"Nu va temeti�, le-a spus ingerul pastorilor, "caci, iata,
va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot
poporul. Ca vi s-a nascut azi Mantuitor, Care este Hristos
Domnul� (Lc. 2, 10-11)
Draga cititorule,
Colindatorii bat la usa sufletelor noastre pentru a ne
impartasi vestea cea buna a Nasterii lui Hristos Domnul din
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu. Sfantul Evanghelist
Luca ne spune ca vestea minunatei Nasteri a fost adusa de
ingerul Domnului si pastorilor de la Betleem. (cf. Luca 2, 9)
Pastoritul reprezenta la evrei, ca si la alte popoare, o ocupatie
de baza. Fie vreme buna, fie vreme rea, infruntand de multe
ori arsita zilei, dar si raceala noptii, pastorii erau nedespartiti
de turme. In Tara Sfanta, pe care grecii au numit-o din cea
mai indepartata vechime Palestina, hrana pentru animale
se gasea mai greu, izvoarele de apa erau destul de rare si,
mai mult decat atat, turmele erau amenintate de talhari sau
de pradatorii din timpul noptii. Asadar, responsabilitatea
pastorilor era foarte mare, fiindca, daca pierdeau vreo vita
sau vreun animal din turma, erau obligati sa-l
despagubeasca pe stapan (Facere 31, 39). Asa se face ca
pastorii au devenit oameni iscusiti, inzestrati cu multa
rabdare si intelepciune. Datorita calitatilor si virtutilor
acestora, pastoritul a devenit o ocupatie onorabila, serioasa
si binecuvantata de Dumnezeu, Cel care primeste jertfa lui
Abel, cel dintai pastor (Facere 4, 2). De asemenea, Patriarhul
Avraam a avut "oi, vite mari si asini, slugi si slujnice, catari
si camile� (Facere 12, 16), iar Iacob, parintele celor
douasprezece semintii ale lui Israel "avea multime de vite
marunte si vite mari, roabe si robi, camile si asini� (Facere
30, 43). Lui Moise, din pastor ajuns conducator al poporului
evreu, i s-a revelat ingerul Domnului intr-o para de foc si a
fost chemat la misiune in timp ce pastea oile socrului sau,
Ietro, preotul din Madian (Iesire 3, 1-14). De asemenea, si
David, care era pastor de oi, a fost chemat prin voia lui
Dumnezeu, sa fie uns rege de catre Samuel, in locul lui Saul
(I Regi 16, 11-13). Tot din randul pastorilor au fost alesi si
proorocii Vechiului Testament.
Cu aceeasi responsabilitate, ca si pastorii din vechime,
pastorii din jurul Betleemului purtau de grija turmelor de
animale incredintate lor. Este de inteles ca acestia ingrijeau
vitele unora dintre locuitorii cetatii Betleem in vremea in
care unii erau preocupati cu recensamantul randuit in
intregul Imperiu Roman de imparatul Octavian Augustus.
Asa aflam faptul ca pastorii n-au mai adus seara animalele
pentru a innopta in pesterile transformate in grajduri, ci au
preferat sa ramana la camp si sa faca de straja.
Intr-una din nopti, dupa ce Pruncul Iisus fusese nascut "si
culcat in iesle, fiindca pentru ei nu era loc la han� (Luca 2,
7), are loc aratarea ingerului Domnului de la Betleem. Aceasta
aratare este descrisa de Sfantul Evanghelist Luca prin
cuvintele: "Si in tinutul acela erau pastori, care stateau pe
camp si-si pazeau turma facand noaptea de straja. Si iata,
ingerul Domnului a stat langa ei si slava Domnului a stralucit
imprejurul lor si ei s-au infricosat cu frica mare� (Luca 2, 8-9).
Era normal ca ei, care n-aveau teama de nimic, sa fie cuprinsi
de frica. Nu putem intelege lucrarea dumnezeiasca, nu putem
intelege felul in care slava Domnului a stralucit imprejurul lor,
insa teama le-o putem intelege. O intelege si ingerul care,
incurajandu-i, le face cunoscuta prima veste buna. Pastorii
sunt primii pamanteni care se bucura sa asculte Evanghelia
de la Betleem: "Si ingerul Domnului le-a zis: Nu va temeti. Ca,
iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot
poporul; ca-n cetatea lui David vi S-a nascut azi Mantuitor,
Care este Hristos Domnul. Si acesta va va fi semnul: Veti gasi
un Prunc infasat si culcat in iesle� (Luca 2, 10-12).
