
pe drumul renasterii noastre, "ca oameni si ca tara�,
cu speranta, iertare, iubire!
Simt nevoia sa ascult "Ruga� lui Corneliu Coposu,
pusa pe muzica de Vali Sterian: "Cerne, Doamne,
linistea uitarii/Peste nesfarsita suferinta/Seamana
intinderi de credinta/Si sporeste roua indurarii/
Rasadeste, Doamne, dragostea si crinul/In ogorul
napadit de ura/Si asterne peste munti de zgura/
Linistea, iertarea si seninul!�
Nu se poate (re)construi pe ura, ci doar pe temelia
trainica a iertarii si iubirii!
3. E vremea iertarilor, e vremea iubirii! "N-are ura
niciun loc/In miros de cozonac/Cainii rai se potolesc/
Si guvernele mai tac/Si-i atata de frumos/Cat suntem
de muritori/ Ca iesind la camp deschis/Facem oameni
din ninsori/Asta-i noaptea de-a fi om/Si toti plopii sunt
cu sot/E cu noi si Dumnezeu/Noaptea asta suntem
toti�.
E vremea iubirii de Dumnezeu si de semeni! E
vremea colindelor! "Cerul si pamantul, Cerul si
pamantul, in cantec rasuna/Ingeri si oameni, ingeri
si oameni, canta impreuna/Hristos se naste, Domnul
coboara/Ingerii canta, magii il adoara/Pastori
alearga, ieslea inconjoara/Mari minuni se
intamplara��
Craciun fericit, cu Lumina si Pace in suflete! An
Nou cu sanatate si iubire!