Dupa vestea acestei bucurii, adusa lor de catre ingerul
Domnului, apare "multime de oaste cereasca�, (Luca 2, 13)
care incepe sa-L laude pe Dumnezeu. Cete de ingeri cantau:
"Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace intru
oameni buna voire� (Luca 2, 14). Pastorii Betleemului au parte
de o bucurie deosebita, datorita prezentei ingerilor. In inimile
lor laudau si ei pe Dumnezeu.
Ca sa nu piarda bucuria, dupa plecarea ingerilor, pastorii
lasa turmele in seama lui Dumnezeu si se hotarasc sa plece
spre Betleem, dupa cum ne spune Sfantul Luca: "Iar dupa ce
ingerii au plecat de la ei la cer, pastorii vorbeau unii catre
altii: Sa mergem dar pana la Betleem si sa vedem lucrul
acesta ce s-a facut, pe care Domnul ni l-a facut noua
cunoscut� (Luca 2, 15). Ajunsi la pestera in care se nascuse
Pruncul Iisus, pastorii I se inchina cu toata credinta si evlavia,
vazandu-L smerit si culcat in iesle, dupa cum ne spune
Evanghelistul: "Si, grabindu-se, au venit si au aflat pe Maria
si pe Iosif si pe Prunc, culcat in iesle� (Luca 2, 16).
Din inchinatori, pastorii devin marturisitori. Incep sa
vorbeasca tuturor celor care erau imprejurul Pruncului: "Si
vazandu-L, au vestit cuvantul ce li se graise despre Copilul
Acesta� (Luca 2, 17). Vorbind lucruri noi despre Prunc, asa
cum intelesesera de la ingerul Domnului, pastorii devin primii
marturisitori ai prezentei in lume a Mantuitorului care este
"Hristos Domnul� (Luca 2, 11). Se vede ca ei marturiseau cu
atata putere de convingere, incat "toti cei ce au auzit se
mirau de cele ce le spuneau pastorii� (Luca 2, 18).
Cea care i-a inteles mai bine pe acesti pastori ai
Betleemului a fost Maica Domnului. Ei i se aratase
Arhanghelul Gavriil cand i-a binevestit ca va naste pe Fiul
lui Dumnezeu (Luca 1, 27- 38). Sleita de puteri, ca orice femeie
dupa nastere, Maria statea tacuta si smerita langa iesle si
"pastra toate cuvintele acestea, punandu-le intru inima
ei� (Luca 2, 19).
Dupa ce marturisesc tuturor "bucuria cea mare�, pastorii
retraiesc in continuare bucuria, intorcandu-se la turme
"slavind si laudand pe Dumnezeu pentru toate cate le-au
auzit si le-au vazut asa cum li se spusesera� (Luca 2, 20).
"Slavind si laudand pe Dumnezeu�, acesti pastori devin
modele pentru noi toti. Ei, care au recunoscut in Prunc pe
Pastorul cel bun, devin oi in turma lui Hristos, Care spune
despre Sine: "Eu sunt Pastorul cel bun si Mi le cunosc pe
ale Mele si ale Mele Ma cunosc pe Mine. Si alte oi am,
care nu sunt din staulul acesta. Si pe acelea trebuie sa le
aduc; si glasul Mi-l vor auzi si va fi o turma si un pastor�
(Ioan 10, 14, 16).
Acesta este intelesul adanc al slavei Domnului aratata
pastorilor de la Betleem, cand ingerul Domnului le-a vestit
Nasterea smerita a lui Hristos Mantuitorul.
Meditand la viata grea a acestor pastori, se cuvine sa
traim ca niste oameni ai nadejdii in ajutorul lui Dumnezeu.
Nadejdea este pentru sufletul nostru intocmai ca o ancora
tare (Evrei 6, 19) si, dupa cum ancora ocroteste corabia in
vreme de furtuna, asa si nadejdea fereste sufletul de
innecare, cu deosebirea ca ancora se agata de fundul marii,
pe cand nadejdea se prinde de toarta cerului.
Va doresc din adancul inimii tuturor ca, la aceste sarbatori
imparatesti si pe tot parcursul vietii, sa va trimita Dumnezeu
fiecaruia in parte "inger de pace, credincios indreptator,
pazitor al sufletelor si al trupurilor!� Amin.
Cuvant pentru Craciun,
parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures
